Am decis să aloc o postare acestui subiect, alăptarea și adaptarea la creșă, deoarece de-a lungul timpului am primit multe întrebări pe această temă.

Majoritatea au ca subiect adaptarea copliului alăptat, la programul de la creșă / grădiniță, în special la cel de somn. Pe tema somnului bebelușilor și în particular pe tema somnului în contextul adaptării la creșă am discutat și aici, pe pagina de Facebook

De curând însă, am început să primesc mărturii ale mamelor de copii alăptați, cărora personalul de la creșă le-a impus (sub o formă mai mult sau mai puțin discretă), înțărcarea. În unele situații, mamele mi-au povestit că s-a condiționat primirea copilului în creșă, de înțărcare. Fără ca măcar să se dea șansa copilașului să se acomodeze la programul de somn. Sub pretextul că alăptarea face copilul “prea dependent” de mamă și îl împiedică să se acomodeze ușor.

Ca atare, țin să fac o serie de precizări despre alăptare și adaptarea la creșă:

  • Vârsta optimă din punct de vedere psihologic pentru ca un copil să intre în colectivitate este 3 ani. Sigur că, realist vorbind nu toate mamele își permit să fie alături de copil, de dimineața până seara, până la finalul primilor 3 ani din viață. Ca atare, creșele / grădinițile vin ca alternativă firească. Mamelor le recomand să aleagă, în măsura în care au această posibilitate, instituții educaționale unde acomodarea copiilor se face treptat. Cadrelor didactice le recomand să lase mamele să își acomodeze gradual micuții, în noul mediu. Știu că se pune problema lipsei de personal, a lui “ce ne facem dacă țoți părinții vor vrea să stea cu copiii?”, dar acomodarea graduală este varianta ideală pe termen lung și pentru copil, și pentru educatori. Mai puține lacrimi, nivel de stres mai redus, adaptare mai ușoară, atmosferă plăcută în colectiv. Dacă acomodarea nu e o posibilitate, găsiți măcar posibilitatea să oferiți părinților un program flexibil, țineți legătura cu ei, în primele săptămâni de la intrarea copilului în colectivitate.
  • Alăptarea este un drept al copilului și al mamei. Nu poate fi condiționată primirea copilului în creșă de acest aspect. Organizația Mondială a Sănătății recomandă alăptarea până la vârsta de 2 ani și peste această vârstă (dacă mama și copilul își doresc să continue peste această vârstă), arătând că există o serie de beneficii considerabile ale alăptării și după ce copilul începe să mănânce hrană solidă. Ca atare, condiționarea primirii copilului în creșă, de renunțarea la alăptare este nu doar o încălcare a drepturilor diadei mamă-copil, cât și o desconsiderare a unor princpii de sănătate publică.
  • La vârsta la care un copil intră pentru prima oară în colectivitate, el devine capabil să adoarmă și fără mamă (și implicit fără a fi alăptat), chiar dacă acasă (în mediul familial) alăptarea continuă și ca “ancoră” de adormire a copilului. Majoritatea mamelor de copii aflați la vârsta creșei, cu care am discutat, mi-au confirmat că cei mici s-au adaptat relativ repede la somnul de prânz, chiar și în absența alăptării (care continua acasă). Cheia este să permitem firescul, adică o adaptare lină a copilului în mediul de la creșă / grădiniță. Un copil adaptat gradual (indiferent dacă este alăptat sau nu) are niveluri de stress mult mai scăzute, atmosfera in colectiv este mult mai plăcută, iar munca educatoarelor / îngrijitoarelor este astfel ușurată.
  • Copiii alăptați beneficiază de aportul de factori protectori din punct de vedere imunitar și după debutul diversificării. De fapt, după vârsta de 1 an, rolul alăptării e unul mai degrabă de protecție imunitară, dacă ar fi să comparăm cu rolul nutritiv (care după această vârstă descrește ca impact). Un copil alăptat este așadar, la modul teoretic (și asta se confirmă de multe ori și în practică), un copil mai puțin predispus infecțiilor pe care le-ar putea lua din colectivitate. Nu este acesta un lucru bun? Nu doar pentru copil, ci și pentru întregul colectiv? Nu e absurd așadar să se impună renunțarea la alăptare, ca și condiție pentru ca cel mic să fie primit în colectivitate?
  • În încheiere, o postare despre modul în care se clădește independența copilului, pornind tocmai de la întrunirea în primii ani de viață a nevoii firești de dependență față de mamă.

Foto Ministerio de Desenvolvimento Social, Flickr

 

 

 

Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.


Daca ti-a placut acest articol apasa Like paginii Inbratelamami. In cazul in care doresti o consultatie in alaptare foloseste pagina de contact sau alatura-te comunitatii din grupul de sprijin In brate la mami - sprijin in alaptare

bestkids.ro

Implica-te in discutie, lasa un comentariu

avatar