Povestea de mai jos aparține Cristinei, mămică de gemeni, născuți prematur la 34 de săptămâni. Cristina nu a avut parte de sprijin imediat după naștere, a primit sfaturi greșite în maternitate și a fost descurajată să alăpteze. Povestea ei este impresionantă și ar trebui să fie o încurajare pentru toate mamele care se confruntă cu provocări și dificultăți în alăptare. După ce a hrănit timp de câteva luni bebelușii cu lapte matern muls și biberon, după ce a fost sfătuită să întrerupă medicamentos lactația, Cristina a relactat și a reușit să readucă și bebelușii la sân. Iar acum trăiesc toți trei o minunată poveste de alăptare.

Am născut prematur la 34 de săptămâni, după ce am stat la pat ultimele 2 luni jumate în urma unui cerclaj. Deși am făcut curs de alăptare acasă (am chemat un consultant, eu neputând să mă deplasez), am cumpărat și citit cartea lui Jack Newman, am urmărit și cerut sfaturi din timp pe grupul de Fecbook, Alăptează, tot nepregătita am fost… Am născut prin cezariană, la spital de stat, pt că deși s-a rupt apa, nu am avut nicio contracție și nici dilatație timp de 9 ore…în schimb pierdusem tot lichidul.

Am născut la ora 10.45, iar copiii nu i-am văzut până la 12, a două zi. Au stat 3 zile la terapie intensivă din cauza faptului că nu respirau și nici nu își reglau temperatura corpului singuri. Ulterior au fost mutați la postterapie. În total am stat cu toții 16 zile în maternitate, din cauza unei infecții pe care au luat-o acolo. Parțial a fost ok pentru că am reușit să mă pun pe picioare bine de tot, însă cât au stat la terapie îi vedeam de 2 ori pe zi, iar apoi la 3 ore, mai puțin noaptea. Regulile de la stat …. nu există rooming-in. Spuneam că a fost partial bine că am stat atât de mult în maternitate, pentru că am pierdut pe partea de alăptare.

Am simțit imediat după operație că se umflă sânii și se întăresc. Știam că se poate întâmpla de la perfuzii. Am întrebat 5 zile la rând stânga drepata eu ce mă fac …pentru că era din ce în ce mai insuportabilă starea. Sânii erau pietroi, dar nu curgeau. La mine nu au curs singuri niciodată. Nimeni nu m-a ajutat cu nimic, toată lumea spunea că nu am lapte pentru că am născut prin cezariană și că oricum nu mă lasă să îi pun la sân pt că sunt mici și obosesc. Așa că l-am rugat pe soțul meu să îmi aducă pompa pe care o cumpărasem din timpul sarcinii și a început calvarul … 2 luni am muls zi și noapte la fiecare 3 ore atât cantitatea necesară lor cât și extra și am depozitat la congelator.

În maternitate am reușit să îi pun la sân cred că de maxim 5 ori, când în sfârșit neonatologul a acceptat. dar ba mă durea, ba nu reușeam să le dau amândurora în jumătea de oră disponibilă pt vizită, așa că le duceam biberonul cu lapte muls. Plus că nimeni nu te ajută să îți arate ce și cum, iar toate fetele aliniate acolo dădeau biberon…deja părea straniu eu să îi întorc pe toate părțile să încerc să îi fac să sugă.

Ajunsă acasă, am chemat alt consultant care mi-a confirmat că atașarea e ok, nu avem fren, dar mi-a spus că trebuie să mulg în continuare. Or iar mi s-a părut imposibil să mulg pentru 2 (scoteam cam 1200 ml pe zi), dar să îi și alăptez, mai ales că ei mâncau la o oră jumate, iar eu eram singură cu ei. Devenise un calvar. nu mă odihneam deloc, nu apucam să mănânc, copiii au avut colici până la 5 luni jumate…iar unul dintre ei a trebuit operat la 7 săptămâni și a fost prin spitale aproape 10 zile. Am făcut un blocaj, presupun că pe fond nervos…nu mai reușeam să scot nimic cu pompa, am încercat cu celălalt copil pus la sân, dar am avut dureri și am cerut ajutor. Sânii se umpleau,dar nu ieșea nimic.

Cristina, alăptând în tandem gemenii
Cristina, alăptând în tandem gemenii

Am fost sfătuită să întrerup lactația. am luat 2 ture de pastile, pentru că nu s-a oprit din prima și ceaiuri și “am scăpat”. Deja începusem să le dau lapte praf și încercam să mă împac cu ideea. Dar nu am reușit..după 3 săptămâni de când se oprise laptele, am început timid să îi pun la sân o dată pe zi pe fiecare. Apoi am înlocuit o masă și tot așa… numai că mergea foarte foarte greu. Copiii urlau și se arcuiau și dădeau gaze, eu plângeam… abia în somn reușeam să le dau cel mai bine și numai culcată pentru că altfel se înecau. Aveau și reflux amândoi iar eu jet puternic. mi s-a spus că e posibil să am exces de lactoză și asta să le provoace crampe, dar că se vor regla odată cu introducerea alimentelor solide. Așa că am tras de ei și ei de mine …și la 7 luni jumate când am început diversificarea, au acceptat în sfârșit sânul, fără probleme. acum au un an și o săptămână și mă feresc să mă așez prea des pe canapea 🙂, pentru că năvălesc amândoi. Glumesc 🙂

Ideea e că îi alăptez pe amândoi odată, tot culcată zi și noapte și mă bucur extraordinar de mult că nu am cedat. regret că nu am fost mai puternică încă de la început și nu cred că o să mă iert vreodată. Dar totul e bine când se termină cu bine. mămici, nu renunțați! nu vreau să rănesc pe nimeni, dar sincer mă gândesc cu tristețe cum e să adormi copilul cu biberon și îmi pare rău pt copiii și mămicile care nu au cunoscut frumusețea acestor momente.

Foto 1 myllisa, Flickr

(articol citit de 1,386 ori, 1 vizite astazi)

Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.


Daca ti-a placut acest articol apasa Like paginii Inbratelamami. In cazul in care doresti o consultatie in alaptare foloseste pagina de contact sau alatura-te comunitatii din grupul de sprijin In brate la mami - sprijin in alaptare


Implica-te in discutie, lasa un comentariu

Ai gasit util articolul ? Lasa un comentariu

avatar
wpDiscuz