Cum se dezvoltă creierul copiilor noștri? Ce ne spune știința?

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Psihologia copilului, Sfaturi 1 Comment

Circulă atât de multe informații despre dezvoltarea copiilor și impactul pe care îl au primii ani de viață, dar ce ne spune cu adevărat știința? Ce știm în acest punct despre impactul pe care primii ani din viața copiilor noștri îl au asupra felului în care se modelează creierul lor? Ce știm despre felul în care experiențele din primii ani de viață îi afectează, dar despre relația cu figurile principale de atașament, sau despre momentul în care toate acestea încep să acționeze? Cu siguranță știm mult mai mult decât știam în urmă cu câțiva zeci de ani. Ideea de bază este că ceea ce se întâmplă în mica copilărie (o perioadă considerată insignifiantă până în urmă cu câteva decenii) contează foarte mult, deoarece experiențele de care copilul are parte în această perioadă pot avea impact de durată asupra sănătății fizice și psihice, a comportamentului său, a felului în care învață. “Bazele arhitecturii creierului sunt stabilite în primii ani de viață printr-o serie continuă de interacțiuni dinamice în care condițiile din mediu și experiențele personale au un impact semnificativ în felul în care se exprimă predispozițiile genetice. Deoarece experiențe specifice afectează  circuite specifice din creier, în etape de dezvoltare specifice, numite perioade sensibile – este de o importanță vitală să profităm de aceste oportunități timpurii de dezvoltare. Cu alte cuvinte, calitatea mediului timpuriu în care trăiește un copil și disponibilitatea experiențelor adecvate, la momentul potrivit de dezvoltare sunt cruciale în stabilirea tăriei sau slăbiciunii arhitecturii creierului, aceasta determinând la rândul său … Citeste mai departe

Ce a fost diferit la a doua sarcină față de prima?

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Sarcină 2 Comments

Am întrebat mamele care îmi urmăresc pagina cu ce gânduri și emoții au întâmpinat venirea pe lume a copiilor lor. Cum mă mai despart câteva zile de întâlnirea cu cel de al doilea bebeluș, am constatat cât de diferit am privit cele două sarcini.  Aceleași grețuri diurne în primul trimestru (că matinale nu pot numi ceva ce se putea manifesta oricând în timpul zilei) dar mult mai puțină anxietate (sau în orice caz temeri de altă natură decât la prima sarcină), un pic mai multă conectare cu copilul mare și cu nevoile lui în contextul apariției unui frățior și poate mult mai puține discuții cu burtica decât la prima sarcină. Același sindrom de cuib pe final de sarcină și aceeași panică cum că nu va fi totul pus la punct și în ordine până la naștere. Mult mai mult ajutor și cerut altfel și mult mai puține intromisiuni din partea celorlalți. Așadar ce a fost diferit între cele două sarcini? Mai puține temeri și oricum de altă natură La sarcina cu T. am fost realmente speriată de cei din jur. Nu mi-am propus să trăiesc 9 luni de zile cu tot felul de anxietăți însă cei din jur, mai grijulii din fire au reușit să mă contamineze cu nesiguranța lor. De la ești sigură că medicul tău e bune, nu ai vrea să te aibă în evidență și medicul meu în același timp, ce poate strica să îți fie sarcina monitorizată de doi medici în același timp, până la sigur … Citeste mai departe