Beneficiile îngrijirii piele-pe-piele imediat după naștere, în "ora magică"

Acasa » Alăptare » Beneficiile îngrijirii piele-pe-piele imediat după naștere, în “ora magică”

În 2010 o mamă pe nume Kate Ogg a reușit ceea ce o mare parte din comunitatea medicală credea că e imposibil. Și-a readus la viață nou născutul prematur (declarat mort de către medici), ținându-l în brațe, la piept, în contact direct cu pielea sa, alături de tatăl său. Femeia a născut prematur, doi gemeni la doar 26 de săptămâni, iar medicii i-au anunțat că unul dintre copii a murit. Instinctiv, singurul lucru pe care mama și l-a dorit a fost să țină copilul, deja rece, la piept. După câteva zeci de minute, nou născutul declarat mort, a început să respire și să plângă. Un adevărat miracol, o poveste despre iubire și viață. Copilul readus la viață, prin căldura trupului mamei, are în prezent 5 ani și nu s-a confruntat până în acest moment cu nicio problemă de sănătate.

Plasarea nou născutului pe pieptul mamei, imediat după naștere este un eveniment firesc în istoria umanității, integrat în succesiunea de evenimente normale de adaptare a copilului și mamei la noua lor viață împreună. Nou născutul vine pe lume cu o serie de reflexe ce îi permit să se cațere și să se atașeze singur (fără asistență ) la sânul mamei. Dacă ar fi să privim din perspectivă evolutivă nașterea, singurul moment în care mama și copilul erau despărțiți imediat după expulzie, era acela în care unul dintre membrii diadei murea sau era grav bolnav. E lesne de presupus ce conotații poartă la nivel subconștient despărțirea mamei de copil imediat după naștere, ca parte a rutinei contemporane de îngrijire a nou născutului.

De altfel, despărțirea mamei de nou născut la naștere este un eveniment de dată relativ recentă în istoria umanității, ce s-a petrecut pe fondul unei hipermedicalizări a nașterii, Ceea ce pentru strămoșii noștri era un eveniment firesc, pentru medicina contemporană a devenit obiect de studiu abia în anii ’80, în plin avânt al nașterilor medicalizate și al separării riguroase a nou născutului de mamă. Gene Cranston Andreson, pioniera Kangaroo Care, importă conceptul și în SUA după o perioadă de studiu a fenomenului în Columbia (spre scepticismul colegilor săi de breaslă) iar cercetătorii de la Institutul Karolinska din Suedia, studiază în 1987 capacitatea nou născutului de a se târî spre sânul mamei, odată plasat pe abdomenul acesteia, imediat după naștere, fenomen ce poartă denumirea de Breast Crawl.

În ultimii ani, studii foarte serioase au arătat ceea ce natura umană consemnase de milioane de ani, un mecanism adaptativ, pentru care nou născutul își pune în funcțiune reflexele cu care se naște, într-un proces de activare a tuturor simțurilor. Cu efecte pozitive atât la copil cât și la mamă. Deoarece norma biologică a speciei este ca nou născutul să fie pe pielea mamei sale, imediat după naștere, la ora actuală se vorbește din ce în ce mai mult despre efectele negative pe care le are separarea copilului de mamă. Din păcate, posibilitatea ca nou născutul să stea pe pielea mamei imediat după naștere este restricționată și la ora actuală de protocoalele din foarte multe spitale. Organizația Mondială a Sănătății și UNICEF au readus în atenția comunității medicale necesitatea contactului neîntrerupt între mamă și copil imediat după naștere, prin inițiativa de spital Baby Friendly. Principalele organizații medicale recomandă plasarea nou născutului pe piele mamei, imediat după naștere, în așa numita oră magică, aceasta fiind o conduită recomandată indiferent de decizia mamei de a alăpta sau nu.

În momentul în care scriu această postare, am o dilemă – să scriu un articol cu multe referințe științifice și limbaj de specialitate, astfel încât să fie pe placul scepticilor sau să scriu o postare la care să aibă acces orice mamă și care să o convingă să lupte pentru dreptul ei și al copilului de a beneficia de acest moment unic în viață? Cred că în acest moment este mult mai dificil să schimbi niște protocoale devenite rutină de-a lungul ultimelor zeci de ani, cât mai degrabă să convingi mamele să exploreze posibilitatea de a solicita acest drept al lor.

Așadar, care sunt beneficiile contactului piele pe piele, neîntrerupt imediat după naștere?

Adaptarea mai bună a nou născutului la viața extrauterină

Pielea mamei constituie mediul ideal pe care nou născutul trebuie să se afle după lunile petrecute în uter. Corpul mamei, preia astfel rolul pe care uterul l-a avut în lunile de gestație, facilitând adaptarea copilului la viața extrauterină, după procesul solicitant al nașterii.

Corpul mamei asigură nou născutului posibilitatea de a se termoregla eficient, lucru foarte important mai ales pentru copiii cu greutate mică la naștere. Practic, temperatura sânilor mamei poate crește rapid (cu până la 2 grade în 2 minute), urmând ca pe măsură ce copilul se încălzește, să scadă. În czul în care mama ține la piept gemeni, temperatura fiecărui sân poate varia în mod diferit, în funcție de temperatura corpului fiecărui copil! Un termostat natural, mai eficient decât orice echipament. Nici cea mai elaborată masă radiantă din spital nu poate încălzi pielea copilului abia născut, atât de bine ca trupul mamei.

Studiile au arătat de asemenea că bebelușul plasat în contact piele pe piele cu mama , imediat după naștere are valori mai mari ale glicemiei, fiind redusă astfel morbiditatea și mortalitatea asociate hipoglicemiei.

Saturația oxigenului este mai mare, ritmul cardiac și respirația fiind mai stabile la nou născuții plasați pe pielea mamei.

Nou născuții se simt mai bine și plâng mai puțin.

Tranziția nou născutului la viața extrauterină este facilitată și de faptul că odată plasat pe pielea mamei, senzațiile pe care bebelușul le experimentează și care îi stimulează toate simțurile, recrează ceea ce a simțit în ultimele săptămâni de viață intrauterină.

Bebelușii plasați pe pielea mamei imediat după naștere plâng mai puțin. Studiile au arătat diferențe dramatice între nouă născuții separați de mamă și cei plasați în contact piele pe piele imediat după naștere. Astfel, cei din prima categorie au manifestat de 10 ori mai multe reprize de plâns, cu o durată de 40 de ori mai mare comparativ cu nou născuții plasați pe pieptul mamei în primele 90 de minute după naștere.

Din perspectiva copilului, separarea de mamă reprezintă o amenințare, nou născutul manifestând un comportament similar mai multor specii de mamifere – plânsul în pulsuri, ce încetează doar în momentul reunirii cu mama. Se consideră că acest plâns de separare al nou născutului nu reprezintă rezultatul interacțiunii sociale timpurii, ci este o reacție encodată genetic la separarea amenințătoare de mamă. Încetarea plânsului nou născutului în contextul separării de mamă nu este un semnal că bebelușul s-a obișnuit cu ideea separării, ci este un mecanism adaptativ, de shut down, prin care pe parcursul evoluției omenirii, se evita astfel atragerea atenției prădătorilor. Plânsul neconsolat al nou născutului în contextul separării de mamă imediat după naștere are efecte negative asupra acestuia (risc crescut de hipoglicemie, niveluri ridicate de cortizol, creșterea presiunii intracraniene, afectarea activitățoo plămânilor și poate preveni închiderea orificiului foramen ovale)

Colonizarea nou născutului cu baterii benefice, de pe pielea mamei

Odată plasat pe pielea mamei imediat după naștere, bebelușul intră în contact preponderent cu bacteriile de pe pielea mamei și nu cu cele din mediul spitalicesc. În acest fel, pielea bebelușului este colonizată preponderent cu bacterii inofensive sau pentru care mama are anticorpi pe care îi va oferi prin laptele matern, fiind un mecansim protector împotriva infecției cu Stafilococul auriu meticilino-rezistent.

Studiile au dovedit că îngrijirea de tip piele pe piele, imediat după naștere duce la o reducere a infecțiilor nozocomiale, la 41 de săptămâni, vârstă gestațională corectată.

Colonizarea cu bacterii benefice și inițierea alăptării în primele ore de viață (o consecință a plasării copilului pe pielea mamei imediat după naștere) sunt probabil responsabile de un alt efect dovedit al îngrijirii de tip piele pe piele -număr redus de probleme de sănătate severe și infecții ale tractului respirator inferior la vârsta de 6 luni în cazul copilului.

Auto-atașare corectă la sân și durate mai mari de alăptare

Plasarea nou născutului pe pielea mamei imediat după naștere, face ca nou născutul să se poată atașa la sân și să sugă fără asistență din partea personalului medical, în aproximativ o oră (de regulă mai mult în cazul nașterilor medicalizate) atâta timp cât copilul este lăsat să parcurgă o serie de nouă etape specifice ce presupun târârea și familiarizarea cu sânul, culminând cu autoatașarea la sân, suptul și apoi somnul.

În acest fel sunt preîntâmpinate problemele de alăptare generate de introducerea tetinelor artificiale înainte de primul supt al copilului și nou născutul primește colostrul (primul lapte al mamei, supranumit și aurul lichid) atât de bogat în celule active imunologic, anticorpi și factori de creștere, asigurând practic o primă vaccinare a nou născutului. Colostrul ajută la maturarea sistemului imunitar al nouă născutului, la eliminarea meconiului și reducerea astfel a icterului nou născutului.

Autoatașarea la sân și absența tetinelor artificiale face ca durata alăptării în cazul copiilor plasați pe pielea mamei imediat după naștere, să fie mai mare. Mamele raportează angorjare mai redusă și mai puțină durere în ziua a treia post partum, iar bebelușii cărora li s-a oferit îngrijirea de tip piele pe piele după naștere, continuă să aibă un câștig ponderal zilnic mai ridicat și după externare.

Niveluri crescute de oxitocină la mamă și bebeluș. Mamă mai relaxată și mai atașată de bebeluș

În timpul contactului piele pe piele și al alăptării nivelurile de oxitocină (supranumit și hormonul dragostei) cresc atât la bebeluș cât și la mamă. Oxitocina astfel produsă are multiple roluri, stimulând diverși receptori din creierul mamei și al nou născutului.

În cazul copilului, oxtiocina duce la eliberarea de hormoni gastrointestinali ce facilitează printre altele o absorbție mai eficientă a caloriilor. De asemenea, oxitocina pare să aibă și un efect de creștere a pragului de durere, ceea ce explică efectul analgezic superior al contactului piele pe piele în combinație cu alăptarea, în cazul efectuării manevrelor cu potențial dureros la nou născut. Dacă optați pentru administrarea de vitamina K și vaccinare solicitați ca aceste manevre să fie efectuate cât timp nou născutul se află pe pielea mamei, în contact direct cu aceasta, în acest fel resimțind mult mai puțin durerea. Bebelușii resimt mult mai puternic durerea comparativ cu adulții, iar îngrijirea de tip piele pe piele are un puternic efect analgezic.
În cazul mamei, un nivel ridicat de oxitocină duce la creșterea contracțiilor uterine, ce ajută la eliminarea placentei , reducând astfel pierderile de sânge post partum. Oxitocina stimulează reflexul de ejecție al mamei, ducând la curgerea mai ușoară a laptelui din sâni. Tot sub impactul oxitocinei, mama este mai relaxată, euforică, i se face somn, resimte la o intensitate mai mică durerea,” se îndrăgostește” de bebeluș.

Crește atașamentul matern față de bebeluș

Nivelurile ridicate de oxitocină ca urmare a contactului piele pe piele, stimulării senzoriale și a alăptării favorizează dezvoltarea unei relații puternice de atașament între mamă și copil. Oxitocina este unul din nuerotransmițătorii ce formează baza neuroendocrină a atașamentului în relațiile umane. Niveluri ridicate de oxitocină au fost asociate în diverse studii cu un niveluri mai scăzute ale tensiunii arteriale și ale cortizolului (hormon de stress), nivel crescut de relaxare, sentimente de calm și de încredere.

Mamele care au beneficiat de contact piele pe piele cu nou născutul, la scurt timp după naștere au resimțit niveluri semnificativ mai scăzute de anxietate în ziua a treia post partum, o reducere a stresului psihologic și a simptomelor depresive în prima lună după naștere, manifestând interacțiune și interes mai mare în relația cu copilul la vârsta de 1 an.

Susține dezvoltarea optimă a creierului copilului

Relațiile de atașament securizant au un rol deosebit de important, facilitând dezvoltarea creierului copilului și mecansimele de auto reglare ale acestuia.
De asemenea, contactul piele pe piele în sine și îngrijirea de tip kangaroo care (contact piele pe piele constant, ce nu se rezumă doar la primele ore din viață) stimulează 14 zone diferite din creierul nou născutului.
Dintre acestea, amigdala cerebrală cunoaște o perioadă critică de maturizare în primele 2 luni de viață Amigdala cerebrală este parte a sistemului limbic în creierul uman și reprezintă centrul integrativ al emoțiilor și motivației, având un rol important în învățarea emoțională și în dezvoltarea memoriei) . Stimularea tactilă în perioada postanatală este de asemenea critică, contactul piele pe piele dintre mamă și nou născut stimulând dezvoltarea amigdalei cerebrale. Celebrul și controversatul experiment al lui Harlow (cu maimuțele orfane crescute în captivitate) ne-a arătat că atingerea este pentru un pui de mamifer, mai importantă chiar și decât hrana
În celebrul studiu al lui Bystrova (citat mai jos) , copiii ținuți în contact piele pe piele în primele două ore după naștere au dovedit la vârsta de 1 an capacitatea de autoreglare mai mare și capacitatea de a se calma mai ușor comparativ cu copiii din grupurile de control (despărțiți la naștere, plasați îmbrăcați în brațele mamei și în sistem rooming in, respectiv despărțiți imediat după naștere și apoi reuniți cu mama în sistem rooming in). Totodată în cazul diadelor care au beneficiat de contact piele pe piele imediat după naștere, la vârsta de 1 an s-a constatat mai multă reciprocitate în interacțiune, iar mamele au dovedit mai mult interes în interacțiunea cu copilul, comparativ cu diadele din grupurile de control.

Deși relațiile de atașament securizant se pot clădi oricând pe parcursul existenței, studiul a atras atenția asupra unui aspect indicat și de alți cercetători – existența unei perioade sensibile, imediat după naștere, în care contactul apropiat dintre mamă și nou născut, poate induce efecte pozitive pe termen lung în interacțiunea dintre cei doi.

ReferințeAnderson GC, Moore E, Hepworth J, Bergman N. Early skin-to-skin contact for mothers and their healthy newborn infants (Cochrane Review). In: The Cochrane Library, Issue 2 2003. Oxford: Update Software.
Bystrova K, Ivanova V, Edhborg M, et al. Early contact versus separation: effects on mother–infant interaction one year later. Birth. 2009;36:97–109.
Breastcrawl – A Scientific Overview, 2014, accesat 22.08.2015
Ludington-Hoe, S., Infant Assessment During KC&BF to Prevent Sudden Unexpected Postnatal Collapse, paper Presented at iLactation & ABM Joint Online Conference, 2015
Phillips, R., Uninterrupted Skin-to-Skin Contact Immediately After Birth, NAINR. 2013;13(2):67-72.
Phillips, R., The Sacred Hour: Importance of Uninterrupted Skin-To-Skin, paper Presented at iLactation & ABM Joint Online Conference, 2015
Rojas MA, Kaplan M, Quevedo M, Sherwonit E, Foster LB, Ehrenkranz RA, Mayes L. Somatic Growth of Preterm Infants During Skin-to-Skin Care Versus Traditional Holding: A Randomized, Controlled Trial. J Dev Behav Pediatr. 2003 Jun;24(3):163-168.
Texas 10 Steps – The Healthcare Professional’s Guide to Breastfeeding

UNICEF, Breastfeeding – The Remarkable First Hour of Life, UNICEF Malaysia Communications, 2007

Wambach K., Riordan, J., Breastfeeding and Human Lactation, Fifth Edition, Jones & Bartlett Learning, , 2015

https://www.breastcrawl.org/science.shtml