Nu ai niciun produs în coș.
Unul din lucrurile pe care le-am constatat de-a lungul vieții este că fiecare dintre noi trăim la un moment dat într-un anumit grad de ignoranță, oricât de informați am fi. Tot de noi ține să recunoaștem limitele cunoașterii și să ne depășim ignoranța. Acest proces presupune de cele mai multe ori să accepți că ceea ce știi nu e adevărul absolut, uneori presupune să cauți dincolo de zona de confort și să faci o schimbare dureroasă, care te poate pune în genunchi, alteori presupune doar să fii un pic mai deschis la minte, alteori presupune să înțelegi că pur și simplu nu ești singur pe planetă, iar viața vine în diverse forme de subzistență.
În urmă cu câțiva ani nu aș fi înțeles demersurile cuiva care promova un act natural precum alăptarea (pe care în definitv îl poate fac fără promovare orice mamifer) deoarece nu conștientizam de fapt ce bariere se interpun între mamă și norma biologică a speciei.
În urmă cu câțiva ani nu aș fi înțeles probabil de ce oamenii sunt „inflexibili” și critică faptul că o companie ce produce lapte praf face donații către mame și organizează cursuri gratuite. Iată ce mărinimie, aș fi spus, cum să critici așa ceva?!
Reclama aceea celebră la lapte praf, cu mamele care ar trebui să fie unite în diversitate (fie că alăptează, fie că hrănesc cu lapte praf)?! M-ar fi emoționat până la lacrimi! Ba mai mult, m-ar fi făcut să recomand brandul din spatele reclamei, doar uite ce buni la suflet sunt. Dacă au avut minte să facă o astfel de reclamă, măcar pentru atât și tot merită recomandați.
Trăim într-o lume pragmatică, liberă, în care mamele au dreptul să ai orice decizii doresc (încă mai cred că tărie că avem dreptul la alegere, doar că o alegere informată). Ce rău îi poate face unei mame faptul că are parte de reclame la n produse de hrănire a sugarului? m-aș fi întrebat. Într-o eră consumatoristă, vedeam genul acesta de situație drept un avantaj pentru mamă – mai mult, mai bine, mai multe reclame la lapte praf, la mâncare de bebeluși, mai multe opțiuni din care mame poate alege! Nu e aceasta o formă de liberate? Nu pentru asta am luptat la Revoluție? ca să parafrazez niște concetățeni. Că doar laptele praf nu o fi diavolul! ( ca să citez o vedetă de la noi).
Eram și eu la vremea aceea un om informat, deștept, atotștiutor, dar trăiam în bula mea de ignoranță.
Și apoi, ca în poveștile acelea cu oameni care au luat-o pe calea cea bună după ani buni parcurși în iadul viciilor, mi-am dat și eu seama cum stă de fapt treaba. Nu e nimic poetic în asta, a fost pur și simplu un face palm veritabil, cu urmele post-traumatice de rigoare, care m-au făcut să mi dau seama cât de limitată am fost în deșteptăciunea mea. Ce altă situație mai fericită decât să înveți din propria experiență? Să treci prin purgatoriul personal ca să înțelegi cât de ignorant și prost ai fost?
Imaginile de mai sus sunt șocante. Sunt despre copii nealăptați, hrăniți cu lapte praf, care mor în chinuir. Sunt de fapt printre cele mai soft din tot materialul. Dacă vreți să vă convingeți, consultați singuri acest document oficial, publicat în Aprilie 2014, de IBFAN (agenția care monitorizează felul în care producătorii de lapte praf respectul Codul de marketing al substituenților de lapte matern) și Asociația Pediatrică din Bangladesh, semnat de 16 profesori și doctori. Dar vă avertizez că sunt imagini ce pot avea un puternic impact emoțional, riscați să vă bântuie noaptea. Nu sunt deloc ușor de tolerat. Este despre cazurile de copii din Bangladesh (în acest material sunt ilustrate și documentate 27 de cazuri) care mor sau se îmbolnăvesc grav din cauza nealăptării, ceea ce în cazul lor duce la infecții de multe ori fatale și la malnutriție, în formele el cele mai înfricoșătoare. Este despre ce înseamnă promovarea incorectă a alăptării (sau mai degrabă lipsa de promovare) și despre ce înseamnă să hrănești cu lapte praf în zone în care nu ai apă curentă, potabilă, medicamente, nici măcar biberoane ( o mamă din studiu își hrănește copilul cu lapte praf dintr-un pet!), în zone în care laptele praf atât de subtil marketat costă cât salariul pe o lună al capului de familie. Vă mai aduceți aminte de Debbie din Filipine? Copiii din studiile de caz din materialul de mai sus sunt copii hrăniți cu lapte praf sau lapte de orez, preparate în condiții improprii, diluate (v-am spus e foarte scump). Despre lapte praf e vorba, așa se și cheamă raportul „Tragedii legate de formulele de lapte praf și alăptarea sub-optimă”.
Raportul ne reamintește cum „copiii continuă să moară ca urmare a alăptării neadecvate și a practicilor de hrănire complementară. În ultimele 3 decenii, pediatrii din țară au lucrat împreună cu Ministerul Sănătății și al Familiei, agențiile ONU și alte organizații interesate, să restrângă violarea codurilor internațional și național al substituenților de lapte matern. Din păcate, companiile producătoare de lapte praf au ignorat esența Codului, al cărui scop este să salveze viața copiilor și i-au ademenit preprofesioniști și legiuitori să încalce Codul. Ca rezultat, mamele au optat pentru hrănirea cu lapte praf, consecințele fiind ilustrate în povestea celor 27 de copii din acest material”, se arată în cuvântul de deschidere semnat de un profesor pediatru, prof dr. RM Khan.
Dacă v-ați uitat peste material și v-a apucat angoasa sau v-a crescut tensiunea, nu e neapărat un lucru rău. Dacă vă aflați printre părinții (ca mulți din România) care au hrănit la un moment dat și cu lapte praf copiii, de voie , de nevoie (eu însămi mă înscriu în această listă), v-aș sune că postarea nu este despre noi și nu trebuie să disperăm. Trăim într-o țară cu acces la medicamente, cu apă potabilă cam peste tot (deși sunt atât de mulți copii în zonele rurale intoxicați cu nitriți din apa folosită la prepararea laptelui praf), pneumonia, otita, boala diareică se tratează, avem spitale (urâte, dar avem), avem antibiotice. Avem și malnutriție în țară dar în afară de cazurile sociale, de neglijență și abuz mi-e greu să cred că întâlnim copii cu marasm și kwashiorkor. Deci da, în bula noastră de ignoranță, de bine de rău suntem feriți și supraviețuim.Dar în lumea din afara bulei noastre, peste 3 miliarde de oameni (dintre care 1 miliard de copii), adică aproape jumătate din populația acestei planete, trăiesc în sărăcie. În 2011, 165 de milioane de copii sub 5 ani erau mai mici decât ar fi trebuit să fie pentru vârsta lor, din cauza malnutriției. Știți ce se întâmplă când un copil dintr-o astfel de zonă săracă a lumii nu mai este alăptat? Devine malnutrit, pe lângă faptul că în absența factorilor protectori din laptele matern, devine mult mai susceptibil la infecții care pentru noi sunt banale, dar pentru ei sunt mortale. Malnutriția aia de care auziți la televizor, epidemiile de boli diareice, copiii somalezi, copiii costelivi din Africa ce mor pe câmpuri, cu un corb lângă în așteptarea inevitabilului, toate știrile înfiorătoare despre ei pe care le-am auzit fiecare dintre noi cel puțin o dată în viață, de la nealăptare pleacă. Că nu se spune la știri, este cu totul altă discuție. De ce ar renunța o mamă dintr-o astfel de zonă la alăptare? Recitiți fraza cu italice de mai sus, enunțată de un profesor dr, pediatru.. E o întreagă schemă din păcate, cu interese financiare mari în joc, iar interesele sunt globale.
Ca de obicei discuția nu este despre mame care alăptează sau nu, nu e o discuție în plan individual. Discuția am mutat-o în plan global. E o chestiune de responsabilitate socială, e o chestiune de empatie, umanitate și spargerea barierelor de ignoranță să știm că jumătate din populația globului trăiește la limita subzistenței. E firesc să înțelegem că există un Cod internațional ce reglementează felul în care producătorii de lapte praf își fac reclamă, astfel încât viața sugarilor să fie protejată. E normal să înțelegem că nu e respectat și că din cauza aceasta mor milioane de copii în lumea întreagă.
Acum înțelegeți de ce nu eu sunt extremista? (extrem e că încă mor copii, a căror moarte ar putea fi prevenită). Înțelegeți de ce nu mă entuziasmează reclamele de solidaritate și împăcare făcute de producători de lapte praf? Înțelegeți de ce nu mă entuziasmează sfaturile despre alăptare oferite gratuite de producătorii de formule? De ce nu cred în programele lor de responsabilitate socială, oricât de curate ar fi? Și de ce le văd ca pe un cal troian și de ce eu și nu numai eu le consider ilegale? Înțelegeți de ce mă irită să văd oameni care habar nu au de realitățile lumii în care trăiesc și nici nu sunt dispuși să le cerceteze dar sunt capabili să facă mișto și să arunce cu venin în orice tentativă de promovare a alăptării?
Odată ce vezi imagini ca cele de mai sus, pur și simplu nu se poate să nu se producă o schimbare în felul în care gândești.
Proiectul "În brațe la mami" a pornit din dorința de a ajuta părinții din România să poată lua decizii informate despre alăptare și creșterea bebelușilor. Dacă simți că ai nevoie de un specialist alături de care să înfrunți fricile și care să te ajute să îți descoperi puterile, contactează-mă si stabileste o consiliere online.
Poți ajuta și tu, distribuind materialele gratuite de pe acest site, unui părinte ce are nevoie de informații corecte sau de sprijin în părințeală. Cu siguranță îți va mulțumi!
