Ce reguli trebuie să respectăm atunci când dormim în același pat cu bebelușul?

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovAlaptarea, Bed sharing, Blog, Co sleping, In brate la mami, Somnul bebelușului și al copilului alăptat, Somnul lui bebe 3 Comments

Bed sharing-ul (sau dormitul în același pat cu bebelușul) este o practică la care recurg foarte multe mame, în special din rândul celor care alăptează. Aceasta este o realitate ce nu poate fi ascunsă sau mascată nici măcar prin statistici. Dacă m-ați fi întrebat înainte să nasc, unde va dormi copilul, aș fi răspuns fără ezitare că locul lui va fi în patul său, în aceeași cameră cu noi. După naștere, confruntată cu trezirile frecvente și firești ale unui nou născut alăptat, am făcut ceea ce majoritatea mamelor care alăptează fac (cel puțin o dată în viață) – am mutat copilul în pat cu noi, pe timpul nopții. Epuizată de dute vino-ul dintre patul său și patul meu (câte două drumuri pentru fiecare alăptat pe timp de noapte) am cedat sugestiilor soțului meu, mi-am înfrânt teama că mă voi rostogoli peste copil sau că nu voi putea să mă odihnesc preocupată fiind de siguranța lui și l-am adus pe bebe în pat cu noi. A fost momentul în care pot spune că am început să nu mai fiu atât de epuizată și să văd cu alți ochi viața de mamă. Alăptările pe timp de noapte au devenit o plăcere prin comparație cu supliciul de a mă da jos din pat la fiecare alăptare sau de a oferi un biberon de lapte muls (așa cum am fost sfătuită inițial pentru a mă odihni). În povestea mea se regăsesc cu siguranță forte multe din mamele care alăptează și care au decis într-un … Citeste mai departe

V-ar lăsa sufletul să vă încuiați copilul bolnav, singur într-o cameră, doar ca să vă feriți de gripă?

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, carantina, gripa, Parenting No Comments

Unul din lucrurile care m-au frapat în momentul în care am început să citesc literatură de parenting din străinătate, a fost legat de amalgamul de informații. Nu de puține ori mi s-a întâmplat să citesc o serie de informații valoroase venite de la cercetători din afara țării, umbrită de o imensitate de cărți și informații menite să îndepărteze de fapt părintele de copil, unele informații chiar periculoase (vezi cărțile despre tehnici de somn și CIO soldat cu vomă și otite). O nouă dilemă, de această dată de sezon s-a iscat citind un articol din ediția de prin a Daily Mail, din 8 septembrie 2015. Articolul era de fapt o colecție de sfaturi, gen cele mai bune sfaturi pe care însăși experții le respectă. Reunea așadar sfaturi de la kinetoterapeuți, nutriționiști, medici britanici de renume, acele sfaturi pe care ei înșiși le respectă ca o regulă de aur. M-a pus pe gânduri și încă nu m-am decis dacă în direcția bună sau rea, un sfat al unui celebru virusolog britanic, John Oxford, expert în gripă și profesor de virusologie la Universitatea Queen Mary din Londra. Expertul povestește cum atunci când fiul său avea 8 ani și s-a îmbolnăvit de gripă, l-au izolat într-o cameră separată, timp de 3 zile (în perioada cea mai contagioasă), pentru a evita ca virusul să se răspândească la ceilalți membri ai familiei. Copilul a fost pus practic într-o carantină în toată regula, fără a exista vreun contact între el și membrii familiei. “Îi lăsam mâncare la … Citeste mai departe

Prima zi de muncă…

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, In brate la mami 5 Comments

Prima zi de muncă. Mâine va fi prima zi de muncă după o absență de aproape doi ani, în care aproape că nu m-am dezlipit de copil. Îmi voi scoate hainele office din dulap, fusta creion, pantofii roșii Comptoir de Cottoniers și voi merge să dau peste cap lumea HR-ului. Cu puțin timp înainte să rămân însărcinată mă recuperam după un microaccident vascular ocular, jonglând cu diagnostice care de care mai neprietenoase. Aș putea scrie un roman și aș putea ține workshopuri despre cât de importantă este balanța viață personală-muncă și cum poate da peste cap stresul, un individ aparent sănătos. Încă îmi răsună în minte avertismentul medicului care mi-a spus că dacă nu îmi modific stilul de viață, până la 34 de ani “voi fi pa”. A fost imboldul pentru un proces de restructurare în plan personal, greu, dureros pe alocuri, dar necesar pentru ca eu să pot merge mai departe. Odată cu venirea copilului mi-am spus că nu mă voi mai întoarce de unde am plecat. Și cum experiența alăptării noastre mi-a ridicat la fileu o datorie morală de a ajuta și alte mame (măcar cu informații decente și validate științific, dacă nu cu sprijin alături) am făcut cursul de IBCLC, orele de practică, mi-am dat examenul (al cărui rezultat nu l-am aflat încă), am participat la câteva seminarii internaționale, am citit mii de pagini de cărți și alte câteva sute online (nu exagerez) despre alăptare și psihologia nou născutului, am ajutat mamele care mi-au solicitat ajutorul. Am … Citeste mai departe