Nu ai niciun produs în coș.
Până la un punct se credea că bebelușii nu simt durerea, cu de asemenea se credea că fătul nu simte durerea. În anii ‘ 80 bebelușilor supuși intervențiilor chirurgicale li se ofereau blocante neuro-musculare însă nu și medicație împotriva durerii pe timpul intervenției.
Se credea la acea dată că nou-născuții nu au memoria durerii și că sistemul imatur al nou – născuților este constituit din fibre nervoase nemielinizate care fac imposibilă transmiterea stimulului dureros [5].
Ulterior s-au infirmat aceste supoziții, deși studii recente arată că 60% din nou născuții internați în secțiile de terapie intensivă nu primesc terapia antidurere adecvată. [4]
Un nou studiu vine să confirme că bebelușii resimt durerea, atrăgând atenția că nou născuții sunt cel mai probabil mai sensibili la durere decât adulții! Studiul reprezintă o premieră mondială în sensul că e primul de acest gen care a studiat durerea la bebeluși, folosind tehnici imagistice (RMN).
„Studiul nostru sugerează nu doar că bebelușii resimt durerea, ci chiar că e posibil să fie mai sensibili la durere decât adulții. Trebuie să ne gândim că dacă oferim medicație împotriva durerii pentru un copil mai mare supus unei proceduri medicale, trebuie să ne gândim și la oferirea medicației împotriva durerii unui bebeluș supus aceleiași proceduri „, a declarat dr Rebeccah Slater din cadrul Departamentului de Pediatrie al Universității Oxford.
La ce ne ajută un astfel de studiu?
- Să reconsiderăm ca părinți felul în care bebelușul simte durerea. Să înțelegem că procedurile dureroase la care este supus din rațiuni medicale sau culturale (ex montatul cerceilor) sunt resimțite de copil, cel mai probabil la o intensitate mai mare decât același stimul aplicat unui adult.
- Să înțelegem că absența reacțiilor nou născutului sau incapacitatea noastră de a evalua răspunsul bebelușului la durere nu înseamnă automat absența durerii! Bebelușii bolnavi sau prematuri nu au reacții la durere atât de manifeste ca cele ale copilului mai mare sau ale nou născutului sănătos [5], deși resimt durerea la intensitate probabil mai mare. În studiul realizat de cercetătorii de la Oxford, stimulul a fost aplicat în timp ce nou născuții dormeau și a fost un stimul scăzut ca intensitate (similar unei înțepături cu creionul în picioruș) și totuși creierul nouă născuților implicați în studiu a arătat activitate cerebrală crescută în 18 din cele 20 de zone cerebrale implicate și la adulți în răspunsul la durere.
- Să ne cerem dreptul de a sta lângă nou născut și să cerem dreptul de a fi lăsat la sân în timpul manevrelor medicale cu potențial dureros (vaccinuri, teste de screening neonatal, recoltarea de analize, administrarea vitaminei K la naștere, anumite manevre terapeutice și diagnostice). Studii efectuate în timpul recoltării sângelui din călcâi pentru analizele de screening neonatal, au arătat că alăptarea reprezintă cea mai eficientă metodă analgezică într-un astfel de context [2], [6]. Un alt studiu a arătat că alăptarea în combinație cu contactul piele-pe-piele în timpul manevrelor de acest gen oferă analgezie superioară tuturor metodelor non-farmacologice de calmare a durerii. [1] Pentru copiii care nu sunt alăptați oferirea de oportunități de supt nonutritiv (ex suzeta), contactul piele-pe-piele, ținerea în brațe a copilului pot constitui alternative. E important ca mamele să fie educate și să cunoască aceste aspecte, întrucât de cele mai multe ori li se recomandă să stea în afara sălii în care se fac manevrele medicale de rutină (recoltare de sânge, recoltarea pentru testele de screening neonatal) sub pretextul că nu ar face față suferinței pe care manevra o provoacă bebelușului
- Contactul piele-pe-piele în sine favorizează o adaptare metabolică mai bună a nou-născutului la viața extrauterină.
- Contactul piele-pe-piele (kangaroo care) în cazul prematurilor s-a dovedit a avea efecte analgezice și asupra prematurilor, reducând durata plânsului ca reacție a copilului la manevra de recoltare de sânge din călcâi. [3] Prematurul pierde mult mai devreme decât ceilalți nou născuți la termen susținerea pereților uterini, apărând așa numita fază distonică primară. [5]
- Să nu ignorăm plânsul nou-născutului, care semnalează de cele mai multe ori un disconfort, o suferință organică, o nevoie organică neîmplinită. Suferințe ca urmare a neîmplinirii unor nevoie considerate în mod tradițional „psihologice” pot căpăta dimensiunile unei suferințe fizice, nevoi considerate „psihologice” de către adulți (nevoia de apropiere, de contact corporal, de supt de confort) fiind resimțite în plan fizic, organic. Spre exemplu bebelușii separați de mamă au temperaturi corporale mai scăzute, plâng mai mult și au niveluri mai scăzute de glucoză. Plânsul nou-născutului ar trebui în primul rând să ne semnaleze o suferință și să declanșeze în noi reacții firești și naturale de calmare (pusul copilului la sân, ținutul în brațe, contact piele-pe-piele). Atitudini de genul „plânge ca să se descarce” sau „trebuie lăsat să plângă ca să învețe să se liniștească singur” „nu îl mai ține în brațe că se învață așa”, „plânge ca să își formeze plămânii” trec peste nevoia copilului de confort și alinare fiind echivalentul unui adult în durere, căruia i se refuză dreptul la alinare sau medicație analgezică.
- Să preîntâmpinăm durerea și disconfortul nou-născutului
- Să ținem cont și de importanța altor modalități non-farmacologice de calmare a durerii, pe care să le alăturăm ținutului în contact piele pe piele, alăptării – sunete linștitoare sau sunetele „albe” (care imită zgomotele percepute în uterul matern), evitarea suprastimulării, a zgomotelor, a luminii puternice [5]
- Să oferim medicație antidurere atunci când se impune (după o intervenție, în timpul unui episod de boală) respectând indicațiile medicului și solicitând medicație ale cărei efecte adverse sunt minime, iar efectele pe termen lung sunt cunoscute
- Să solicităm oferirea de medicație împotriva durerii nou născuților internați pe secțiile de terapie intensivă (de regulă e vorba de copii prematuri, supuși unui număr mare de manevre medicale).
- Durerea prelungită și repetitivă poate genera modificări neurobiologice pe termen lung. Nou născuții au o memorie a durerii, iar repetarea unui stimul dureros poate în anumite condiții chiar să producă modificări la nivelul structurilor cerebrale [5]
- Senzația de durere prelungită determină modificări hormonale (ex. eliberarea unui nivel ridicat de hormoni de stress ) ce declanșează la rândul lor răspunsuri metabolice ce se pot manifesta chiar prin încetinirea creșterii și a dezvoltării (în cazul stresului prelungit) [5]
Proiectul "În brațe la mami" a pornit din dorința de a ajuta părinții din România să poată lua decizii informate despre alăptare și creșterea bebelușilor. Dacă simți că ai nevoie de un specialist alături de care să înfrunți fricile și care să te ajute să îți descoperi puterile, contactează-mă si stabileste o consiliere online.
Poți ajuta și tu, distribuind materialele gratuite de pe acest site, unui părinte ce are nevoie de informații corecte sau de sprijin în părințeală. Cu siguranță îți va mulțumi!
