Aud frecvent ideea că dezvoltarea unui bebeluș (prin extensie putem să ne referim și la copilul mic) trebuie să fie modelată riguros, în funcție de programul și stilul de viață al părinților săi. Ca și cum nu părintele se adaptează vieții cu un nou membru al familiei, ci noul membru al familiei (ființa cea mai vulnerabilă și dependentă de modul în care e îngriit de ceilalți) trebuie să fie antrenat să se adapteze familiei în care a venit. Nu adultul trebuie așadar să facă, după această logică efortul de a se adapta, ci copilul trebuie să se adapteze instantaneu la principiile (de multe ori greșite) ale vieții adulte

În discursul părintelui contemporan se vorbește așadar despre cum să ne antrenăm copiii să doarmă toată noaptea (la vârste la care trezirile pe timp de noapte au un rol biologic și protejează de fapt copilul și mama), despre cum să îi învățăm cu un program de masă din primele zile de viață, despre cum să îi dezvățăm de nevoia firească de a ne simți aproape, în brațe.

Știți ce mi se pare periculos la toate aceste “principii” și sfaturi “binevoitoare”? Faptul că ele sunt oferite drept singura soluție salvatoare pentru părinți aflați în criză (de timp, de somn, de spațiu personal).

Mamei obosite și epuizate i se spune că trebuie să găsească o soluție prin care să îi facă program bebelușului, să îl învețe să doarmă toată noaptea, pentru că doar așa se va putea odihni ea și doar așa va învăța copilul ei să se odihnească. Pe fondul vulnerabilității de care dau dovadă mamele aflate în situații limită, ajung chiar să creadă că acestea sunt soluțiile corecte. Însă realitatea e alta, astfel de soluții nu funcționează pe termen lung.  Cel puțin în domeniul training-ului de somn, au apărut din ce în ce mai multe studii și avem chiar și recenzii sistematice, care ne arată că de fapt astfel de intervenții nu ating efectele dorite, însă pot aduce după sine efecte nedorite: încetarea prematură a alăptării, exacerbare a plânsului la copil, sau creșterea riscului de SIDS dacă bebelușul doarme în altă cameră față de cea a părinților. În practică am întâlnit mame pentru care astfel de intervenții, recomandate cu scopul de a le ajuta, au adâncit și mai mult depresia cu care mama se confrunta.

Așadar de ce au nevoie mamele aflate în situații limită? Au nevoie de ajutor, real.  Nu de sfaturi, ci de oameni care chiar să ajute. Au nevoie de ajutor cu treburile casnice, uneori cu gătitul, au nevoie de sprijin din partea partenerului de viață, au nevoie de ajutor cu copiii mai mari, au nevoie să învețe să aibă așteptări realiste de la viața de mamă, au nevoie de specialiști care să le inducă așteptări realiste de la rolul de părinte și nu să le vândă minciuni anxiogene.

Penru că să fii mamă de bebeluș nu e ușor. Să te trezești din oră în oră pe timp de noapte (atunci când bebelușul e la puseu) e dificil, însă e posibil să recuperezi noaptea nedormită pe timp de zi, chiar și odihnindu-te cu bebelușul în brațe. Pe de altă parte, dacă a doua zi trebuie să gătești 3 feluri de mâncare, să aranjezi casa lună pentru că acestea sunt presiunile familiei, să faci toate acestea fără niciun ajutor, e infernal și supraomenesc. Și nu e de mirare că multe mame supuse unui astfel de regim, cedează. În toată această poveste nu bebelușul este vinovat, nu ritmul său normal, din punct de vedere biologic e cel care dă totul peste cap, ci faptul că mama nu are ajutorul de care ar trebui să aibă parte pentru a face ceea ce trebuie să facă – să aibă grijă de bebeluș, având în acelaști timp grijă de ea. Pentru că o mamă epuizată, fără resurse nu mai are de unde să ofere și pentru alții.

Data viitoare când vă gândiți să îi spuneți unei mame cum să…, gândiți-vă mai degrabă ce ați putea face concret pentru a o ajuta. Atunci când vedeți o mamă obosită, nu săriți cu sfaturi despre cum ar trebui să își învețe copiii să doarmă, să mănânce, etc. Bebelușii nu au nevoie de dresaj, însă mamele au nevoie de ajutor.

Foto CIA de Foto, Flickr

Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.

Daca ti-a placut acest articol apasa Like paginii Inbratelamami. In cazul in care doresti o consultatie in alaptare foloseste pagina de contact sau alatura-te comunitatii din grupul de sprijin In brate la mami - sprijin in alaptare


Implica-te in discutie, lasa un comentariu

2 Comentarii la "Bebelușii nu au nevoie de “dresaj”, însă mamele au nevoie de ajutor"

avatar
Ana

S-ar putea si mai succint de scris! In rest un articol interesant.

Simona
Simona

Un articol bun.

wpDiscuz