Este de departe unul din cele mai sensibile subiecte din zona alăptării și din păcate naște tot felul de dispute.

Haideți să vedem în primul rând ce înseamnă înțărcarea.

În unele accepțiuni termenul de înțărcare (în engleză weaning) este folosit pentru a marca debutul diversificării, adică momentul în care copilul începe să mănânce și altceva decât lapte matern.

În alte accepțiuni înțărcarea înseamnă oprirea propriu zisă a meselor la sân, practic momentul în care copilul nu mai este alăptat.

Din punctul meu de vedere și nu numai al meu, definiția înțărcării înglobează ambele accepțiuni ale termenului. Prcatic înțărcarea este un proces care începe atunci când copilul primește și hrană solidă și se termină atunci când copilul nu mai primește deloc lapte matern.

Cu alte cuvinte înțărcarea este un proces, care se derulează în timp. Nu este ceva ce se întâmplă de pe azi pe mâine, decât în situații excepționale (despre care vom aminti într-o altă postare).

Cât ar trebui să alăptăm?

Este o întrebare pe care o primesc frecvent de la mame. Din păcate nu există un răspuns corect, care să satisfacă nevoile tuturor mamelor din lume. Cunoașteți cu siguranță expresia frumusețea este în ochii privitorului. În privința înțărcării lucrurile se petrec oarecum similar.

Din perspectivă medicală și biologică există o durată minimă recomandată a alăptării. Principalele organizații din domeniul sănătății pediatrice și materne recomandă alăptare exclusivă până la vârsta de 6 luni, apoi continuarea alăptării în paralel cu hrana solidă, până la vârsta de minim 2 ani și peste, atâta timp cât mama și copilul își doresc. Așadar se vorbește despre o durată minimă de alăptare, însă nu și despre una maximă. În mod evident cu cât durata alăptării este mai mare, cu atât mai mult se prelungesc și beneficiile pentru copil dar și pentru mamă. Există ceea ce cercetătorii numesc o relație doză-răspunsă ce își arată efectele și în planul alăptării. De la an la an apar noi studii care arată efecte pozitive ale alăptării corelate cu durata alăptării.

Din punct de vedere antropologic, s-a constatat că strămoșii noștri alăptau undeva între 2,5 ani și 7 ani. Iar acest interval biologic de referință e se pare în directă legătură cu alte aspecte biologice. Spre exemplu maturizarea sistemului imunitar a copilului, care se produce undeva după vârsta de 4-5 ani. Alăptarea are o contribuție importantă din punct de vedere al protecției imunitare, chiar și (sau poate am putea spune mai ales la vârste mai mari), chiar și după ce laptele matern nu mai constituie principala sursă de hrană a copilului.

Sau apariția dentiției permanente pare și ea să fie corelată cu vârsta biologică de înțărcare. Dezvoltarea accelerată a creierului copilului, ce se petrece în primii ani de viață cu o intensitate cu care nu ne vom mai ântâlni niciodată după această vârstă. Or alăptarea este prin compoziția laptelui matern (acizi grași cu catenă lungă, lactoză și multe alte componente) un “combustibil” pentru acest proces accelerat de dezvoltare. Relația de alăptare în sine, actul alăptării prin responsivitatea sa și prin contactul dintre mamă și copil contribuie și el într-o manieră pozitivă la dezvoltarea neurologică armonioasă și la o mai bună reglare psihoemoțională.

Am discutat despre durata optimă a alăptării din perspectivă biologică și medicală. Haideți să vedem când ar trebui să se producă înțărcarea dacă ar fi să privim lucrurile din perspectiva copilului? Copilul alăptat are cu siguranță o nevoie emoțională și biologică de a fi alăptat, ce se întinde pe durata primilor ani din viața sa. De fapt, dacă ar fi lăsat să se înțarce în ritmul său probabil că ar face-o undeva între 2 ani și jumătate și 7 ani. Mi-a plăcut în mod deosebit o replică a dr Jack Newman, care, întrebat când se încheie alăptarea a dat următorul răspuns „Alăptarea se încheie când copilul și mama sunt pregătiți. Copilul o va spune în cuvinte”.

Haideți să privim înțărcarea și din perspectiva mamei. Aici depinde de foarte mulți factori. Exeriența pe care mama a trăit-o pe parcursul alăptării are un impact covârșitor în decizia de a înțărca. O mamă care a regăsit bucurie în alăptare s-ar putea să simtă regret și tristețe atunci când copilul decide să se înțarce. O mamă pentru care alăptarea nu a fost o experiență fericită va simți probabil o dorință foarte mare de a înțărca copilul cât mai repede.

Există și alți factori ce pot influența decizia mamei de a opri alăptarea. Spre exemplu – reîntoarcerea mamei la muncă. Din punctul meu de vedere, atâta timp cât mama și copilul doresc să continue relația de alăptare, reîntoarcerea mamei la muncă nu este un impediment. Copilul se adaptează relativ ușor acestei schimbări.

O mamă obosită și epuizată în special de trezirile pe timpul nopții, poate fi un alt motiv pentru care mama se gândește la înțărcare sau cei din jur îi recomandă înțărcarea.. Într-o astfel de situație recomand mamelor să trateze problema epuizării chiar și din prespectivă medicală și am lucrat cu multe mame, cu succes, în a găsi soluții de optimizare a vieții lor în așa fel încât să evite sau să reducă gradul de epuizare, fără a mai recurge la înțărcare. De cele mai multe ori, nu alăptarea este problema, ci o anumită viziune asupra vieții care pune presiune pe mama care alăptează să facă mai mult decât poate.

Procedurile medicale și tratamentele medicamentoase, pot fi motive pentru care mamelor lis e recomandă să înțarce înainte ca ele și / sau copilul să fie pregătiti.e Rareori se întâmplă însă ca acestea să impună oprirea alăptării. De cele mai multe ori mamele sunt informate greșit și nu de puține ori , după ce s-au informat corect mamele au decis să continue alăptarea. Bineînțeles că există și situații în care din punct de vedere medical înțărcarea e necesară pentru unele mame, dar în realitate situațiile sunt mai rare decât credem.

Presiunea socială poate acționa ca un factor ce le determină pe mame să ia decizia înțărcării. Multe mame sunt criticate pentru că alăptează atâta timp cât își dorește copilul. Rețineți însă că alăptarea este o  relație ce s-a construit între mamă și copil, nu între mamă și restul societății. Această reacție de a critica sau de aprivi cu cohi răi alăptarea la termen, la vârste mari ale copilului este specifică societăților occidentale, însă există foarte multe populații pe glob unde mamele sunt încurajate să alăpteze cât mai mult, deoarece culturile respective recunosc beneficiile pe care alăptarea le are.

Mama isi vrea corpul inapoi, speră ca viata fara alaptare va fi mai usoara. Retineti ca intarcarea nu va face copilul mai putin dependent de mama la o vârstă la care copilul încă mai are nevoie de dependeța față de principala figură de atașament. 

O nouă sarcină poate fi un motiv pentru care mamei i se recomandă să înțarce copilul. Exceptând situațiile sarcinilor la risc, alăptarea pe timpul sarcinii este considerată la ora actuală sigură pentru mamă, făt și copilul alăptat.

Am analizat până acum cât de mulți factori afectează procesul de înțărcare. Indiferent de unghiul din care privim problema, ce trebuie să rețineți este că toți copiii alăptați vor ajunge la un moment dat să se înțarce, chiar și dacă mama nu întreprinde nimic în direcția înțărcării. Există niște mecanisme biologice care vin să faciliteze înțărcarea, după o anumită vârstă.

Cum înțărcăm blând, în ritmul copilului?

Multe mame care pun această întrebare se așteaptă să primească soluții instant care să funcționeze dacă se poate în timp cât mai scurt și garantat, fără niciun fel de opreliște. Ei bine înțărcarea cu adevărat blândă înseamnă de fapt un proces lung, mult mai lung decât cred unele mame. De regulă mama care a înțărcat blând nici nu știe cu exactitate când a fost ultima masă a copilului la sân. E un proces firesc, lent în care mama și copilul renunță sau temporizează de la sine, fără nicio tehnică specială, supturile. Așa se face că la un moment dat copilul uită să mai sugă pentru că e mai interesat de joaca în parc, mama îi spune copilului  să amâne suptul câteva minute pentru că e ocupată, etc. Aceasta înseamnă înțărcare blândă în care copilul este de regulă cel care ghidează.

Există însă și mame care doresc să ghideze procesul înțărcării și să o facă într-o manieră blândă pentru copil, chiar dacă asta înseamnă să o facă într-un ritm mai accelerat.

Câteva tehnici în acest sens, potrivite copiilor mai mari:

  • Renunțarea graduală la cîte o masă la sân, o dată la 3-7 zile, nu masa favorita a copilului (mesele de noapte, de adormite si asa de dimineata la trezire sunt ultimele la care va renunta de regulă copilul)
  • Copilul nu cere sânul, mama nu oferă
  • Direcționarea atentiei spre o activitate mai interesantă sau substituirea mesei la sân cu o activitate favorită a copilului, care să îi facă plăcere. Funcționează dacă mama folosește tehnica inainte ca copilul să ceară să sugă
  • Schimbări de mediu, de rutină. Dacă copilul obișnuiește să sugă mai des în casă, ieșiți mai des afară, evitați locurile în care copilul cere sânul, în care alăptați de obicei
  • Amânarea sau scurtarea sesiunii de alăptare (numar pana la 5…)
  • Schimburi ( – petreceri de renunțare la alăptare, o jucărie în schimbul renunțării la alăptare)

Rezistența copilului la schimbare va depinde de cat de pregatit e copilul pentru intarcare.

Rețineti ca alaptarea este o relatie construita, consolidata in timp intre mama si copil. Merita un final in care ambii membri ai diadei, atat mama cat si copilul sa fie respectati. Înțărcarea este o etapă majoră pentru mamă și copil. Dacă vă decideți să înțărcați copilul înainte ca el să fie pregătit, faceți-o într-un mod gradual și plin de dragoste, respectând ceea ce vă transmite copilul. Asta poate însemna ca procesul de înțărcare să însemne un pas înainte sau doi înapoi. Asta mai poate însemna chiar ca la un moment dat, pe parcurs să vă răzgândiți și să amânați ănțărcarea pentru o altă dată la care copilul va fi mai pregătit.

(articol citit de 4,507 ori, 4 vizite astazi)

Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.


Daca ti-a placut acest articol apasa Like paginii Inbratelamami. In cazul in care doresti o consultatie in alaptare foloseste pagina de contact sau alatura-te comunitatii din grupul de sprijin In brate la mami - sprijin in alaptare


Implica-te in discutie, lasa un comentariu

Ai gasit util articolul ? Lasa un comentariu

avatar
wpDiscuz