A avea un bebeluș nou născut presupune în primul rând o schimbare a dinamicii vieții. Cum e după ce vine bebe, nu seamănă cu viața voastră de dinainte. Societatea se pricepe de minune să ne facă să avem așteptări nerealiste de la copiii noștri abia născuți.

Sub influența informațiilor greșite aflate înainte de naștere, sub influența presiunii celor din jur („nu îl ține prea des în brațe pentru că se învață”, „plânge probabil că îl ții nehrănit sau poate nu e laptele tău bun”, sunt doar câteva din sfaturile „binevoitoare” pe care le auzim de la cei din jur), multe mame sunt copleșite de ceea ce înseamnă viața normală alături de un bebeluș. Mai jos, câteva din trucurile care realmente ne-au ajutat pe mine, dar și pe alte mame să facem față primelor luni alături de un bebeluș

Babywearing – Accentuez atât de mult importanța babywearing-ului încât unii s-ar putea să spună că am ceva de câștigat din asta. Alții tratează babywearing-ul ca pe o modă. Verdictul meu? Nu țin minte să fi văzut bebeluș care să nu se liniștească dacă este pus corect, într-un sistem de purtare ergonomic.  Purtatul într-un sistem ergonomic, la pieptul mamei recrează senzația din uter, ceea ce liniștește majoritatea nou născuților. Avantajul e că mama se poate odihni cât timp tatăl poartă copilul, mama care poartă copilul are mâinile libere ceea ce îi permite să mănânce, să se plimbe, să facă activități pe care altfel nu le-ar putea face, contactul piele pe piele are beneficii semnificative din punct de vedere fiziologic și psihologic pentru mamă și copil.

Ieșiți zilnic afară și petreceți cât mai mult timp în lumină naturală – profitați cât mai mult de timpul petrecut afară. Ajută la limpezirea gândurilor mamei, la liniștirea bebelușului, la aportul de vitamina D în cazul mamei și al copilului și pe termen lung la consolidarea unor ritmuri firești somn – veghe în cazul copilului,  Plimbarea și expunerea la lumina naturală sunt modalități simple de a preveni depresia.

Întâlniți-vă cu mame care alăptează, participați la grupuri de suport în alăptare – Aută enorm să interacționați cu mame aflate în aceeași situație, să constatați că nu sunteți singurele care se trezesc noaptea, copiii voștri nu sunt singurii care plâng sau vor să stea la sân dintr-o dată mai des.

Țineți vizitatorii nedoriți la distanță – puneți limite în cazul vizitelor sau persoanelor care vă copleșesc. Poate că e cel mai bine să discutați regimul de vizite în primele săptămâni de viață încă dinainte de naștere și să abordați problema în familia extinsă. Setați reguli pe care vizitatorii să le respecte, este dreptul vostru. Sunteți importanți voi, părinții și bebelușul vostru, vizitele pot aștepta.

Apelați la masaj teraputic și tehnici de relaxare corporale, atât pentru voi, cât și pentru copil (dacă există indicații în acest sens). Deși nu există studii randomizat controlate care să ateste efectele terapiei corporale asupra sugarilor cu supt disfuncțional, experiența multor mame arată îmbunătățiri în privința agitației și a comportamentului la sân,  ca urmare a unor tehnici specifice de masaj.

Utilizați poziția anticolici. Nu degeaba i se spune și poziția magică

Încercați să faceți câte puțin din ceea ce vă face plăcere în fiecare zi, sau măcar în fiecare săptămână – e nerealist să ne așteptăm să putem petrece în primele săptămâni de la naștere același timp pe care îl petreceam înainte la coafor, sau în oraș cu prietenii. Însă nu e deloc nerealist să inserăm în aparentul haos al vieții cu un nou născut mici lucruri care ne făceau plăcere. Pentru unele mame poate fi vizionarea unui film (e și mai simplu de realizat cu copilul în brațe, în sistem de purtare sau adormit la sân), pentru altele poate fi aplicarea unui lac de unghii sau gătitul unei prăjituri.

Încercați baia de renaștere – nu e doar o tehnică utilă în readucerea copilului la sân, ci și o modalitate de liniștire și conectare cu bebelușul, iar pentru unele mame, o modalitate de a se recupera de pe urma unei nașteri pe care au perceput-o ca fiind traumatizantă.

Încercați să dormiți în proximitatea copilului – Multe mame care alăptează recurg la partajarea aceluiași pat cu copilul, în condiții de siguranță, ceea ce face ca somnul lor să fie per ansamblu mai odihnitor decât al mamelor aflate în alte categorii de aranjament de somn.

Încercați să mutați ora proprie de culcare mai devreme – Obișnuiați să vă puneți în pat la ora 11 noaptea după ce toată casa era pusă la punct. Prioritățile s-au schimbat, aveți un bebeluș ce are nevoie de voi, iar voi aveți la rândul vostru nevoie de odihnă. Externalizați tot ce se poate externaliza (curățenie, gătit, cereți ajutor pentru treburile din casă) și canalizați-vă puțina energie pe care simțiți că o mai aveți pentru a vă fi bine vouă și copilului. Profitați de momentele în care doarme bebe pentru a vă odihni și voi, în niciun caz nu utilizați timpul liber pentru a face curat în casă. Mutați ora proprie de culcare mai devreme și dacă e cazul să vă ocupați și de casă faceți-o în prima parte a zilei. Chiar dacă majoritatea bebelușilor vor face cluster feeding seara înainte de culcare, a vă pune în pat cu copilul mai devreme vă ajută pe amândoi.

Profitați de momente prelungite de odihnă – Unul din trucurile la care am recurs cu succes în primul an din viața copilului meu, a fost să îmi extind orele de somn dimineața, în week end, mai mult decât de obicei. Soțul era cel care purta copilul sau îl ținea în brațe, iar eu puteam profita de câteva minute – ore de odihnă în plus. Sub nicio formă acest truc nu a presupus o despărțire forțată de copil, excluderea unor mese la sân, ci pur și simplu oferirea unei posibilități ca tatăl să se conecteze cu bebe, să iasă la o plimbare cu el la piept, iar eu să mă recuperez după o noapte cu treziri frecvente.

Apelați la ajutor de specialitate – Nu ezitați să cereți ajutor de specialitate unui consultant in alaptare IBCLC atunci când vă confruntați cu probleme în alăptare, în îngrijirea bebelușului. Luați în calcul și varianta de a apela la consiliere psihologică specializată atunci când vă simțiți copleșiti de responsabilitățile vieții de părinte. Tulburările de anxietate și depresie, apărute post partum sunt din ce în ce mai frecvente, nu e o rușine să cerem ajutor.

Uitați așteptările pe care le-ați avut ca părinți, înainte de naștere – Societatea contemporană se pricepe de minune să imprime viitorilor părinți așteptări nerealiste, care nu fac decât să producă anxietate atunci când momentele de după naștere nu le confirmă. Cărțile care vă vorbesc despre câte ore ar trebui să doarmă bebelușul, câte minute ar trebui să stea la sân, faptul bebe trebuie învățat să se liniștească singur – nu ar trebui să își facă loc în biblioteca voastră.

Credit photo