Citatul de mai jos reflectă cu mult umor ceea ce cred la rândul meu despre procesul prin care ne formăm ca părinți.

 

Ca părinți trecem prin 4 stadii de achiziție a rolului de părinte:

  • Anticipator – începe înainte de naștere, atunci când noi, viitorii părinți începem să învățăm despre ce înseamnă să fii… părinte. E etapa în care mulți dintre noi începem să culegem informații, impresii despre viața de părinte, despre viitorul copil, conturându-se totodată și imaginea “copilului visat”
  • Formal – etapă ce începe de regulă după nașterea copilului și presupune crearea unei imagini idealizate despre ce înseamnă să fii părinte, mai ales un părinte perfect. E momentul în care majoritatea părinților își generează un set de reguli, obiective, standarde, încercând să le aplice riguros. Cărțile citite și conspectate, seminariile de parenting, multitudinea de informații culese își găsesc în această etapă o structură pe care părintele încearcă să o aplice, de multe ori rigid, în încercarea de a menține standardul de părinte perfect pe care și l-a conturat. E etapa în care de cele mai multe ori acționează confuzia, sentimentele de copleșire și stimă de sine scăzută, iar crearea unui set de reguli de parenting vine cumva ca un mecanism de apărare pentru confuzia și angoasa pe care mulți dintre noi o resimțim odată cu venirea pe lume a copilului .
  • Informal – momentul în care interacționăm informal și cu alți părinți, cu alte seturi de reguli și abordări (similare sau poate chiar diferite de ale noastre). Începem să ne relaxăm și să flexibilizăm regulile pe care le aplicăm și imaginea idealizată pe care ne-am creat-o despre ce înseamnă să fii părinte.
  • Personal – e momentul în care ne dăm seama că de fapt a fi părinte nu înseamnă a aplica un set strict de reguli, ci a crește o ființă umană, unică, individualizată, distinctă de tot ceea ce am învățat din cărți și de la specialiști. E acel moment magic când reușim să ne conectăm cu copilul nostru și să fim părinții de care copilul nostru (și nu cel descris în cărți) are nevoie. E momentul în care integrăm toată informația asimilată și ne dezvoltăm propriul nostru stil de parenting. E momentul în care devenim cu adevărat părinți…
Întâlnesc o mulțime de părinți informați, extrem de bine informați, avizi consumatori de literatură de specialitate și dornici să fie părinți buni, mai buni, dar care se simt blocați atunci când se confruntă cu probleme inerente ale vieții de părinte, diferite de cele din cărți. Avem acces la informație dar asta vine cu un preț – riscăm să ne blocăm în ea și să ne anulăm intuiția. Din păcate mulți părinți rămân ancorați în stadiul formal de părinte, căutând răspunsuri la întrebări în informație și mai puțin în intuiție și conectarea directă cu copilul. Deși extrem de utile, informațiile pe care le colectăm în stadiul formal al achiziției rolului de părinte, trebuie să rămână doar un instrument în conectarea directă cu copilul, nicidecum felul fundamental în care interacționăm cu acesta !
 
La finalul zilei, suntem părinți cu sufletul, creăm legături emoționale indestructibile, punți între inima noastră și cea a copiilor noștri. 

 

Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.

Daca ti-a placut acest articol apasa Like paginii Inbratelamami. In cazul in care doresti o consultatie in alaptare foloseste pagina de contact sau alatura-te comunitatii din grupul de sprijin In brate la mami - sprijin in alaptare


Implica-te in discutie, lasa un comentariu

Ai gasit util articolul ? Lasa un comentariu

avatar
wpDiscuz