Mitul cariilor de biberon la copilul alăptat. Alăptarea nu predispune la apariția cariilor dentare

30 April 2015By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovAlaptare, Blog, carii de biberon, cariile dentare la copilul alăptat, factori de risc în apariția cariilor dentare la copilul alăptat, fren labial restrictiv No Comments
Mitul cariilor de biberon la copilul alăptat. Alăptarea nu predispune la apariția cariilor dentare

Este unul din cele mai frecvente mituri enunțate de medicii stomatologi și având ca destinatare mamele care alăptează. De cele mai multe ori recomandarea pentru evitarea cariilor dentare este renunțarea la alăptarea pe timpul nopții sau chiar înțărcarea odată cu apariția primilor dinți. Mai jos câteva informații despre cariile de biberon la copilul alăptat, iar la final câteva resurse pe care le puteți aduce în discuție la un eventual consult stomatologic. La origine, termenul de carii de biberon se referea la cariile apărute în contextul hrănirii cu biberonul în special pe timp de noapte. Mecanismul de apariție al acestor carii ar consta în faptul că în timpul somnului cantitatea de salivă descrește, ceea ce crește aderența lichidelor dulci la dinții copiilor și duce implicit la dezvoltarea în număr mare a bacteriilor cauzatoare de carii. În prezent, în practică, termenul de carii de biberon este folosit cel puțin la noi în România, pentru orice tip de carii apărute la sugar. Folosirea termenului de carii de biberon este în mod evident eronată în cazul copilului alăptat care nu folosește biberonul. O chestiune de tehnică a suptului Dacă ne gândim strict la felul în care copilul alăptat transferă lapte, am putea trage concluzia că acesta este protejat în fața riscului de carii prin faptul că e puțin probabil ca laptele să stagneze în gura copilului, chiar și în contextul somnului. În timpul suptului la sân, sfârcul mamei se poziționează în gura sugarului la nivelul joncțiunii dintre palatul dur și palatul moale, posterior dinților, … Citeste mai departe

Să îl adorm sau nu la sân? Natura ne-ar spune că da!

25 April 2015By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, De ce adoarme bebe la sân? Somnul mamei care alăptează, Somnul copilului alaptat, Somnul lui bebe 3 Comments
Să îl adorm sau nu la sân? Natura ne-ar spune că da!

“Nu îl învăța să adoarmă cu sânul ! Îi creezi o asociere proastă! Se învață așa!” e o replică pe care mamele care alăptează o aud frecvent. În ce mă privește eu am decis să îl adorm la sân. Din rațiuni practice. Probabil, la fel ca multe alte mame care au recurs intuitiv la această metodă. Am constatat că pierdeam mult mai mult timp încercând alte metode, gen legănat și plimbat. Dacă ar fi să ne răspundă, natura ne-ar spune că nu e nicio problemă să ne adormim copiii la sân. Sânul mamei reprezintă de altfel un “somnifer” natural. Laptele matern conține colecistochinină, un hormon gastrointestinal care optimizează digestia, sedarea, oferă senzația de sațietate [2] [5] și de stare de bine [5]. În același timp, colecistochinina eliberată în timpul alăptării induce o senzație de somn atât la sugar cât și la mamă [5]. V-ați întrebat vreodată de ce bebelușii par hipnotizați după fiecare masă la sân? Colecistochinina e principala responsabilă, inducând totodată o senzație de somnolență și în cazul mamei. Studiile au arătat că nivelurile de colecistochinină în cazul copilului alăptat cresc în timpul suptului [2] dar și după supt [4], în două faze. Nivelurile de colecistochinină ale copilului cresc imediat după masa la sân (creștere indusă probabil de supt) înregistrând apoi o scădere. Al doilea val de creștere se înregistrează 30-60 de minute mai târziu, în momentul în care laptele se află în tractul gastrointestinal al sugarului. [4] Mamele pot profita de aceste valuri de creștere a colecistochininei. Scăderea … Citeste mai departe

Bebelușii resimt durerea mai puternic decât adulții. Ce putem face pentru a le calma durerea?

21 April 2015By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Cum simt bebelusii durerea, Durerea la nou nascut, Metode de calmare a durerii la bebelusi, Metode de calmare a plansului la bebelusi, Plansul de durere, Plansul la nou nascut, Psihologia copilului No Comments
Bebelușii resimt durerea mai puternic decât adulții. Ce putem face pentru a le calma durerea?

Până la un punct se credea că bebelușii nu simt durerea, cu  de asemenea se credea că fătul nu simte durerea. În anii ‘ 80 bebelușilor supuși intervențiilor chirurgicale li se ofereau blocante neuro-musculare însă nu și medicație împotriva durerii pe timpul intervenției. Se credea la acea dată că nou-născuții nu au memoria durerii și că sistemul imatur al nou – născuților este constituit din fibre nervoase nemielinizate care fac imposibilă transmiterea stimulului dureros [5]. Ulterior s-au infirmat aceste supoziții, deși studii recente arată că 60% din nou născuții internați în secțiile de terapie intensivă nu primesc terapia antidurere adecvată. [4] Un nou studiu vine să confirme că bebelușii resimt durerea, atrăgând atenția că nou născuții sunt cel mai probabil mai sensibili la durere decât adulții! Studiul reprezintă o premieră mondială în sensul că e primul de acest gen care a studiat durerea la bebeluși, folosind tehnici imagistice (RMN). “Studiul nostru sugerează nu doar că bebelușii resimt durerea, ci chiar că e posibil să fie mai sensibili la durere decât adulții. Trebuie să ne gândim că dacă oferim medicație împotriva durerii pentru un copil mai mare supus unei proceduri medicale, trebuie să ne gândim și la oferirea medicației împotriva durerii unui bebeluș supus aceleiași proceduri “, a declarat dr Rebeccah Slater din cadrul Departamentului de Pediatrie al Universității Oxford. La ce ne ajută un astfel de studiu? Să reconsiderăm ca părinți felul în care bebelușul simte durerea. Să înțelegem că procedurile dureroase la care este supus din rațiuni medicale sau … Citeste mai departe

Să te naști în România…

20 April 2015By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Nașterea în România 2 Comments
Să te naști în România…

Să naști și să te naști în România are probabil conotații karmice din alte vieți. Ai 16 ani, ești analfabetă și naști într-un spațiu ce seamănă cu decorurile din filmele lui Hitchcock. Conform “tradiției”, copilul îți este luat imediat după naștere. Așa arată începutul de lume pentru cei mai mulți bebeluși care se nasc în România. Ești dusă într-un salon, alături de alte mame, despărțite de bebeluși. Peste noapte copilul este resuscitat de câteva ori, dar moare. Cel mai probabil ca urmare a unei malformații congenitale. Tu stai în salon și nu ai habar de ceea ce se întâmplă cu copilul tău.  A doua zi dimineață te trezești și te duci să îți alăptezi copilul. Afli că e mort. Ți se pun niște acte în față, le semnezi probabil fără să înțelegi mare lucru. Ai semnat pentru autopsie și incinerare. În trei ore, copilul e autopsiat și incinerat. Iar tu nu ai apucat să îl vezi. L-ai purtat 9 luni în burtă, ai născut, dar a dispărut. Tu stai în același salon cu mamele care au născut copii care au supraviețuit. Din camera de alăptat aflată lângă, se aud plânsetele copiilor vii. Suferința ta nu contează. Ai 16 ani și ești analfabetă. Poate într-o altă viață…  Oamenii spun că somnul rațiunii naște monștri. Dar de somnul emoțiilor, al empatiei, al umanismului nu zice nimeni nimic… photo credit: Eduarda_Suzana123 via photopin (license)

Cel mai de preț dar pentru copilul tău

17 April 2015By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Erik Erikson, Încredere în copil, Parenting, Psihologia copilului, Stadiile de dezvoltare psihosocială a copilului 1 Comment
Cel mai de preț dar pentru copilul tău

Dacă ar fi să oferiți copilului cel mai de preț dar pe care un părinte îl poate oferi, ce ați alege? Un cadou gratuit, real (nu de tipul viață veșnică, sănătate eternă și frumusețe nemuritoare), un cadou pe care orice părinte din lumea aceasta, indiferent de statutul social sau financiar și l-ar permite? Un cadou inepuizabil, genul de “sac fără fund”, genul de cadou din care cu cât dai mai mult, cu atât se face mai mult? Există așa ceva, nu doar în povești? Da, există și se numește ÎNCREDERE. Încrederea reprezintă fundamentul pe care se construiește personalitatea umană, iar construcția începe de la naștere. Încrederea, ce derivă din siguranța oferită de părinte și din împlinirea nevoilor copilului este cea care oferă copilului posibilitatea de a trece la stadiul următor de dezvoltare și de a deveni independent și autonom. Un copil căruia nu i s-a cultivat sentimentul de siguranță este un copil neîncrezător în lume. Un copil neîncrezător în lume este un copil reticent la a deveni autonom. Autonomia și independența copilului mic sunt false deziderate pe care societatea le-a impregnat în mintea părinților fără a menționa că e nevoie mai întâi de siguranță și de dependență. Pentru a avea copii autonomi deschiși spre lume, trebuie să le sădim siguranța și încrederea în perioada în care sunt cel mai vulnerabili și dependenți de noi. Încredere versus Neîncredere Încredere versus Neîncredere reprezintă prima lecție pe care copilul o învață imediat după venirea pe lume. Conform celebrului psiholog american Erik Erikson este primul … Citeste mai departe

ING nu a livrat indemnizațiile în Aprilie 2015. Și ce am făcut eu din cauza aceasta….

11 April 2015By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovAgentia de plati Brasov, Blog, ING, Plata indemizatie, Poze No Comments
ING nu a livrat indemnizațiile în Aprilie 2015. Și ce am făcut eu din cauza aceasta….

Urarea mea către ING și mulțumirile pentru “cadoul minunat” făcut de sărbători E ceva ce în mod normal nu aș posta aici. Sunt o persoană înțelegătoare, genul care e empatică cu toată lumea. Dacă vânzătoarea de la magazin vorbește urât, uită să dea  rest sau bon fiscal, primul lucru la care mă gândesc e că poate are probleme acasă, poate e supărată, e și ea om nu mașină, are sentimente și suflet. Încerc să mă protejez de emoții negative și să îi protejez și pe alții. Mă cam enervează că trebuie să scriu asta și să vorbesc urât despre o companie. Dar în momentul în care mai multe mame (3000 conform celor de la Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială, printre care și eu) nu și-au primit nici până la această oră (și mâine e Paștele) banii de indemnizații pentru îngrijirea copilului și alocațiile, din cauza unei probleme tehnice a băncii ING, mă simt datoare să informez și pe alții. Măcar să știe la ce să se aștepte pe viitor. Pe lângă mamele din Brașov care au optat pentru virarea indemnizației într-un cont ING, am înțeles că ar mai fi și salariați care ar fi trebuit să își primească salariile încă de Marți, 7 Aprilie, în condițiile în care compania la care lucrează a dat accept de plată, dar care probabil din cauza aceleiași erori tehnice a băncii au rămas fără bani de sărbători. Și ce e la fel de supărător (poate chiar mai supărător) e că deși știa … Citeste mai departe

Copilul meu alăptat nu (prea) mănâncă

7 April 2015By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovAlaptare, Blog, BLW. Autodiversificare, Cat trebuie sa manance un copil diversificat, Copilul meu nu mananca, Disfagie, Diversificare, Fren lingual scurt, Principii de diversificare, Refuz solide, restrictiv 13 Comments
Copilul meu alăptat nu (prea) mănâncă

Diversificarea reprezintă una din pietrele de încercare ale vieții de părinte. E ideea cu care pornesc la drum mulți părinți. Încă dinainte de debutul diversificării majoritatea părinților au în minte ideea că va fi greu. Obiceiuri “istorice” de tipul introducerii alimentației solide la 3 -4 luni, la vârste la care copiii nu sunt pregătiți pentru diversificare, au transformat o experiență firească într-un chin atât pentru părinte cât și pentru copil, iar descrierile acestor lupte cu mâncarea s-au întipărit în memoria noastră colectivă și își fac apariția de fiecare dată când e adus în discuție subiectul diversificării. Părinții din ziua de azi sunt din ce în ce mai conștienți că e important ca introducerea alimentației solide să fie corelată cu semnalele transmise de copil, iar pentru mulți copii și părinți diversificarea a încetat să mai reprezinte un obstacol. Există însă situații în care copilul refuză să mănânce sau mănâncă foarte puțin, iar acest lucru generează anxietate părintelui. În cazul copilului hrănit la sân de cele mai multe ori se pune în mod greșit problema alăptării, care este scoasă vinovată fără o explorare reală a cauzelor care au dus la refuzul mâncării. Soluția cea mai facilă este ca mamei să i se recomande înțărcarea sau reducerea bruscă a numărului de mese la sân, în speranța că bebe va mânca dintr-o dată mai bine. Din păcate este o soluție ce nu garantează succesul, atâta timp cât cauzele reale ale comportamentului copilului nu au fost identificate, iar înțărcarea nu face decât să priveze copilul … Citeste mai departe