Nu cred că mai este nevoie să explic cuvântul dintre ghilimele. Majoritatea mamelor care alăptează copii cu vârsta mai mare de 6-9 luni s-au confruntat cel puțin o dată cu un episod de acest gen. Butonatul în timpul alăptării, cum au denumit mamele acest comportament este în definitiv un comportament normal. Deoarece primesc multe întrebări pe tema aceasta, vă las mai jos câteva sugestii.

Nu știm cu exactitate ce favorizează acest coportament la copii și nici nu e ca și cum cineva ar fi avut curiozitatea să facă un studiu randomizat controlat pe tema asta, dar experiența mi-a arătat că e un comportament ce apare de regulă în a doua jumătate a primului an de viață.

Poate că (mai mult ca sigur că) pentru majoritatea mamelor nu este plăcut ca bebe să exploreze cu degetele, sânul contralateral în timpul alăptării, însă e o etapă normală.

Printre ipotezele care explică sursa comportamentului: bebe stimulează în acest fel o nouă ejecție a laptelui (un nou val de lapte) și e firesc să folosească această strategie în contextul în care ejecțiile scad în mod natural ca intensitate pe parcursul alăptării, dar și după o anumită perioadă de la naștere.

În plus, bebe exersează deprinderea unei noi achiziții – prinderea în pensetă (abilitatea copilului de a prinde obiecte mici între police și degetul arătător). Ce modalitate mai bună de a se antrena, decât apelând la resursele pe care i le pune mami la dispoziție?

De asemenea, unele mame au observat o accentuare a acestui comportament în perioade de scădere sesizabilă a fluxului de lapte (ex: la menstruație / ovulație, în contextul apariției unei noi sarcini).

Unii copii vor trece la nivelul următor – mâna lor în gura lui mami. E interesant cum și acest comportament poate fi explicat din punct de vedere adaptativ. Apare la o vârstă la care bebelușii devin din ce în ce mai mobili. Printr-o astfle de manevră ei transmit mamei informații despre mediul cu care au interacționat (gândiți-vă la toate lucrurile curate sau mai degrabă mai puțin curate pe care cel mic ajunge să pună mâna). Probabil că laptele matern își adaptează compoziția în consecință.

Ce e de făcut? Dacă comportamentul copilașului nu vă deranjează, în mod evident nu e nimic de făcut în acest sens. Dacă vă creează disconfort sunt câteva strategii la care puteți apela:

• utilizarea unui colier de alăptare / babywearing care să îi direcționeze copilului atenția dinspre sân. Nu trebuie să fie o achiziție specială în acest sens, deși gama de astfel de coliere e foarte variată. Eu spre exemplu am utilizat niște mărgele de lemn. Colierele speciale au avantajul că sunt făcute din materiale non-toxice.
• direcționarea cpilului prin orice altă metodă care vă trece prin cap și care manifestă respect față de cel mic. La un moment dat, ajunsesem să ne jucăm cu o mașinuță, ce își făcea drum peste toracele meu. Pentru că de curând cel mic a găsit  interesant să se joace cu un mic lipom pe care îl am în zona respectivă, am ales să îi dau degetul meu mare, la schimb
• dacă problema este una legată de scăderea naturală a fluxului de lapte, e de ajutor orice strategie ce stimulează ejecția, imediat înainte de alăptare (căldură aplicată pe sâni, masaj al acestora, etc.)

Voi cum faceți față acestei etape și ce strategii utilizați?