Am o fetiță de aproape 14 luni.  Până la 6 luni am alăptat-o exclusiv, deși nu a fost ușor deloc.

Am născut prin cezariană la cerere, deși eram în travaliu fără dureri. Mi-a fost frică.

Pe bebe l-am văzut a două zi și din momentul în care a ajuns în brațele mele și a pus gurița pe sân am început să plâng de fericire. Totul a decurs perfect până la aproape două luni când a început să fie foarte agitată: lua sânul în gurița, îl lasă deoparte și tot așa, nu dorea să pape. Am discutat cu un pediatru ( care nu era pro alăptare) și mi-a zis să îi dau lapte praf pentru că nu se sătura. Am încercat de mai multe ori, dar bebița a fost mai isteață și a refuzat. După câteva zile bune în care mă sabotăm singură, am renunțat și o lăsam să facă ce vrea ea.<>

Alt sfat a fost să îi dau suzetă deoarece se trezește des noaptea și nu mă lasă nici pe mine să mă odihnesc. Am încercat și asta. La început fără succes, apoi a acceptat-o doar la somn. Din fericire nu mi-a afectat alăptarea. Mai târziu am aflat despre puseu documentându-mă pe internet. La suzetă a renunțat singură după câteva luni. Pur și simplu cred că s-a săturat de ea.

Regret că am primit atâtea sfaturi proaste, inclusiv introducerea cerealelor la cutie super procesate ( sau să-i dau ceai -nu i-am dat) etc… I-am dat de vreo două ori cereale cu apa, lapte praf neacceptând. Acum alăptez nu datorită mie, ci fetei care a știut ce e mai bine pentru ea. Evident am schimbat doctorul, dar cam târziu. Sunt convinsă că nu sunt singură care a trecut prin situații asemănătoare.

Până la urmă suntem bine, deși se trezește noaptea des pentru sân.

Sunt o mămică fericită care alăptează și care merge pe autoînțărcare indiferent de gura lumii!
Dragi mămici, asculati-va înstinctul și nu va lăsați sabotate!

Creștere ușoară!

Sura foto: Maja, Flickr