Când va dormi copilul meu toată noaptea? Ca răspuns la această întrebare, m-am gândit să împărtășesc cu voi una din comparațiile pe care o fac și la cursurile despre somnul copilului sau în consilierea cu părinții și care simt că îi ajută mai bine pe aceștia să înțeleagă cât de normale sunt trezirile pe timp de noapte ale bebelușului și copilului mic.

În primul rând, ca părinți preocupați de somnul bebelușului sau al copilului vostru mic e bine să înțelegeți că a dormi neîntrerupt pe timp de noapte este o achiziție în sine. Copiii nu se nasc cu această abilitate, ci o dobândesc. În timp. La fel ca orice altă abilitate pe care o dobândesc în minunatul parcurs pe care îl face dezvoltarea lor, de la naștere și până la 3 ani.

Gândiți-vă spre exemplu la mers. Cât îi ia de fapt unui copil să reușească să meargă singur, nesusținut? Aproape 1 an de zile. Reflexele cu care se naște, coordonările mărunte pe care le dobândește cu fiecare puseu de dezvoltare cognitivă, fiecare căzătură pe care o face, toate se suprapun, se integrează pentru ca la final să poată face pași în mod autonom.

Aplicați același tipar și în cazul somnului. Veți sesiza că bebelușul sau copilul vostru are momente când reușește să doarmă mai multe ore legate pe timp de noapte, pentru ca la scurt timp să reînceapă să se trezească mai des. Ca și cum ar face un pas înainte, doi înapoi. Veți sesiza că motivele pentru care se trezește diferă. Veți sesiza că are nevoie de voi pentru a readormi (la fel cum, până să învețe să meargă nesusținut, s-a sprijinit de voi). Toate acestea sunt normale, fac parte din întregul proces.

Probabil că dacă părinții ar înțelege normalitatea acestei etape și anxietatea lor ar fi mai scăzută. Ei înșiși ar fi mai încrezători că pot depăși această etapă firească din viața copilului lor. Că pot învăța să se odihnească sau să compenseze nopțile nedormite, în tot acest timp în care copilul lor are nevoie de sprijinul lor pentru a readormi și pentru a se simți în siguranță.

Am constatat de-a lungul timpului că părinții solicită sfaturi despre somnul copilului lor nu pentru că nu reușesc să facă față perioadei , ci mai degrabă pentru că au nevoie să li se spună dacă ce se întâmplă cu copilul lor e normal sau nu. Așa că de fiecare dată când aveți întrebări legate de somnul bebelușului sau copilului vostru mic, gândiți-vă: de câte ori cade un copil până învață să meargă, de câte ori se sprijină pe părinte, de câte ori  avansează pentru ca apoi să pară că anulează progresele făcute…Și poate că veți reuși să priviți cu mai mulă indulgență ideea de somn neîntrerupt pe timp de noapte, la copilul mic.

Apropos, știați că de fapt nici noi adulții nu suntem programați biologic pentru a dormi neîntrerupt toată noaptea? Că de fapt ideea de somn neîntrerupt pe timp de noapte e o ivnenție culturală. Despre asta într-o postare viitoare.

Foto Georgie Pauwels, Flickr