“Un copil necesită multe…”, “Un copil cere…” “Un copil are nevoie de foarte multe….“, “Un copil te transformă…”,  “Un copil îți schimbă radical viața (în bine sau din contră, în rău…)”.
Suntem obișnuiți să auzim toate acestea (și mult mai multe) fie că suntem părinți, fie că ideea de a deveni părinți se regăsește sau nu în planurile noastre.
Odată ce devenim părinți, la aceste stereotipuri se adaugă o listă întreagă de dorințe pe care părinții le proiectează asupra copilului. Procesul începe uneori dinainte de concepție, continuă pe perioada sarcinii și se insinuează apoi în viața copilului venit pe lume
Am trecut dincolo de a fi doar mamă. Am început să analizez și să privesc perioada maternității și a parentalității din exterior, încercând să o fac cât mai obiectiv. Și mi-am dat seama că paradigma copilului care cere și a părintelui care doar oferă nu e chiar reală…..Părintele e de fapt cel care cere, iar copilul cel care de cele mai multe ori face efortul de a se plia pe așteptările părinților. De multe ori în acest proces se întâmplă să fim atât de focusați pe așteptările și dorințele noastre de părinți. încât uităm care sunt nevoile de bază ale copilului pe care îl crește,
Faceți un exercițiu de imaginție. Cu siguranță mulți dintre noi ne-am imaginat copilul dorit încă dinainte să îl avem, sarcina a făcut ca unele dorințe să devină căutări în toată regula:
să fie sănătos, să fie frumos, să fie deștept,  să doarmă toată noaptea, să fie cuminte, să aibă ochii lui tata / mama, să nu aibă urechile / nasul / bărbia lui tata / mama (a se înlocui cu orice parte anatomică sau caracteristică fizică …), să nu aibă sindrom Down, sindorm X, Y, Z, să fie înalt, să aibă picioarele drepte, să aibă gâtul lung, să se nască în zodia X (cunosc mame care au încercat să planifice concepția copilului astfel încât să vină pe lume la o dată compatibilă zodiacal cu familia extinsă), să nu se nască în zodia Y, să o lase pe mami să se odinească, să fie norocos, să fie binecuvântat, să nu fie deocheat, să se nască până la data X sau nu mai devreme de data Y, să vrea să se nască în data în care  medicul ginecolog e de gardă sau din contră (în funcție de opțiunile de naștere) să nu se nască în data la care medicul ginecolog e de gardă la spitalul public, să se nască prin cezariană, să nu se nască prin cezariană, să se nască cu talentul lui buni la…., sau să sperăm că nu moștenește obiceiul nu știu cărei rude de a…., să fie ca mine când eram mic (cuminte, liniștit, mâncăcios), sau din contră să nu fie ca mine când eram mic (rău, agitat, mofturos), să primească notă mare la naștere, să se nască cu păr, să nu aibă părul blond sau roșcat, să aibă mult păr la naștere, să fie frumos la naștere, să plângă imediat, să stea cu mama în salon sau din contră să stea pe secție ca mama să se poată odihni….
Copilul se naște, în părinți se naște alt set de dorințe (dorințe ce uneori capătă valențele unor anxietăți dărâmătoare) să fie mâncăcios, să fie cuminte, să nu fie plângăcios, să nu vrea numai în brațe, să nu se învețe numai în brațe, să nu mai plângă (da, să nu mai plângă! de ce plânge?), să nu aibă colici, să doarmă toată noaptea sau măcar să o lase pe mami să se odihnească, să învețe să se liniștească singur, să mai stea și prin căruț. să adoarmă și singur, să nu fie scos prea des afară, să fie scos mai des, să nu răcească, să stea cu căciula pe cap, să țină suzeta sau să scape o dată de ea, să stea în fund (de ce al vecinei stă în fund și al meu nu?), să meargă singur mai repede (hai să îl ajutăm noi cu niște “exerciții” de mers înainte de vreme ca să fim siguri că nu ratează startul), să mănânce din toate că altfel va fi toată viața un mofturos, să nu mai sugă atât de des, să sugă mai des, să se înțarce până la un an, să nu cumva să renunțe la sân mai devreme de 2 ani, să nu răcească, să nu se îmbolnăvească, să stea cuminte, să nu mai facă istericale, ba din contră să plângă și să se descarce, să se joace cu alții copii, să învețe să se joace și singur ca să mă lase pe mine în pace, să nu se mai țină de fusta / pantalonul mamei, să învețe să mai stea și cu buni. să fie autonom și independent, să învețe să mănânce singur, sau din contră să accepte să îl hrănesc doar eu ca mamă, să devină autonom sau din contră să nu se aventureze atât de departe, să fie cuminte și ascultător.
Perioada școlarității naște și ea un set nou de dorințe ale părinților fundamentate pe cele deja consolidate.Copilul trebuie sau ar fi bine: Să fie bun la învățătură, să meargă la școala X, să fie ascultător, să fie sociabil, să fie empatic, să fi creativ, să aibă memorie bună, să nu ne facă de râs, să fie bine văzut de învățătoare / profesori, să fie cuminte. să se descurce la școală, să învețe ca să ajungă cineva, să se implice în cât mai multe activități, să știe să facă de toate că-i va prinde bine în viață, să nu fie un fraier, să fie șmecher, să se descurce singur, să facă cât mai multe sporturi, să mănânce de toate, să fie bine văzut de colegi, să știe poezia pe de rost la serbare, să nu ia note mai mici decât X, să fie bun la toate materiile, să fie sănătos, să se pregătească pentru meseria X, să nu ajungă pe căi greșite, să devină un om de valoare, să fie muncitor și sârguincios…
Fiecare vârstă aduce un set nou de expectanțe parentale, ca părinți ne dorim să știm că ai noștri copii ajung bine în viață, se căsătoresc cu cine trebuie, sunt iubiți, sunt oameni de succes, sunt bogați, sunt fericiți, fac copii pe care să îi creștem si educam noi în calitate de bunici, au case sau din contră nu fac credite ci economii….
Sincer, am obosit scriind această postare. Și nu am finalizat nici măcar 10% din lista de dorințe pe care părinții le nutresc în raport cu copiii lor. Lista de expectanțe e mult mai lungă și în mod cert personalizată, e influențată de propria noastră istorie de viață (și de expectanțele care au planat și asupra noastră la un moment dat) dar și de ceea ce spune societatea că ar trebui să ne dorim și să fim.

Pe de altă parte ce nevoi au copiii?

Un copil își dorește să fie ținut în brațe până în clipa în care va porni în explorarea lumii cu pași din ce în ce mai mari. Copilul are nevoie să simtă că există oricând un loc în care să se întoarcă și unde sunt acceptați așa cum sunt. Cu alte cuvinte, copiii au nevoie de iubire necondiționată, iubirea care empatizează și acceptă și care stimulează securitatea din care se naște autonomia .
Copiii au nevoie de hrană și de protecție în fața pericolelor
Copiii au nevoie de părinți prezenți care să le fie ghizi și mentori.
Copiii au nevoie de joacă.
Copiii au nevoie de educație
Copiii au nevoie de interacțiuni sănătoase cu alți copii și adulți.
Dacă am pune în balanță dorințele părinților și nevoile copiilor, dezechilibrul ar fi evident. În realitate, părintele pare a fi cel care cere, iar copilul cel care de multe ori oferă.
Cum ar fi dacă copiii noștri ar discuta între ei, încă din perioada intrauterină. “Cum crezi că va fi viața după naștere?” Nu știu exact, dar cred că ni se va schimba radical. Un părinte cere multe și are multe nevoi….”



 

photo credit: Sunset @ Fuschl via photopin (license)

Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.

Daca ti-a placut acest articol apasa Like paginii Inbratelamami. In cazul in care doresti o consultatie in alaptare foloseste pagina de contact sau alatura-te comunitatii din grupul de sprijin In brate la mami - sprijin in alaptare


Implica-te in discutie, lasa un comentariu

2 Comentarii la "Ce vor copiii noștri?"

avatar
Cristina Dicu
Cristina Dicu

Buna. Iti apreciez mod de gandire si de abordare. Tocmai din acest motiv iti cer ajutorul. Trebuie sa-mi intarc neaparat fetita de 8 luni si sunt putin blocata. Te rog, imi poti da o adresa de mail sa iti scriu cateva randuri? Iti multumesc!

Andreea OLA

Servus Cristina

Scrie-mi te rog pe inbratelamami@gmail.com

Andreea

wpDiscuz