În această rubrică prezentăm povești ale mamelor care alăptează. Prezentăm alăptarea în toate formele ei (alăptare exclusivă, hrănire mixtă, pompare a laptelui matern, situații speciale din alăptare, bucurii și provocări) în speranța că aceste povești vor fi de ajutor celor care alăptează sau vor să alăpteze. Conținutul materialelor reflectă viziunea celor care au avut deschiderea să își împărtășească povestea. Informația prezentată nu înlocuiește sfaturile de specialitate, medicale sau de alăptare.

Povestea mea in alaptare incepe cu un singur gand: sunt una din mamele care vor reusi sa alapteze! Si da, am reusit! (Prima parte a poveștii o puteti citi aici) Am trecut peste ragade si am corectat atasarea cu ajutorul unui consultant, care mi-a aratat ce inseamna si cum se face atasarea corecta.

M-a invatat ce este si cum se foloseste un sns pentru ca bb era putin deshidratat si mi s-a recomandat introducerea suplimentului pana la 3 kg ale lui bb, deoarece, ar fi fost prea mic si nu avea putere sa suga. Dupa o postare pe unul din grupurile de alaptare, ajungem la urgenta cu bb. Aflasem ce sunt indicatorii, dar nu mi se explicase si cum sa fac testul cu lingurile de apa si, deci, bb umplea trei scutece pe zi.

Pediatra imi explica despre ce este vorba si ma linistesc. bebe avea 6-7 scutece de fapt, lua bine in greutate, era vioi, scaunele nu erau foarte ok, dar am facut o coprocultura si totul parea in regula. Am reusit sa intru pe grupul Alapteaza!  Citesc povestile si ma tot gandesc oare de ce nu pot si eu?! De ce? Pentru ca gura lumii imi spunea ca nu am lapte suficient.

Ok! Dar eu voi incerca! Am reusit sa alaptez exclusiv la trei luni prin pompat noaptea, sns, bb pus la san. indicatorii erau buni, deci in sfarsit reusisem, dupa o lupta urata cu reflux, eliminarea lactatelor si un vasospasm cumplit, dar pe care l-am gestionat bine. La trei luni, spuneam si ma gandeam ca il voi alapta pe bb pana in ziua in care bb imi va spune singur ca nu mai vrea titi. Si ce fericita si implinita ma simteam!

Bb avea o pauza foarte mare de somn noaptea. Dormea de la 23 pana dimineata 5.30-6.30. Dar indicatorii erau buni, deci l-am lasat sa doarma. Nu am tinut insa cont de faptul ca in perioada in care luptam cu eliminarea suplimentului eu pompam noaptea pentru cresterea lactatiei. Ca luam suplimente, dar incepusem usor, usor sa le elimin.

Era duminica si sotul meu iesise afara cu bb la plimbare ca sa ma pot odihni si eu! Dupa cateva ore s-au intors acasa, bb a supt si am dormit impreuna. Seara in schimb am simtit o galma pe areola in lateralul sanului. Nu durea, nu era rosu, doar era! ok, mi-am spus! Stii ce ai de facut, nu te panica. L-am rugat pe sotul meu sa ma ajute putin cu bb si am inceput sa fac masaj. Stiam ca o sa cedeze in scurt timp. Nu mi-am batut foarte mult capul pentru ca stiam clar ca este un canal infundat, stiam ce am de facut, stiam ca la un moment dat cedeaza! Am amanat pana a doua zi aplicarea protocolului (cred ca este una din cele mai mari greseli din gestionarea situatiei).

A doua zi deja galma mea crescuse. Eram singura acasa cu bb si nu mai puteam sa aplic protocolul pt ca era intr-o perioada puternica de achizitii si avea nevoie permanent de atentia mea. Am aplicat din nou protocolul printre picaturi, fara sa imi asum faptul ca am nevoie sa cer cuiva ajutorul cu bb pentru ca eu sa pot scapa de problema. Dar incercasem tot ce stiam: comprese calde, masaj sub dus, varza, dar doar noaptea, am inceput sa iau si lecitina de 1200 gr 4 pe zi, ibuprofen, alternat pozitiile de supt etc. Nu cedeaza cu nimic si deja zona este mare, rosie si dureroasa! Am facut o postare si le-am rugat pe fete sa ma ajute.

Era deja destul de avansata si m-au indrumat catre doctor. Am mers la urgente, deoarece nu reusisem sa dau de medicul meu. Mi s-a prescris oxacilina si mi s-a spus ca nu este nevoie de eco pentru ca nu e chiar asa de rau. Ajunsa acasa, cu dureri insuportabile in continuare iau prima doza de oxacilina. Incep sa fac febra si sa am niste frisoane ingrozitoare. Erau 27 de grade in casa si eu eram infofolita toata sub plapuma si tremuram ca varga. Intelesesem ca ar trebui dupa a treia doza de antibiotic sa cedeze, deci inca putina rabdare. Dar in noaptea aceea m-am panicat si am inceput un masaj traumatizant pentru san. Apasam tare si plangeam si ma rugam sa iasa, sa scap, sa alaptez in continuare. Am incercat sa il trezesc pe bebe dar nu vroia sub nicio forma sa suga.

Am pus pompa, dar nu iesea nimic. Am facut masaj puternic dinspre axila, spre mamelon, storcand laptele de parca era sfarsitul lumii. Uitasem complet tot ce invatasem. Uitasem ca nu trebuie traumatizat sanul, ca masajul se face cu totul altfel, ca se exprima din zona mamelonului, nu tragand ca o nebuna de san. Da! Aveam un atac de panica pe care nu l-am recunoscut. Dupa a treia doza de antibiotic ma simteam la fel de rau. Incepusem sa iau Feminella Hereditum si sa ma dau cu gel de arnica. Stiam de la fete ca oxacilina este cam slaba, pentru ca sanul era deja rosu, tare si foarte dureros, aveam deja febra si ca ar fi fost mai bine daca mi se prescria injectabil dar ce puteam face daca asta imi fusese prescris?!

M-am hotarat sa imi sun medicul si intr-o ora eram la el in cabinet. Imi face in sfarsit eco. Nu era inca puroi, deci suntem pe drumul cel bun. Imi schimba tratamentul cu Cefort injectabil si ma cheama a doua zi la control. Increzatoare am fugit sa imi fac prima doza si sa continui protocolul (din nou aplicare gresita a presiunii in timpul masajului). A doua zi la control sanul meu era rosu si tare tot. Mai tineti minte jucaria aceea Modellino? Asa se simtea sanul meu. Aveam dureri ingrozitoare cand era bebe la san. Ajunsa seara la control lumea mea se naruie brusc. In urma unei punctii si a unei noi ecografii, doctorul imi recomanda ablactarea. Nu se poate opera pentru ca puroiul nu este colectat, ci dispersat in tot sanul.

Din momentul in care am auzit cuvantul ablactare nu am mai fost om. Nu mai puteam sa gandesc. Aveam in cap toate imaginile cu bebe la san de pana acum, lupta cu ragadele, cu vasospasm, cu sns, tot! Imi imaginam cum o sa planga in bratele mele neconsolat pentru ca isi vroia sanul lui preferat, cum nu il voi mai vedea niciodata razand cu sanul in gurita, cum nu il voi auzi niciodata spunand el cu gurita lui ca nu mai vrea titi. Aveam in cap toate imaginile frumoase cu copii mari de 2-3-4 ani la san. Am inceput sa plang! Nu stiu ce imi spunea doctorul:( stiu doar ca am spus incet „nu vreau sa ablactez! Va rog ajutati-ma!”. L-am auzit pe sotul meu care imi spunea ca daca asa e mai bine, asa vom face! Vorbeau si imi dadeam exemple si simteam ca nu pot sa am discutia asta! Plangeam si am tipat aproape:” nu renunt la alaptat! Vreau o alta solutie! Vreau inca doua zile in care sa incerc orice altceva!”. Doctorul meu este pro alaptare si mereu m-a incurajat. Mi-a spus ca e ok. Sa incerc doua zile sa scot laptele din san si vedem ce se intampla. Am discutat cu un consultant si mi-a explicat procedeul de aspiratie eco-ghidata!

L-am sunat pe doctor si am discutat si mi-a spus ca nu se poate face in cazul meu pentru ca puroiul este dispersat in tot sanul, nu este format unul sau mai multe abcese care din care ar putea extrage. Am chemat un consultant acasa pentru masaj de doua ori pe zi. Doamne ce dureri! Doamne unde este linistea mea cu bebe la san? Vroiam sa fug cu el undeva departe si sa plangem si sa stam la san ca inainte. Doamne cat uram momentele de epuizare in care spuneam suparata ca sta toata ziua la san si nu apuc sa fac nimic! Ooo dar din toata durerea, iese laptele in jet…aveam zile intregi de cand nu mai vazusem picaturi, deci un jet era aur…seara il sun pe doctor fericita si imi spune sa ne vedem. Incepuse sa colecteze puroi si sanul era mai detensionat. Deja puteam discuta de o operatie.

Mi-a promis ca va incerca o aspiratie eco ghidata si daca nu, va face o incizie cat se poate de departe de areola ca sa pot continua alaptarea. Urma sa ne vedem a doua zi sa stabilim daca s-a acumulat suficient puroi cat sa intru in operatie, dar din pacate nu am reusit sa ajung. Si da, doctorul urma sa plece din localitate. M-a trimis la urgente la un coleg de-al dansului care mi-a spus ca trebuie urgent operat pentru ca aveam deja o zona necrozata. Am fugit acasa sa o invat pe mama sa ii dea cu paharul lapte, sa il schimbe. Eram fericita ca se poate opera si panicata pentru ca stiam ca va fi o recuperare grea.

Panicata pentru ca va fi prima noapte in care nu voi putea sa dorm cu puiul meu. Operatia a durat 15 min. Spun ei ca au scos 500 ml de puroi din tot sanul. Incizie de 3 cm, la distanta de areola si un tub pentru drenaj lasat in san sa colecteze. Doamne cum am ajuns aici?! Am plans toata noaptea in spital cu gandul la puiul meu, iar dimineata am pompat 100 ml din sanul celalalt si m-am dus sa imi schimbe pansamentul. Ce durere am simtit nu pot sa descriu in cuvinte. O gaura in san, in care doctorul indeasa niste comprese cu rivanol.

Dupa 15 minute de tortura efectiva(asa am resimtit durerea) doctorul imi spune ca va trebui sa opresc alaptarea pentru ca trebuie continuat tratamentul cu antibiotic si antiinflamator. Nu imi venea sa cred ca imi spune asa ceva. Am incercat sa ii explic de e-lactancia, dar mi-a spus scurt ca site-ul asta primeste bani de la producatorii de medicamente ca sa regenereze rezultat. (Cum ar putea sa fie informatia asta adevarata cand sunt si alte site-uri in SUA, in Germania, in Franta care spun aceleasi lucruri. Nu se poate ca producatorii de medicamente sa ii plateasca pe toti sa spuna acelasi lucru, deci clar nu are cum sa fie adevarat atata timp cat cele mai importante surse nu se contrazic intre ele). Ce era de facut? L-am intrebat ce variante am si am stabilit ca o sa imi dea Zinnat si Ketorol tratament. Stiam ca sunt safe, asa ca am acceptat spunand ca il voi alapta pe bb doar din sanul sanatos.<>

Temerea lui era ca bb va trage puroi din sanul respectiv. Am discutat cu fetele, am chemat consultantul acasa si in trei zile bb era din nou la san. M-am luptat cu niste dureri crunte timp de 10 zile la pansat, dar in timp au trecut durerile.

Greselile mele: amanarea aplicarii protocolului, aplicarea gresita a masajului, am lasat panica sa ma conduca im loc sa imi pastrez calmul si sa aplic informatiile atat de bune primite.

Finalul acestui episod? Doi doctori care ma felicita pentru puterea de a spune NU, un sot care a vrut sa ma duca la psiholog sa ma ajute sa renunt la alaptat, dar care acum imi spune ce frumos ne sta impreuna la san, un san care nu mai doare si incepe din nou sa produca din ce in ce mai mult lapte si, nu in ultimul rand, puiul meu fericit la sanul lui preferat! Intre timp am fost nevoita sa ii suplimentez si am terminat tot ce aveam la congelator si primea inca 100 ml lp pe sns! Dar stiam deja ce aveam de facut ca sa scapam de el. Cum se va termina povestea noastra nu stiu, dar stiu ca orice se va intampla voi lupta din toate puterile sa nu ii rapesc bucuria de a sta la sanul meu. Pentru ca stiu ca eu sunt universul lui si el al meu.

Nu sunt o mama eroina! Sunt o mama care a gresit mult in gestionarea unei probleme relativ simple si care nu trebuia sa ajunga aici.

Foto:  Mothering Touch, Flickr