În week end am fost la conferința dr Lawrence Cohen, aflat pentru prima oară în România. Pentru cei care nu știu, Lawrence Cohen este psihoterapeut american, specializat în lucrul cu copiii și familiile acestora. E și autor de cărți de parenting, traduse în 14 limbi. Probabil cea mai cunoscută e Playful Parenting, tradusă în română drept „Rețete de jocuri. De ce și cum să te joci cu copilul tău”.

Mi-aș fi dorit să vă scriu pagini întregi despre informațiile discutate acolo, dar o să mă rezum la câteva rânduri. De ce? Pentru că a fost mai degrabă genul de conferință experiențială, multe jocuri de rol, discuții pe situații concrete. Genul acela de conferință în care îți tragi partenerul de mână ca să îl faci atent la ce crezi că e punctul vostru vulnerabil ca părinți. Mai puteți urmări

Mi-am confirmat așadar niște insight-uri, pe care le aveam ca profesionist dar și ca părinte și mi-a întârit încă o dată convingerea că mă simt mult mai autentică, atât ca mamă, cât și ca profesionist, promovând parenting-ul pozitiv, adică metodele blânde și umane de a ne crește copiii bazate pe conectarea emoțională cu aceștia.

Nu aș vrea ca din asta să reiasă că sunt o mamă perfectă (lupta mea dintotdeauna e cu ridicatul tonului în momentele în care sunt epuizată sau atunci când ceva din comportamentul copiilor îmi apasă pe butoamele propriilor vulnerabilități), însă chiar și după acele momente de vulnerabilitate simt că tot reconectarea emoțională e cea care ne salvează.

Lawrence Cohen susține că atașamentul se construiește în urma a mii de interacțiuni părinte-copil, în cadrul unui proces ce prespune conectare părinte-copil, dar și deconectare (ceea ce e normal), deconectarea în sine reprezintând un prilej pentru reconectare.

În momentele în care copiii au nevoie de conectare emoțională cu părintele, iar acesta e deconectat emoțional de copil, copilul resimte acest lucru foarte intens. Astfel că este indicat să ne reconectăm cât mai rapid.

Cum ne conectăm cu copiii noștri? Cele mai bune 2 strategii: prin joc și prin înțelegere emoțională.

Atunci când copiii ne cer să fim alături de ei, trebuie să fim alături de ei

Alternative la țipat, lovit sau la time out: liniștirea sistemului limbic (centrul emoțiilor) al părintelui și al copilului, întâlnirea pe canapea (în loc de time out, time-in pentru reconectare), întrunirea nevoilor de bază, conectare emoțională înainte de redirecționare.

Ori de cate ori copilul are un comportament care îi alarmează pe părinți, el semnalează că au ceașca goală si că, pentru a se bucura de viață și a coopera, are nevoie de reumplere. Cu manifestare a iubirii.

Atunci când copiii au un comportament pe care noi ca părinți îl considerăm ca fiind greșit, suntem învățați ca părinți, în baza proprilor noastre experiențe să considerăm copiii ca având un comportament rău, însă sistemul lor limbic (centrul emoțiilor) este suprasolicitat De aceea, în astfel de situații trebuie să îi liniștim pe copii. De multe ori însă, e nevoie să ne liniștim noi înșine ca adulți, înainte de a putea să îi linștim pe ei.

În astfel de situații, recompensele și pedepsele, time out-ul nu funcționează. Ceea ce funcționează este conectarea emoțională cu copilul (adică time-in, opusul time out-ului).  Conectarea este întotdeauna mai importantă decât controlul. Ideea de recompensă și pedeapsă a fost stuiată pe șoareci și pe porumbei, creierul uman este mult mai complexTime out-ul duce la deconectare și mai mare a copilului. Cooperarea este mai importantă decât controlul, decât supunerea. Ca părinți spunem că vrem ca ai noștri copii să asculte de noi, dar de fapt ceea ce vrem este ca ei să se supună, să fie obedienți. Obediența este un obiectiv pe termen scurt, dispare chiar în momentul în care părintele își întoarce spatele. . Studiile au arătat că atunci când pedepsești un copil, va repeta aceeași faptă după 10 minute.

Copiii nu învață din ceea ce le spunem, ci din ceea ce facem.