Nu știu cum sunt parcurile din orașele în care locuiți, dar mi-ar plăcea să știu. Sunt suficiente? Sunt întreținute? Sunt curate? Vă dau la schimb povestea parcurilor din Brașov. Care sunt dovada nesimțirii noastre. Da, zic bine nesimțirea noastră, mă includ și eu în categorie, deși nu sunt făptașă directă, însă de multe ori neg realitatea și continuu să îmi duc copilul în zone mizerabile. Și nu fac nimic să schimb situația.

Imaginile de mai jos sunt din parcuri diferite, zone (cartiere) diferite ale orașului. Nu știu dacă există un gradient al nesimțirii în funcție de apropierea față de centru, nu știu dacă parcurile de la periferie au grămezi mai mari de semințe față de cele din zone mai centrale. Nu știu, cert e că în mai toate parcurile prin care am fost, realitatea arată ca în pozele de mai jos. Bănci sub și pe lângă care tronează coji de semințe și filtre de țigară. Gunoaie aruncate pe te miri unde. Stăpâni de animale, care la lăsarea serii își duc câinele sau chiar pisica (cine își scoate pisica la plimbare ați spune, ei bine ați rămâne surprinși) să își facă nevoile în groapa de nisip în care a doua zi se vor juca copii.

Oameni care își aduc copiii în parc și care mănâncă ei înșiși semințe, scuipând cojile pe jos. Deunăzi am surprins un grup de astfel de doamne, trecute de a doua tinerețe, probabil bone sau bunici care erau convinse că “se poate muri de poftă și de deochi” și care stăteau la o șuetă scuipând semințe sub bancă.

Săptămâna trecută, într-unul din parcuri, chiar pe iarbă, lângă groapa de nisip, două adolescente își supravegheau probabil fărțiorii mai mici. Mâncau semințe și scuipau cojile pe iarbă. Mâncatul de semințe a devenit boală națională. Nu știu cum e la voi în oraș, dar după ce au reamenejat un parc mare dintr-un cartier, autoritățile publice au pus un semn explicit prin care atenționează oamenii să nu mai arunce cojile de semințe pe jos. Parcul arăta minunat, cu lac în centru, pădure lângă, o veritabilă atracție turistică, însă totul era umbrit de mormanele de coji de semințe pe care plimbărțeii le lăsau pe alei.

Am devenit obsedată de cojile de semințe de prin parcuri. Și zău că nu știu ce să fac. Să atenționez oamenii? Să îmi iau mătura de nuiele după mine și să dau o lecție de civism măturând pe sub bănci?  Să fac afișe cu îndemnurile Prințesei Urbane și să le lipesc prin parcuri? Sau să las pur și simplu lucrurile așa și să aștept ca într-o zi să răsară din mormanul de coji de semințe niște flori ale soarelui, nște bostani sau niște pachete de țigări uriașe care se vor înălța spre nori precum în Jack și vrejul de fasole, arătând lumii întreg ce falnici mâncători de semințe avem în oraș?

(articol citit de 391 ori, 1 vizite astazi)

Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.


Daca ti-a placut acest articol apasa Like paginii Inbratelamami. In cazul in care doresti o consultatie in alaptare foloseste pagina de contact sau alatura-te comunitatii din grupul de sprijin In brate la mami - sprijin in alaptare


Implica-te in discutie, lasa un comentariu

Ai gasit util articolul ? Lasa un comentariu

avatar
wpDiscuz