Că orice pâine și circ online, discuțiile pe tema look-ului lui Kate ating extreme. Tabăra care spune că e imposibil să arăți așa după naștere (e posibil, vă asigur, deși realist este să înțelegem că majoritatea dintre noi nu arată așa imediat după naștere, ceea ce e perfect normal de altfel). Tabăra care spune că de fapt așa ar trebui să arătăm noi toate după naștere, că „doar nu o să apărem în față soțului ca niște epave”…

Evident, în același stil cliché-istic ca la nașterile anterioare, poza lui Kate trebuie musai să fie însoțită de eterna discuție cezariană-naștere naturală. Adică vedeți voi astea care cereți cezariană de ce Kate arată așa bine, în timp ce voi stați imobilizate în pat? Altele zic că de fapt nu e o naștere vaginala că oricare altă, ci una regală cu hypno & stuff și asta garantează ca mamă să fie up & running la câteva minute de la expulzie.

Alții zic că Kate joacă un rol și că ea nu e de fapt fericită, în timp ce alții spun că e adult și-a asumat asta. Ba chiar că pare cea mai fericită femeie de pe Pământ.

Știți care e realitatea? Tot ce știm e că poză aceea e un protocol peste care nu se poate trece. Altfel, niciunul din cei care vor citi postarea mea habar nu are cum arată perineul lui Kate și pe unde a avut (dacă a avut) branule. Niciunul din noi nu știm ce e în mintea și sufletul lui Kate (au existat numeroase speculații privind depresia postpartum dar niciuna nu s-a confirmat, iar în poză vedem o Kate zâmbitoare și fericită, lucruri care oricum ar trebui să facă parte din protocol).
Ce uităm de fapt? Că pe lume a venit un nou suflețel care ni se alătură. Și asta e de fapt partea cea mai importantă din toată povestea.
Așadar ! Ai născut natural? Ești specială! Ai născut prin cezariană? Ești specială! Ai încercat să naști natural dar nu ai reușit? Ești specială! Ai născut NVDC? Ești specială! Ai alăptat? Ești specială! Nu ai alăptat? Ești specială! Ai arătat că un top model după naștere? Ești specială! Crezi că ai fost cea mai inestetică versiune a ta după naștere? Ești specială!

Revenind la lucruri serioase. Multă lume se întreabă cum de bebelușul regal pleacă atât de repede din spital.
În multe din țările vestice, protocolul prevede ca un nou născut sănătos să fie externat la scurt timp de la naștere alături de mama să. Timpii petrecuți de mamă în spital sau în birth center au scăzut foarte mult atât la nașterea prin cezariană cât și la cea vaginala. ( Tendința pe care o întâlnim și la noi. ) De ce stau lucrurile așa în afară țării? Din două motive. Unul foarte pragmatic: o reducere semnificativă a costurilor din sistemul de sănătate. În al doilea rând vorbim de o aliniere la niște practici ce vizează îngrijirea diadei mamă-bebe ca o unitate de sine stătătoare (și nu ca pe două entități separate). Unitate ce prosperă în mediul ei familial sau în orice caz într-un context în care nou-născutul și mama sa sunt împreună și nicidecum despărțiți. Nu este un model de îngrijire lipsit de riscuri medicale, dar ele sunt foarte bine mitigate printr-un sistem de îngrijire comunitar (ce are la bază moașele) ce începe înainte de naștere și continuă imediat după externare, la domiciliul mamei. UK are în acest sens cea mai mică durată medie a timpului de spitalizare post-partum, dintre toate țările cu o economie dezvoltată.

Foto preluată de aici