Depresia este deseori trecută sub tăcere, o realitate a vieții cotidiene care se suprapune de multe ori peste perioada sarcinii sau cea de după naștere. Scopul acestui articol este acela de a explica simptomele depresiei postpartum, factorii de risc asociați acesteia și modalități adjuvante nonfarmacologie ce tratament. Dacă considerați că suferiți de depresie în timpul sarcinii sau după naștere, sau vă simțiți copleșite de ceea ce presupune rolul de mamă, discutați cu medicul vostru sau cu un psiholog. Acest articol nu înlocuiește sfatul medical și tratamentul de specialitate. Scopul meu este să vă încurajez să căutați ajutor atunci când simțiți că ceva este în neregulă cu voi. Și să înțelegeți că lupta cu depresia este una reală, dar nu sunteți singure.

 

Depresia din preajma nașterii

În nomenclatorul de tulburări emoționale depresia postpartum, a început să fie abordată distinct de alte forme de depresie , abia de curând. Astăzi vorbim de un termen mai larg – depresie peripartum (este termenul pe care îl prefer mai degrabă celui de depresie postpartum), adică de depresia din apropierea nașterii, ce se poate manifesta atât după naștere (în perioada postpartum / perinatală), cât și înainte de aceasta, pe perioada sarcinii (în perioada antepartum). Conform Asociației Americane de Psihiatrie, 50% din epsioadele majore de depresie peripartum debutează de fapt înainte de naștere

Depresia postpartum poate apărea și la femeile care au suferit o pierdere de sarcină!

Depresia postpartum poate debuta la câteva săptămâni sau chiar luni de la naștere, unii specialiști vorbind de necesitatea de a ne referi la epsiaodele depresive care apar în decurs de 12 luni de la naștere, ca fiind depresie postpartum.

 

Câte femei sunt afectate de acest tip de depresie?

Este dificil de spus cu exactitate. Estimările statistice arată că 3 -6 % până la 60% din femei vor manifesta o tulburare depresivă peripartum (cu debut în timpul sarcinii sau în primele săptămâni / luni după naștere). Mai realistă mi se pare cifra indicată de organizația Posptartum Support International, care susține că aproximativ 15% din femei suferă de un episod semnificativ de depresie după naștere.

Indiferent de ceea ce spun statisticile, depresia peripartum este o realitate, fiind considerată cea mai comună complicație a nașterii.

 

Care sunt simptomele acestui tip de depresie?

O mamă ce suferă de depresie poate manifesta: sentimente de mânie, stări de iritabilitate, o lipsă  interesului pentru bebeluș, afectare a somnului și a poftei de mâncare, plâns și tristețe, sentimente de vină, rușine, pierdere a speranței, retragere socială, oboseală, libido scăzut, pierdere a interesului, bucuriei, plăcerii față de lucruri pe care înainte le considera plăcute, gânduri ce vizează posibilitatea de a se răni sau de a-l răni pe bebeluș.

Adeseori aceste manifestări sunt însoțite și de tulburări de anxietate (inclusiv tulburări obsesiv compulsive) și chiar de atacuri de panică. Aceste manifestări sunt severe, afectează calitatea vieții, mamele se simt de multe ori incapabile să aibă grijă de copil, în unele situații evită contactul cu acesta sau dacă depresia este însoțită și de tulburări de anxietate mama poate resimți o teamă persistentă și irațională legată de starea de sănătate, de bine a copilului, teama de a-i face rău acestuia, etc. Unele mame pot fi copleșite de gânduri sau imagini intruzive, persistente, repetitive legate de stare copilului (gânduri obsesive) ce generează teamă, însoțite de compulsii (mama simte nevoia să facă anumite lucruri repetitive, care o ajută astfel să își reducă temerile sau par că o ajută să gestioneze mai ușor gândurile obsesive). Aceste compulsii se pot manifesta ca nevoie a mamei de a face constant curățenie, de a verifica constant starea de sănătate a copilului, de a-și nota compulsiv lucruri despre copil, starea lui de sănătate, etc. Mamelor aflate în această situație le este deseori teamă să stea singure cu copilul, manifestă o stare de hipervigilență față de copil. Aceste manifestări descriu ceea ce se numește tulburare obsesiv compulsivă. Ea poate fi asociată depresiei, sau se poate manifesta izolat.

În situații excepționale (1 din 500 / 1000 de nașteri) depresia postpartum poate fi însoțită și de manifestări psihotice (delir sau halucinații ce vizează copilul – mama manifestă ideație delirantă conform cărei copilul e posedat, mama are halucinații, spre exemplu aude voci care o îndeamnă sî îi facă rău copilului, etc.) Manifestările psihotice reprezintă o urgență și necesită intervenție de specialitate imediată, mama trebuind supravegheată constant, deoarece manifestările psihotice se pot asocia în mod tragic cu infanticidul!

Există niște criterii clare de diagnosticare a depresiei ce debutează înainte de naștere sau după naștere. Standardul de diagnostic este furnizat de DSM – V (Manualul Statistic și de Diagnostic al Tulburărilor Mintale, ediția a V a, editat de Asociația Americană de Psihiatrie), pornind de la criteriile de diagnosticare a episodului depresiv major:

a) 5 sau mai multe din cele 9 simptome listate mai jos (incluzând cel puțin unul legat de afect deprimat și pierdere a interesului sau a plăcerii), ce se manifestă în aceeași perioadă, timp de minim 2 săptămâni. Fiecare din simptome reprezintă o modificare a felului în care persoana funcționa înainte și trebuie să se manifeste aproape zilnic:

  • Afect deprimat (subiectiv sau observabil)
  • Pierderea interesului sau a plăcerii pe timpul celei mai mari părți din zi
  • Modificări în greutate sau apetit
  • Insomnie sau hipersomnie (somnolență excesivă)
  • Pierderea energiei sau stare de oboseală
  • Sentimente de inutilitate sau de vinovăție
  • Afectarea concentrării sau a capacității de a lua decizii
  • Gânduri recurente legate de moarte, ideație suicidară sau tentativă de suicid

b) Simptomele generează o afectare severă a activității

c) Episodul nu este atribuit unei cauze medicale sau consumului anumitor substanțe

 

Depresie sau “baby blues”?

Așa cum se poate observa, diagnosticul de depresie presupune niște criterii cumulate, simptomele marcând o afectare serioasă a calității vieții. Atrag atenția asupra acestui aspect deoarece oboseala, tulburările de somn, senzația de pierdere a energiei, libidoul scăzut, o stare emoțională mai precară (mama pare că plânge “din orice”) care apar după naștere dar dispar gardual la scurt timp de la naștere, nu sunt în sine, luate izolat, motive pentru care o mamă să fie diagnosticată automat cu depresie postpartum. Manifestările de mai sus pot fi manifestări firești ale adaptării normale la rolul de mamă, ale reacției la stresul generat de confruntarea cu acest rol, unele putând fi chiar mediate hormonal (scăderea libidoului după naștere și pe fondul alăptării, starea de “baby blues”).

Diferența dintre baby blues și depresie este dată de durata și severitatea simptomelor. În cazul baby blues intesitatea simptomelor nu este atât de mare, acestea dispărând gradual, al scurt timp de la naștere.

Totuși, dacă aveți vreun dubiu privind starea emoțională sau considerați că cineva din familie ar putea suferi de acest tip de depresie, apelați la ajutor specializat.

 

Cum îmi dau seama dacă e cazul să apelez la ajutor specializat?

Un instrument util de screening pentru depresia postpartum este scala Edinburgh. Încurajez medicii (de familie, obstetricieni, pediatri etc.) să o folosească, deoarece mulți dintre aceștia fie trec cu vederea posibile manifestări depresive ale mamei, fie nu consideră importantă discuția pe această temă. În multe țări occidentale, obstetricienii și cadrele medicale care intră în contact cu mama după naștere sunt încurajate să discute cu mama despre starea ei psihică. Scala Edinburgh e un instrument simplu de utilizat (nu pune diagnosticul de depresie) dar în funție de scorul obținut poate direcționa mama către ajutor de specialitate. Anumite organizații din domeniul sănătății mintale posptartum încurajează și mamele să își aplice acest chestionar.

 

Factori ce predispun la depresia peripartum

Următorii factori (enunțați aleator) cresc riscul de depresie în timpul sarcinii sau după sarcină:

  • Istoric personal sau familial de depresie, anxietate, tulburare depresivă postpartum
  • Tulburare disforică premenstruală (PMS, PMDD)
  • Lipsa sprijinului adecvat în îngrijirea bebelușului (din partea familiei, a partenerului, a comunității, etc.)
  • Stress financiar
  • Stress marital
  • Complicații în sarcină, naștere și alăptare
  • Un eveniment major, stresant în ultimul an: doliu, schimbare a locuinței, pierderea locului de muncă, etc
  • Gestație multiplă
  • Sarcină neplanificată sau nedorită
  • Tulburări de anxietate în timpul sarcinii, baby blues
  • Copil cu probleme de sănătate sau nevoi speciale
  • Mame care au urmat tratamente de infertilitate
  • Tulburări tiroidiene
  • Diabet (tip 1, 2, gestațional)

Un studiu realizat în Marea Birtanie, ce a vizat aproximativ 14.000 de nașteri a arătat că în cazul femeilor care plănuiau să alăpteze, riscul de depresie postpartum era redus cu 50% dacă acestea începeau alăptarea. Pe de altă parte, mamele care intenționau să alăpteze dar nu reușeau acest lucru, aveau un risc dublu de a suferi de depresie după naștere comparativ cu femeile care nu intenționau să alăpteze. Deși studiul are o serie de limitări metodologice, el atrage atenția asupra unui aspect important: neatingerea obiectivelor în alăptare este un factor de risc pentru depresia postpartum. Ca atare, trebuie să privim cu seriozitate dorința mamelor de a alăpta și felul în care mamelor li se acordă sprijin în alăptare imediat după naștere (perioada critică în inițierea alăptării).

 

Ce e de făcut în situația în care (cred că) sufăr de depresie?

Vă încurajez să apelați la ajutor de specialitate dacă simțiți că adaptarea la rolul de mamă vi se pare dificilă. E important să înțelegeți că nu sunteși singure, că nu e o rușine să vă simțiți copleșite de rolul de mamă, că există tratament.

Ajutorul de specialitate poate veni de la psiholog, psihoterapeut, medicul psihiatru fiind cel care pune diagnosticul de depresie. A suferi de depresie sau de orice tulburare mintală nu este o rușine. Creșterea cazurilor de depresie postpartum este o realitate în special în țările industrializate unde sprijinul pe care mamele îl primesc din partea comunității și a familiei, imediat după naștere, este scăzut, însă în mod paradoxal, așteptările pe care societatea le creionează de la rolul de mamă, sunt din ce în ce mai mari

În funcție de gradul de depresie (ușoară, moderată, severă) sau de manifestări medicul poate recomanda tratament medicamentos. Printre antidepresivele de generație nouă se regăsesc medicamente compatibile cu alăptarea.

 

Ar trebui să întrerup alăptarea în cazul în care am fost diagnosticată cu depresie postpartum?

Studiile arată că antidepresivele sunt printre medicamentele cel mai des prescrise mamelor care alăptează. E de asemenea, bine de știut că nu toate mamele care suferă de depresie postpartum au nevoie de tratament medicamentos.

În privința compatibilității acestor medicamente cu alăptarea, “există un număr mare de studii care arată că antidepresivele de tip SSRI sunt relativ sigure în cazul mamelor care alăptează. Studiile clinice efectuate în cazul sertralinei și paroxetinei sugerează în mod clar că transferul lor în laptele matern este minim și nu au fost raportate efecte adverse în cazul copiilor alăptați…Femeile care suferă de tulburări psihiatrice în perioada postpartum și medicii lor se confruntă în mod frecvent cu dilema de a continua sau nu alăptarea atunci când iau diverse medicamente psihotrope. E important de reținut că alăptarea contribuie la o stare de sănătate mai bună a copilului și are în mod inevitabil un impact major în legătura emoțională dintre mamă și copil. Deși e adevărat că toate medicamentele psihotrope pot trece într-un anumit grad în laptele matern, majoritatea trec în niveluri care sunt subclinice și nu produc efecte la copilul alăptat “ (Kendall-Tackett, Hale, 2010).

În unele cazuri, familia sau medicul pot sugera mamei să întrerupă alăptarea doar pentru că li se pare că viața mamei ar fi “mai ușoară sau mai liniștită”, mamele s-ar odihni mai mult. Această recomandare trebuie cântărită cu atenție. Dincolo de beneficiile incontestabile ale alăptării pentru copil și mamă, este important de știut că alăptarea are efect de protecție asupra sănătății mintale a mamei, deoarece atenuează stres-ul și modulează răspunul inflamator (cercetări recente au arătat că depresia se asociază cu procese inflamatorii manifestate prin niveluri crescute de citokine proinflamatorii). Pe de altă parte, dacă alăptarea decurge dificil, dificultățile trebuie remediate prompt deoarece acestea pot crește riscul de depresie.

De asemenea, studiile arată că mamele care alăptează exclusiv raportează mai multe ore de somn, comparativ cu mamele care hrănesc mixt sau exclusiv cu lapte praf.

 

Strategii nemedicamentoase de luptă împotriva depresiei

Mai jos, am selectat o serie de strategii nemedicamentoase de luptă împotrive depresiei, a căror eficiență a fost evaluată prin studii. Ele nu înlocuiesc tratamentul prescris de medic. Informați medicul în legătură cu orice tratament (inclusiv naturist, homeopat) pe care îl luați.

  • Suplimentarea cu acizi grași Omega 3 (EPA și DHA). Suplimentarea cu acizi EPA și DHA pare să fie o strategie eficientă în prevenția depresiei, dar și în tratamentul acesteia, principala explicație fiind rolul antiinflamator al acestor acizi. Pentru prevenție, doza zilnică recomandată este de 200-400 mg de DHA, iar ca tratament adjuvant în lupta cu depresia, 1000 mg de EPA
  • Terapia pe bază de lumină (ce presupune utilizarea unor aparate speciale). Conform studiilor, cea mai eficientă în abordarea depresiei și a tulburărilor afective sezoniere este terapia cu lumină cu o intensitate de 100000 de lucși și un timp de expunere de 30-40 de minute zilnic, eficiența fiind mai mare dacă terapia este aplicată în prima parte a zilei. Anumite studii au arătat că terapia pe bază de lumină poate potența eficiența medicației antidepresive la pacienții care nu au răspuns inițial la tratament sau au avut parte de un răspuns parțial.
  • Exercițiile fizice sunt considerate o primă linie eficientă de tratament în abordarea formelor ușoare și moderate de depresie și îmbunătățesc simptomatologia depresivă prin asociere cu medicația antidepresivă (în cazul depresiei severe).  Un studiu din 2005 a arătat că plimbările de aproximativ 60 de minute pe zi, de minim 3 ori pe săptămână au efecte semnificative asupra depresiei de intensitate ușoară și moderată. Activitatea fizică nu este contraindicată în timpul alăptării, despre asct aspect puteți citi aici
  • Psihoterapia – este de cele mai multe ori prima linie utilizată în tratamentul depresiei, efectele psihoterapiei în ameliorarea și tratarea simptomatologiei depresive fiind semnificative.
  • Sunătoarea – a dovedit în unele studii efecte terapeutice similare antidepresivelor, existând dovezi știinșifice puternice ce arataă eficiența acestei plante în abordarea depresiei de intensitate minoră și moderată. Pe de altă parte există o serie de precauții legate de utilizarea acestei plante în timpul alăptării: interacțiunea în special cu medicamentele din clasa antidepresivelor, anticoncepționalelor și ciclosporinelor. O altă precauție este legată de faptul că datele privind transferul în lapte matern și efectele posibile asupra sugarului sunt limitate (aspect frecvent întâlnit în cazul preparatelor pe bază de plante. care sunt mai rar studiate spre deosebire de medicamentele de sinteză), totuși studiile existente au relevat un transfer scăzut al substanței active din sunătoare în laptele matern. Informați medicul înainte să luați decizia de a utiliza preparatele pe bază de sunătoare în tratamentul depresiei. Mai multe despre sunătoare aici

Resurse pentru mame:

Pentru tați:

Referințe:

Carek, PJ, et al, Exercise for the treatment of depression and anxiety, Int J Psychiatry Med. 2011;41(1):15-28.

Harvard Medical Publications, Exrecise and Depression, 2009

Kendall-Tackett, K.A,  Non-pharmacologic treatments for depression in new mothers. Amarillo, TX: Hale Publishing, 2008

Kendall-Tacket, K., Hale, T., Review: The Use of Antidepressants in Pregnant and Breastfeeding Women, J Hum Lact, May 2010; vol. 26, 2: pp. 187195., publicat initial in August 3, 2009

Kendall-Tacket, K., Cong, Z., Hale, T., The Effect of Feeding Method on Sleep Duration, Maternal Well-being, and Postpartum Depression, Clinical Lactation 2011, Vol. 2-2

Kendall-Tacket, K., A new paradigm for depression in new mothers: the central role of inflammation and how breastfeeding and anti-inflammatory treatments protect maternal mental health, International Breastfeeding Journal20072:6 DOI: 10.1186/1746-4358-2-6

Klier, CM, et al, St. John’s wort (Hypericum perforatum) and breastfeeding: plasma and breast milk concentrations of hyperforin for 5 mothers and 2 infants, J Clin Psychiatry. 2006 Feb;67(2):305-9.

Kopec, K., Herbal Medications and Breastfeeding, J Hum Lact, June 1999; vol. 15, 2: pp. 157161.

Sursă foto: Helen Harrop, Flickr, CC-BY

Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.

Daca ti-a placut acest articol apasa Like paginii Inbratelamami. In cazul in care doresti o consultatie in alaptare foloseste pagina de contact sau alatura-te comunitatii din grupul de sprijin In brate la mami - sprijin in alaptare


Implica-te in discutie, lasa un comentariu

Ai gasit util articolul ? Lasa un comentariu

avatar
wpDiscuz