În 2012 Psychology Today publica un articol intitulat Say Goodbye to the Santa Claus Lie, (Spuneți adio minciunilor legate de Moș Crăciun, n.t.) în care se dezbăteau efectele negative ale introducerii lui Moș Crăciun în imaginarul copilăriei. Deși am copilărit alături de Moș Crăciun, fără a fi întrebați dacă îl acceptăm sau nu în viața noastră, mulți dintre noi au început să se întrebe serios și cu anxietate specific parentală, dacă este benefic sau  din contră, le facem rău copiilor noștri, prezentându-l pe Moș Crăciun. Dezbateri există chiar și în rândul psihologilor. Susținătorii lui Moș Crăciun spun că prin intermediul acestui personaj dezvoltăm imaginația copiilor și stimulăm jocul de rol. Opozanții lui Moș Crăciun spun că prezența personajului în viața copiilor se bazează pe o minciună nejustificată și poate submina încrederea pe care copiii ne-o acordă (aducând ca argument momentul dezamăgitor în care copiii află că Moș Crăciun nu există și că au fost mințiți de către niște persoane în care aveau încredere deplină).

În fața acestei dileme, soarta a decis pentru familia noastră ca T. să afle de Moș Crăciun (e o dilemă cum) cu mult înainte să îmi pregătesc vreo strategie în acest sens. Practic, de prin vară întreabă cu nerăbdare despre acest personaj și am fost atât de impresionată de candoarea și nerăbdarea cu care se interesa de Moș Crăciun, încât am făcut ceea ce am făcut și până acum atunci când nu am avut răspunsuri la dileme de parenting – m-am ghidat după copil și dorințele sale. Ca atare, în familia Ola vine Moș Crăciun. Și nu simt că trăim într-o minciună amenințătoare, pentru că în definitv depinde de noi, părinții să creionăm sensul acestui personaj ce s-a insinuat fără contribuția noastră, în mintea copilului nostru de 3 ani.

Nu sunt nici susținătoarea înfocată a lui Moș Crăciun dar nu sunt nici opozanta lui. Ca psiholog nu consider că atentăm la integritatea emoțională a copiilor noștri discutând despre acest personaj și primindu-l o dată pe an în casele noastre. Și nici nu cred că într-o societate bombardată timp de o lună în fiecare an de imagini cu Moș Crăciun & co., avem cum să ne facem că nu îl vedem. Ceea ce contează este sensul pe care îl dăm lui Moș Crăciun și cum îl folosim ca simbol (pentru că el asta este – un personaj simbolic), în funcție de vârstele și nevoile copiilor noștri. Pentru că așa cum copiii noștri vor crește și pe măsură ce cresc nevoile lor de cunoaștere și emoționale se schimbă, la fel de bine poate evolua și semnificația pe care noi o dăm lui Moș Crăciun.

Am încercat de câteva ori (mai degrabă experimental) să îi explic copilului meu care e simbolistica din spatele lui Moș Crăciun, să îl fac cumva să vadă și dincolo de personaj, așa cum îl vedem și noi adulții. Mi-am dat seama că nicio explicație, oricât de jucăușă, nu are încă un sens deplin pentru el. Mi-am dat seama că la această vârstă, imaginarul lui are pur și simplu nevoie de acest personaj, pe care îl așteaptă cu bucurie, acum că a aflat de el. Când va mai crește vom da noi sensuri Moșului, dar pentru moment ne bucurăm de el așa cum e.

Ce mi se pare cu adevărat contra-educativ legat de Moș Crăciun, este să îl utilizam ca recompensă / pedeapsă, pe principiul „ai fost cuminte, primești cadou / nu ai fost cuminte, nu mai vine Moșul”, psihologia educațională contemporană dovedind ceea ce mulți pedagogi au intuit de-a lungul timpului, că pedeapsa și recompensa sunt două fețe ale aceleiași monede

Mai jos, este mesajul unei cititoare a blog-ului. Mi s-a părut o perspectivă foarte utilă și ușor de pus în practică, de a face tranziția lui Moș Crăciun de la un personaj imaginar, la un rol simbolic pe care îl preluăm cu toții atunci când aducem bucurie celor din jur.

„A dărui cadouri este unul din cele cinci limbaje ale iubirii. Le apreciez în primul rând pe cele oferite din inimă și încercam să fie cât mai simbolice. Ce voi face când față mea va crește? Voi încerca să trăiască bucuria de a descoperi sub brad daruri dorite ( în limită posibilităților fără exagerări…)
Ce le-am spus copiilor despre Moș Crăciun? Că de fapt Crăciunul le insuflă oamenilor dorință de a dărui, că e frumos să dăruim și noi. Moș Crăciun vine la copiii mici pentru a le arată cum este să primești daruri. Când cresc, rolul lui este preluat de toți cei din jur care pot și vor să ofere ceva în spiritul Crăciunului. Deci și ei pot deveni mici Moși Crăciuni pentru membrii familiei sau pentru copiii nevoiași. Asta le spuneam cam prin clasa a III-a…a IV’a când începeau să fie sceptici. Cei mai mulți încă credeau în el. Că să-i învăț să ofere…extrăgeau un bilet cu numele unui coleg- secret- căruia trebuia să-i pregătească ceva- câteva cuvinte, versuri frumoase scrise pe o felicitare, un ornament de brad ( totul creat/ realizat de către ei).”

Foto Markus Spiske, Flickr