Sunteți probabil obișnuiți să ofer sfaturi de parenting legate de bebeluși. De data aceasta vă spun ceva ce ar trebui să vă ghideze în relația cu copiii ce au depășit vârsta beleușiei.

Lăsați-i pe copiii voștri să și exprime emoțiile pozitive dar mai ales negative. Învățați-i să își exprime constructiv emoțiile, chiar și cele de care voi ca părinți vă temeți sau care vă fac pe voi ca părinți să nu vă simțiti confortabil. Ghidați-i în acest proces, fiți alături de ei în acest proces. Poate vi se pare anevoios, poate vi se pare greu sau neacceptabil. Dar da, lăsați-i să își exprime furia, teama, anxietățile cele mai mărunte. Lăsați-i să spună ce îi doare sufletește. Încurajați-i “să se plângă”. Teama, disconfortul, furia, tristețea trebuie să își găsească o ieșire îm exterior, altfel ele vor face ravagii în interior. Și voi, părinții lor sunteți acolo pentru a-i ghida și a le fi sprijin emoțional. Nu negați emoțiile lor mari de oameni mici, doar pentru că vă sperie pe voi, oamenii mari. Nu întrerupeți brutal tantrumul, fiți mai degrabă acolo alături de copil, luați-l în brațe și ajutați-l să treceți împreună peste moment. Nu încercați să ștergeți lacrimile înainte ca ele să apară doar pentru că vă este vouă teamă de furia ce vine odată cu ele. Încercați să nu mai vedeți în teamă, în timiditate sau în insuccesul aparent al copilului o slăbiciune, ci mai degrabă o poveste din care puteți învăța împreună. Pentru că e un drum pe care îl parcurgeți împreună. Iar voi sunteți ghidul, voi sunteți cei care aveți datoria de a ghida copilul prin oceanul de emoții plăcute sau mai puțin plăcute și de a-l duce teafăr la liman.

Am crescut într-o familie în care a-ți expima emoțiile era un tabu, o rușine transmisă probabil din generație în generație. Am învățat să reprim, să nu mă plâng, să nu mă tem, să pot trece peste orice. Din exterior pare rețeta succesului. Dar vă asigur că nu este. Este incredibil de greu. Și simt asta acum la maturitate, când toți cei apropiați îmi pun în cârcă problemele lor, pentru că ei la rândul lor nu au știut să cearî ajutor la timp negându-și propriile semnale emoționale.

Copilul care nu e lăsat să își exprime emoțiile pozitive sau negative va crește sărăcit emoțional. Copilul crescut în spiritul “noi în această familie nu plângem, noi nu avem voie să ne temem de nimic, noi suntem puternici întotdeauna” va învăța lecția discordanței de sine. Pentru că în viață nu suntem niciodată puternici la modul absolut. În viață avem nevoie de ceilalți. Iar puntea de comunicare cu ceilalți e întotdeauna (și) una emoțională. Copilul care nu este lăsat să se plângă sau să se teamă e un copil care va învăța să nu ceară ajutor. Pentru că nu a primit de fapt  ajutor. Copilul care nu a fost lăsat să își exprime teama nu va învăța de fapt niciodată cu adevărat ce este curajul.

În primele luni și primii ani de viață umărul vostru și brațele voastre susțin dezvoltarea celui mic prin apropierea de care orice om are nevoie ca fundament al existenței sale. Din brațele voastre se desprinde și învață să meargă și să devină așa cum ne place să spunem independent și autonom. Mai apoi brațele voastre sunt locul în care își găsește refugiul atunci când plânge sau când se teme. Din brațele voastre se desprinde pentru a deveni autonom emoțional.

Scriu toate cele de mai sus pentru că evenimentele cu care ma confrunt de ceva vreme mă fac să văd încă o dată vidul emoțional în care am trăit ca și copil. Pentru că părinții mei la fel ca  toți ceilalți părinți au fost cei mai bine intenționați părinți din lume. Dar am crescut în vremuri în care a simți era mai puțin important decât a avea. Și îmi dau seama cât de mult m-ar fi ajutat să învăț să mă tem înainte de a piept cu teama, să învăț să cer ajutor, să învăț să spun celorlalți ce mă doare fără să îmi fie rușine de “propria slăbiciune”.

Nu știu ce exerciții putem face noi ca părinți să vindecăm rănile copilăriei și să restructurăm din temelii construcția emoțională a vieții noastre. Un curs de parenting nu e suficient, e nevoie de mai mult de atât. Și asta am spus-o dintotdeauna. Și nu aveam nicio intenție să transform postarea în reclamă la ceva. Dar informați-vă, lucrați emoțional cu voi. Puneți-vă întrebări despe cum își vor găsi copiii voștri drumul. Pe 14 aprilie voi fi la conferința susținută de Oana Moraru în Brașov,

Evenimentul face parte din turneul național DIALOGUL TRANSFORMĂRII – Noua pedagogie a minții și a inimii pentru părinți și dascăli, inițiat de Oana Moraru, și are ca scop transformarea mentalității românești despre educația prin condiționare înspre educația prezenței și a validării spiritului fiecărui copil, revoluționarea educației românești și ieșirea din mentalitatea de secol XIX în privința educației, prin crearea unei mase critice de părinți și dascăli transformați spiritual și profesional, care pot scoate învățământul românesc din stadiul rudimentar în care se află acum.

Oana Moraru: Vă învit la o întâlnire bazată pe întrebările voastre, pe intervențiile voastre directe și spontane, pornind de la convingerile sau conflictele sufletești pe care le avem ca profesori sau părinți în fața noilor generații de copii! Experiențele și prezența voastră în fața celorlalți, alături de mine- vor transforma întâlnirea noastră în energie adevărată și inspirație imediată!

Vin cu toată experiența mea de peste 20 de ani în școală, ca mamă, ca dascăl, ca director și formator- cu intuiția și cunoașterea deopotrivă a sute de studii și cercetări despre psihologia copilului și managementul învățării autentice. Și mai ales cu șansa de a fi văzut câteva generații de copii crescând sub ochii mei, de la 2 la 16 ani, aceeași, în continuă transformare.
– Ce îl face pe unul să reușească?
– Ce îl face pe altul să renunțe?
– Când se întoarce cheia autodeterminării?
– Care experiență sau care dascăl, ce acțiune, ce cuvânt poate hotărî destinul copilului meu?

Cine e Oana Moraru?
Oana Moraru este fondator și manager Școala Helikon (grădiniță, ciclu primar, gimnazial și liceal – școală acreditată), consultant educațional, învățător și profesor cu peste 20 de ani experiență în învățământul privat și public. Pe lângă asta, Oana mai e:

Mentor educațional;
Publicist pe teme educationale;
Formator didactic și consultant educational în domeniul școlilor private și publice în România;
Coordonator Agenția pentru Mentorat Educațional ”Helikon” – furnizor cursuri /ateliere pentru copii, părinți și profesori;
Fondator platforma www.voceaparintilor.ro;
Absolventă Facultatea de Litere, Universitatea București – Profesor Limba română/Limba engleză;
Autor de programe alternative și design curricular, de programe de monitorizare și evaluare a progresului școlar al elevilor și al preșcolarilor.
Consilier parental – peste 50 de familii pe lună, în regim individual.
Formator didactic în programul ”Teach for Romania” și la nivelul a peste 40 de școli și grădinițe în țară.
Coordonator al unor programe educaționale de evaluare și feedback cu preșcolari, școlari și familiile lor în cadrul Agenției pentru Mentorat Educațional ”Helikon”.

Vă puteți înscrie la eveniment până în data de 13 Aprilie, completând formularul de aici 

Beneficiați de o reducere de 10% din prețul biletului dacă menționați În brațe la mami la secțiunea “De unde ai aflat despre eveniment?”

 

 

Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.


Daca ti-a placut acest articol apasa Like paginii Inbratelamami. In cazul in care doresti o consultatie in alaptare foloseste pagina de contact sau alatura-te comunitatii din grupul de sprijin In brate la mami - sprijin in alaptare


Implica-te in discutie, lasa un comentariu

Ai gasit util articolul ? Lasa un comentariu

avatar