Propun ca toată țara să știe cum e să fii mamă care “stă acasă”!

Nu cred să existe mame care să nu fi auzit vreodată replica “Ei stai și tu acasă. Ce mare lucru? Doar stai! Nu faci altceva.”

Dragile mele iată că a venit timpul să facem  proba statului acasă. Cu toții. Și se pare că pentru cei care nu sunt obișnuiți cu asta este mai greu decât credeam. E dacă vreți, cinic vorbind, unul din puținele lucruri bune ale epidemiei.

Cum îmi place să glumesc zilele acestea cu soțul meu  – are și el ocazia acum să vadă cum e să STAI acasă (de fapt să muncești) având doi copii lângă. Copii ce trebuie hrăniți, supravegheați, puși la somn, copii care se plictisesc și care nu își pot consuma energia în casă.

Dar și statul acasă e o chestiune de responsabilitate. Responsabilitatea vine în grade diferite. Nu o avem cu toții la fel. Ca și empatia, o funcție a învățării până la urmă. Unii dintre noi știu cum e să pierzi pe cineva drag în urma uneisituații ce putea fi prevenită, alții nu.

Unii dintre noi știu ce și cât poate sistemul medical românesc (pentru că s-au întâlnit cu el în diverse contexte), alții nu.

Unii dintre noi au capacitatea de a gândi global și dincolo de cum să fac să îmi fie mie bine. Oare cum să fac să le fie și semenilor mei bine. Alții nu au încă această capacitate.

Nu uitați însă că în aceste săptămâni ce vor urma vom afla cu toții. Și vom da cu toții proba responsabilității și a empatiei Să sperăm că rezultatul examenului vor fi corecte și că lecțiile ce trebuiau învățate nu ne vor dărâma.

Avem deja trei situații în care încălcarea autoizolării și ascunderea adevărului de către persoane care știau că au intrat în contact cu bolnavi confirmați, au îmbolnăvit medici, au băgat în carantină un spital și au trimis în autoizolare membri ai Guvernului. Printre contacți, șefi ai acelor instituții și comisii care acționează în situații de urgență, adică coordonează intervenția în caz de COVID-19. Pentru ce? Pentru că oamenii au vrut să meargă la petreceri de 8 Martie și la împărțit mărțișoare?

În țara noastră avem câteva molime ce preced COVID-19:

Ne este foarte greu să înțelegem și să acceptăm informație evidence based (bazată pe dovezi) . E o molimă întâlnită la toate nivelurile, de la omul de rând până la niveluri înalte.

Apoi, avem o problemă de respectare a regulilor. Pentru mulți dintre noi sunt puse acolo ca să fie încălate.

Apoi ne credem cu toții experți. Deși attention span-ul nostru a fost grav afectat de abuzul de social media și mulți dintre noi nu mai avem răbdare să citim un text până la capăt, avem senzația că suntem experți și că ceea ce cunoaștem noi e adevărul absolut. Nu ne susținem adevărurile pe care le enunțăm cu nicio referință a vreunei autorități (să nu uităm că mulți dintre noi contestăm regulile și pe cei care le fac, adică tocmai ideea de autoritate), dar suntem convinși că noi știm mai bine.

La această pandemie, riscul cel mai mare nu e cel individual. Că mă voi îmbolnăvi eu sau tu. Nu, nu vor muri tinerii  Ca în pandemia din 1918 care a secerat oameni sănătoși, tineri (20-40 de ani).

Cei afectați, cu risc de a face complicații sunt conform statisticilor pe care le avem până acum, bătrânii, semenii noștri cu probleme de sănătate și doar ocazional cei în floarea vârstei . Printre semenii noștri vulnerabili pot fi însă copii ce iau tratament imunosupresor, micuți bolnavi de astm sau alte boli pulmonare grave, gravide.

Dacă nu acționăm dezastrul poate fi unul colectiv. Creșterea numărului de îmbolnăviri în România e o certitudine, în contextul pandemiei. Problema e în ce dinamică se vor produce aceste îmbolnăviri. Aici intervenim noi și acțiunile noastre.

O boală care dă 80% cazuri ușoare dar risc ca 10% din îmbolnăviri să necesite terapie intensivă (adică secții, paturi speciale, ventilatoare mecanice pentru că acești oameni nu vor putea să respire singuri) poate fi pentru un sistem medical ca cel românesc o tragedie. În ciuda eforturilor supraomenești și bunelor intenții ale cadrelor medicale.  Ceea ce contează e dinamica în care se vor produce aceste îmbolnăviri. De noi ține să aplatizăm curba și să facem lucrurile gestionabile de către sistemul medical.

Recomandările experților sunt foarte clare și sunt repetate aproape zilnic. Vin de la cel mai înalt nivel (OMS). Distanțare socială! Adică stăm mai mult prin case dacă nu e musai să ieșim. Distanțarea socială este un principiu care s-a dovedit util în reducerea vitezei cu care se propagă epidemia. Distanțarea socială pornește de la premisa că nu știi cine e bolnav, dacă cel de lângă tine poate transmite boala sau nu. Un mod de gândire atât de diferit de mie nu mi se poate întâmpla.

Dă roade, vezi mesaj de la o mamă din Italia, din afara Lombardiei

 

Apropos, la noi locurile de joacă, parcurile, mall-urile sunt pline.

 

Implica-te in discutie, lasa un comentariu

avatar

Programează o consiliere !