Două soluții simple pentru somnul bebelușilor

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, De ce adoarme bebe la sân? Somnul mamei care alăptează, Somnul bebelușului, Somnul copilului alaptat, Somnul lui bebe 4 Comments

  Imediat ce îl pun pe bebe jos, se trezește și începe să plângă. Vrea să adoarmă numai în brațe. Ce mă fac? Este una din întrebările pe care o aud frecvent în grupurile de mămici. Și posibil una din “prietenele” mitului s-a învățat în brațe… Mai jos, încerc să ofer câteva sfaturi legate de acest comportament firesc al bebelușilor. Mă refer în acest context la bebelușul sănătos, fără probleme de sănătate, care transferă lapte în mod adecvat și implicit are și un câștig ponderal adecvat (situația în care bebelușul alăptat adoarme prematur la sân fără să transfere suficient lapte, are icter, nu ia bine în greutate, are reflux sau gaze ce îl împiedică să adoarmă, diada mamă – nou născut au factori de risc pentru probleme în alăptare, ar trebui explorate împreună cu o persoană specializată în probleme de alăptare). Așadar, ce ne facem cu situația în care bebe a supt din sân, adoarme liniștit în brațele mamei, iar în momentul în care e pus jos se trezește imediat chiar dacă aparent s-a săturat? O primă idee ar fi să îl punem pe bebe la sân din nou. Comportamentul de supt al bebelușilor este variabil, nu există un pattern predictibil sau o rutină după care să ne ghidăm în alăptare nici măcar la vârste mai mari. Poate la masa anterioară bebe s-a mulțumit cu un singur sân, de data aceasta dorește să mai sugă sau să sugă și din al doilea. E întotdeauna o idee bună să ne asigurăm … Citeste mai departe

“Copilul care nu plânge, nu primește nimic”

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Copilul care nu plânge nu primește nimic, Despre plâns la nou născut și sugar, Plânsul care semnalizează o nevoie, Psihologia copilului 2 Comments

“Copilul care nu plânge, nu primește nimic“, obișnuiau să îmi spună mai multe persoane, din jurul mei folosindu-se de acest proverb românesc, pentru a descrie situația în care dacă nu ceri și nu semnalizezi că ai o problemă sau o nevoie, nimeni nu sare să te ajute. Era ca un fel de lecție ce se vroia a fi plină de înțelepciune. Cum problemele mele erau probabil din sfera afirmării personale (muncă, salariu, recunoaștere meritelor), e evident că în cazul meu expresia nu a fost niciodată utilizată în discuții legate de copii. După cum am spus, era o mostră de înțelepciune populară, o vorbă, din bătrâni….”Păi cum măi Andreea, tu chiar nu îți dai seama? Dacă nu spui că nu mai poți, oamenii vor crede că ți-e bine așa, dacă tu nu ceri un salariu mai mare pe măsura meritelor tale, ei vor crede că ți-e bine așa…Copilul care nu plânge, nu primește nimic”, se încheia apoteotic și cu un zâmbet aproape complice, lecția de viață care ar fi trebuit să mă impulsioneze pe mine, adultul să procedez asemenea “copilului care vrea ceva” L-am folosit și eu astăzi, într-un context similar, legat tot de muncă, într-o discuție cu soțul meu. L-am folosit automat. Pentru mine, la nivel personal proverbul nu are nimic de-a face cu copiii, cel puțin nu cu felul în care vreau să îi cresc eu. Dar rostindu-l,  mi-am dat brusc seama de unde vin mare parte din problemele noastre de conectare cu copiii și am dat fuga la … Citeste mai departe

Cum arată o maternitate prietenă a copilului? Ați mai văzut așa ceva prin România?

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovAlaptare, Blog, In brate la mami 2 Comments

În 1989 Organizația Mondială a Sănătății și UNICEF au elaborat Declaraţia comună privind “Protejarea,încurajarea şi susţinerea alăptării: rolul specific al serviciilor de maternitate”, document ce descria modul specific în care maternitățile pot promova alăptarea, recomandări reunite generic sub forma unui rezumat în “Cei Zece Pași pentru o alăptare încununată de succes” (Ten Steps for Successful Breastfeeding) În 1991, OMS și UNICEF lansau în cadrul întâlnirii de la Ankara a Asociației Internaționale de Pediatrie, inițiativa globală de Spital Prieten al Copilului (Baby Friendly Hospital Initiative). Inițiativa venea ca o continuare a Declarației Innocenti (semnată în 1990 și care setase ținte operaționale pentru guvernele tuturor statelor, printre care și asigurarea că fiecare maternitate aplică în totalitate toți cei Zece Pași pentru o alăptare încununată de succes, elaborați în 1989). Inițiativa Spital Prieten al Copilului și Cei Zece Pași pentru o alăptare de succes au fost concepute pentru a înlătura barierele legate de alăptare, care apar de regulă, la nivel internațional, în mediul spitalicesc. Scopul practic este de a oferi oricărui copil cel mai bun start în viață, prin  crearea unor medii sanitare care sprijină alăptarea ca fiind norma biologică a speciei. E lesne de înțeles de ce orice maternitate din România ar trebui să implementeze și să respecte Cei Zece Pași pentru o alăptare de succes. Așadar, pentru a fi desemnat Spital Prieten al Copilului, o maternitate trebuie: 1. Să aibă o politică scrisă privind alăptarea care să fie comunicată regulat întregului personal de îngrijire. 2. Să instruiască întregul personal de îngrijire în scopul … Citeste mai departe

Bate-mă mamă, cu afecțiune! Despre pedepse corporale și alți demoni

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC Brasovbătaia nu e ruptă din Rai, Blog, efectele abuzului fizic asupra copiilor, Pedepse corporale No Comments

Nu am scris niciodată despre pedepse corporale aici pe blog, deoarece mi-am imaginat că orice părinte din publicul meu țintă a înțeles efectele negative ale disciplinei prin bătaie și pedeapsă corporală. Mi s-a părut inutil să discut despre ceva firesc – nevoia de a-i oferi copilului un mediu sigur din punct de vedere emoțional, oroarea de a ști sau de a vedea că un copil e abuzat fizic sau psihic. Apetitul pentru discursuri anti disciplină corporală mi l-a deschis această postare în care se vorbește despre un best seller al lui Zig Ziglar, tradus și în română – Putem creștem copii buni într-o lume negativă. Zig Ziglar a fost un om – orchestră, cu siguranță ați văzut măcar o dată un citat motivațional al său dat share pe Facebook. Zig Ziglar a fost în primul rând om de vânzări și ca orice salesman care se respectă, a devenit în această societate obsedată de oameni carismatici si de lideri de opinie, un speaker motivațional de succes. Și bineînțeles că se pricepe și la parenting și rămâne, deși a decedat în 2012, unul din autorii de parenting cei mai influenți din SUA, deși el la origini este… om de afaceri. Pentru că e citit în SUA, a devenit citit și la noi, ba chiar recomandat și de unii psihologi. Foarte pe scurt, o să vă spun că Zig Ziglar a fost unul din promotorii declarați ai pedepselor corporale. Le considera necesare și utile, iar cărțile și articolele sale de parenting oferă sfaturi … Citeste mai departe

Despre prima bancă de lapte matern din România

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC Brasovbanca de lapte, Blog, donare de lapte matern, Prima bancă de lapte matern din România, Swimathon 2015 1 Comment

Nașterea fiului meu a fost cea care m-a învățat importanța alăptării. Dacă nu s-ar fi născut cu o greutate de doar 2680 de grame, probabil că nu aș fi înțeles niciodată pe deplin că alăptarea nu e o simplă opțiune de stil de viață, ci o alegere făcută în numele sănătății. Din fericire, copilul meu nu a stat la terapie intensivă. Lupta noastră s-a dat acasă, pentru fiecare picătură de lapte matern, de la relactare, la alăptare exclusivă, iar în prezent continuăm alăptarea. În ultimul an, de când am început să abordez alăptarea și dincolo de experiența mea personală, am întâlnit și citit cazuri emoționante, situații de copii prematuri, nou născuți cu malformații grave, pentru care laptele matern ar fi fost esențial. Am întâlnit nepăsare din partea celor care ar fi trebuit să sprijine dreptul nou născutului la lapte matern, dar am întâlnit și povești fericite. Povești fericite cu și despre lapte matern se întâmplă la secția de Terapie Intensivă Nou Născuți de la Spitalul de Urgență pentru Copii “Marie Curie” din București, pe care am avut onoarea să o vizitez. Spun onoarea, pentru că este cea mai performantă secție de TI neonatală din Estul Europei. E locul din care pleci cu emoții amestecate – durere și lacrimi văzând cazurile de acolo, dar în același timp speranță văzând felul în care sunt tratați nou născuții și mamele lor. E locul în care se întâmplă minuni, de curând, profesorul Cîrstoveanu, șeful și sufletul secției a finalizat cu succes prima procedură de dializă … Citeste mai departe

Despre cezariană și celebrarea maternității

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Cezariana No Comments

Este un subiect pe care îl explorez de ceva vreme, atât în mediul virtual cât și în cel real. Există mame care aleg să nască prin cezariană și mame pentru care cezariana nedorită a reprezentat dezamăgirea perioadei maternității. Am auzit multe povești de ambele părți ale baricadei. Nu sunt consilier prenatal, moașă sau doula și nici nu țintesc spre asta. Cumva din poziția în care am ascultat toate aceste povești, am făcut-o probabil mai obiectiv decât felul în care ascult povești despre alăptare. Unele mamele aleg cezariană (cezariana aia electivă, la rece, cu dată fixă) dintr-o multitudine de motive: din teamă de durerile facerii, din dorința de a-și menține intactă o zonă corporală pe care o consideră intimă, deoarece asociază această zonă intimă cu ideea de tabu, din dezinformare (uneori crasă, alteori subtilă), la presiunea celor din jur și uneori din motive foarte realiste: pare greu să integrăm această ultimă informație, dar am întâlnit mame pentru care nu a existat alternativă acceptabilă – fără bani pentru a naște așa cum și-au dorit într-un spital privat sau asistate de o moașă acasă, au preferat cezariana la rece, unei nașteri spontane, la comun cu alte femei, în grajdul numit maternitate publică, cu decor de film noir și uși capitonate ca să nu se audă urletele și asistenta care ți-ar spune să nu mai împingi că îți omori copilul. Acestea din urmă sunt mamele care își cunosc foarte bine limitele și știu că ar ceda psihic într-un astfel de mediu, preferând predictibilitatea unei … Citeste mai departe

Ce vor copiii noștri?

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Sfaturi 2 Comments

“Un copil necesită multe…”, “Un copil cere…” “Un copil are nevoie de foarte multe….“, “Un copil te transformă…”,  “Un copil îți schimbă radical viața (în bine sau din contră, în rău…)”. Suntem obișnuiți să auzim toate acestea (și mult mai multe) fie că suntem părinți, fie că ideea de a deveni părinți se regăsește sau nu în planurile noastre. Odată ce devenim părinți, la aceste stereotipuri se adaugă o listă întreagă de dorințe pe care părinții le proiectează asupra copilului. Procesul începe uneori dinainte de concepție, continuă pe perioada sarcinii și se insinuează apoi în viața copilului venit pe lume Am trecut dincolo de a fi doar mamă. Am început să analizez și să privesc perioada maternității și a parentalității din exterior, încercând să o fac cât mai obiectiv. Și mi-am dat seama că paradigma copilului care cere și a părintelui care doar oferă nu e chiar reală…..Părintele e de fapt cel care cere, iar copilul cel care de cele mai multe ori face efortul de a se plia pe așteptările părinților. De multe ori în acest proces se întâmplă să fim atât de focusați pe așteptările și dorințele noastre de părinți. încât uităm care sunt nevoile de bază ale copilului pe care îl crește, Faceți un exercițiu de imaginție. Cu siguranță mulți dintre noi ne-am imaginat copilul dorit încă dinainte să îl avem, sarcina a făcut ca unele dorințe să devină căutări în toată regula: să fie sănătos, să fie frumos, să fie deștept,  să doarmă toată noaptea, să … Citeste mai departe