S-a intamplat sa ma aflu zilele trecute intr-o sala de asteptare si sa imi arunc ochii pe o revista despre  ingrijirea copiilor

Cred ca era revista “Mamica de azi”. Nu citesc regulat reviste de genul acesta, asa ca titlul publicatiei e mai putin important.
Mi-a atras atentia spatiul amplu pe care l-au dedicat alaptarii nou nascutului. O surpriza placuta, daca stau sa ma gandesc ca in putinele ocazii in care am mai citit reviste de gen, nu am gasit informatii despre alaptare, in schimb “concurentii” (laptele praf si biberonul) erau abordati pe larg.
E extraordinar ca se vorbeste de alaptare si ca intr-o revista in care apar si reclame la lapte praf si cereale produse de firme de lapte praf, alaptarii i s-au dedicat vreo cateva pagini. 
Entuziasmul mi-a fost curmat pe masura ce am citit informatiile despre alaptare. O densitate imensa de sfaturi gresite, care pot foarte usor sa duca mama la intarcare prematura. M-as feri sa trag concluzii conspirationiste si sa spun ca face parte din marketingul bine gandit al “concurentilor”, care au mai operat in felul acesta in trecut si prin alte tari. Cred ca e mai degraba vorba de un articol scris de cineva care nu are nicio legatura cu alaptarea, genul acela de articol prost documentat, cu informatii “culese” din diverse surse dubioase (de regula de pe site-uri de Internet care informeaza gresit) sau poate chiar de prin brosurile editate cu multa “bunavointa” de “concurentii” alaptarii.
Ar fi fost atat de simplu sa ceara opinia unui consultant in alaptare sau a unui medic cu competente reale in alaptare. Poate ca decat sa existe o rubrica de sfaturi gresite despre alaptare, mai bine nu ar exista deloc si articolele despre alaptare s-ar rezuma la beneficiile alaptarii si la riscurile nealaptarii, citate din extrase ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii si Unicef.
Sa luam pe rand pasajele care mi-au atras atentia: 

 “Mihaita suge bine la san dar am rani care ma dor, iar el inghite sange odata cu laptele. Cum rezolv aceasta problema?’

Mie aceasta mi se pare o problema serioasa in alaptare. Nu atat pentru faptul ca Mihaita inghite sange, ci pentru ca mama resimte in mod evident un disconfort puternic, ragadele ei fiind in mod evident foarte accentuate, semn ca ceva trebuie corectat in relatia respectiva de alaptare.

Ce o sfatuiesc “specialistii” de la revista pe mama? Raspunsul il puteti citi in imaginea de mai jos, este incercuit.

E minunat ca cineva s-a gandit sa o incurajeze pe mama, spunandu-i ca bebe stie foarte bine ce are de facut la san (de regula sansele cele mai mari sunt ca cineva sa sperie mama, sa ii subrezeasca increderea in abilitatea ei si ale copilului de a construi relatia de alaptare), insa in aceast caz s-ar putea ca problemele sa depaseasca ceea ce stie Mihaita sa faca, iar daca mama aplica sfaturile din revista, alaptarea sa se incheie, inainte sa i se fi dat o sansa reala.
Probabil ca bebe se descurca bine la san, insa e si mai probabil ca bebe sa nu fie bine atasat sau pozitionat corect, una din principalele cauze ale situatiei pe care o experimenteaza mama. Pe langa incurajari, pricipalul sfat pe care o mama aflata in aceasta situatie ar trebui sa il primeasca e tocmai acesta: sa se asigure ca bebe e atasat si pozitionat corect la san. Iar daca nu se descurca si problema persista, sa ceara cat mai repede ajutorul unui consultant in alaptare, sau al unei persoane cu competente reale in domeniul alaptarii.
Ideea de a aplica o crema pe sani (unul din cele mai suparlicitate sfaturi date mamelor aflate intr-o astfel de situatie, pe principiul gresit ” e normal sa doara, asa am patit si eu si m-am dat cu crema cateva luni”), nu e suficienta. In cel mai fericit caz, doar aplicarea cremei atenueaza pe termen scurt simptomatologia, insa nu rezolva problema de fond, ceea ce in timp poate duce la alte complicatii pe langa durere, cu consecinte mult mai grave: transfer ineficient de lapte, copil care nu mai ia bine in greutate, scaderea productiei de lapte a mamei si in final, intarcare prematura
Iar felul in care e formulat raspunsul la modul general. imi pare ca induce ideea ca genul acesta de situatii sunt firesti si specifice alaptarii, ca si cum ar fi normal sa se intample asa. Nu, nu e normal ca alaptarea sa doara! Daca alaptarea doare, e un semn ca ceva trebuie schimbat (si schimbarea nu vine din oferirea de lapte praf, ci din imbunatatire atasarii). Nu e normal sa minimalizam unul din principalele semnale de disconfort al mamei, care ar trebui sa conduca mama spre un specialist in alaptare.

“Copilul m-a tinut treaza toate noptile. Nu plange, dar nici nu doarme. Ce sa fac in aceasta situatie?”

Pana la un punct apreciez faptul ca in ideea enuntata de autori, aceea de a lasa copilul in pat apare o conditionare – “daca nu plange”, ceea ce face sa se subinteleaga ca un copil care plange trebuie linistit. E un pas inainte fata de revistele de gen care recomanda fara niciun discernamant ca bebelusii sa fie lasati intentionat sa planga pentru a invata sa se linisteasca singuri.
Totusi ideea de “numai dupa doua luni poti sa ii faci un program” e bulversanta. Ce autoritate si in baza a ce a decis ca unui copil de fix doua luni i se poate “face program”? Si ce inseamna a face program unui copil de doua luni? Au nou-nascutii nevoie de program? E corect din punct de vedere biologic, evolutionist, psihologic, nutritional sa ii facem pogram unui nou-nascut? Evident ca nu.

“Nu incerca sa ii faci un program strict, dar lasa sa treaca minimum doua ore intre alaptari”

Cam trei pagini din revista au fost dedicate alaptarii si beneficiilor acesteia. E minunat, insa tot acest demers de promovare a alaptarii a fost naruit printr-o singura fraza: “Nu incerca sa-i faci un program strict. Alapteaza-ti copilul ori de cate ori cere, dar lasa sa treaca minimum doua ore intre alaptari – in doua ore stomacelul lui abia are timp sa se goleasca”
Cum poti alapta un copil ori de cate ori cere, dar lasand in acelasi timp sa treaca minimum doua ore intre alaptari? Uneori, copiii alaptati au nevoie sa suga si din 15 in 15 minute (altii chiar fac cluster feeding cu alaptaru mult mai frecvente, parand ca stau non stop la san, o situatie atat de intalnita in special seara sau in timpul puseelor de crestere) iar acest comportament e normal. Cum sa lasi in aceste conditii sa treaca doua ore intre alaptari? Alaptarea se face la cerere, iar cerere inseamna atunci cand copilul ofera primele semne de foame. Alaptare la cerere inseamna si supturi de confort, alaptarea inseamna mai mult decat hrana si nu, alaptarea la cerere NU provoaca infamele colici. Din contra.
Intr-adevar, copiilor hraniti cu formula de lapte praf li se recomanda in mod legitim sa faca pauze de minim 2 ore intre hraniri. De ce? Pentru ca laptele praf este un aliment neadaptat florei intestinale si sistemului digestiv al bebelusilor, ca atare e nevoie de timp pentru a fi digerat si de regula acest lucru se intampla in 2-3 ore, ceea ce face ca bebelusii hraniti cu lapte praf sa aiba implicit un program de hranire. Mai mult, chiar si in cazul situatiilor in care parintii ofera exclusiv lapte praf se recomanda mai nou hranirea pornind de la primele semne de foame, urmarind semnalele transmise de copil, tinand cont ca si bebelusii harniti exclusiv cu lapte praf trec prin puseele de crestere de care discuta de regula mamele care alapteaza.
Suntem conceputi biologic sa primim laptele speciei noastre, iar laptele uman se digera usor (printre altele tocmai pentru ca este laptele potrivit pentru puiul de om si superior unor formule artificiale), capacitatea stomacului unui bebelus este la inceput foarte mica, alaptarea nu este doar un act nutritiv (supturile de confort sunt si ele extrem de importante pe tot parcursul alaptarii), bebelusii alaptati trec prin perioade de pusee de dezvoltare cognitiva si fizica, marcate de regula de supturi frecvente care ii ajuta nu numai sa creasca in greutate dar le ofera si confortul necesar depasirii unor perioade provocatoare de achizitii cognitive. Intr-un cuvant suntem conceputi sa fim alaptati la cerere, am supravietuit ca specie datorita alaptarii la cerere, in timp ce hranirea la program este o deviatie de la norma biologica, inventie moderna, de data relativ recenta, apartinand unei culturi centrate pe hranire artificiala si pe parinte, mai degraba decat pe copil. Faptul ca in maternitate mama sta de regula despartita de copil si alapteaza din 3 in 3 ore nu e o indicatie ca asa e normal (e doar o procedura nefireasca, nascuta din incapacitatea logistica a spitalului de a oferi asistenta mamei care ar sta alaturi de nou nascutul ei) si nici nu e un semn ca asa trebuie sa se intample si acasa sau ca la un moment dat, copilul alaptat trebuie sa aiba program de masa la san.
Alaptarea la program are riscuri certe  (de regula majoritatea mamelor care alapteaza la program, au parte de probleme evidente in scurt timp de la instalarea programului de alaptat): canale infundate, mastita, deshidratare in cazul bebelusului sau faliment de crestere, necesitatea completarii cu lapte praf, imposibilitatea de a genera o productie adecvata de lapte si intarcarea prematura sunt doar cateva din efectele evidente ale alaptarii la program.
Organizatia Mondiala a Sanatatii, UNICEF si principalele asociatii de pediatrie din lume recomanda fara echivoc, alaptarea la cerere.
Daca vrei sa faci rau alaptarii si sa distrugi relatia de alaptare, un sfat e suficient: acela de a-i spune mamei sa alapteze la program !

“De ce nu ia in greutate? Pentru ca laptele de mama nu este suficient de hranitor”

Aceasta este o intrebare problematica pentru multe mame care alapteaza. Temerea ca cel mic “nu se va satura cu laptele mamei” e intr-o statistica neoficiala pe locul intai in topul temerilor de mama de copil alaptat. Urmata la mica distanta de falsa idee ca “laptele nu e bun”
Iata ce spun cei de la revista despre una din cauzele pentru care un bebelus nu ia in greutate: “laptele mamei nu este suficient de hranitor si este necesara completarea lui” .
Nu exista lapte de mama nehranitor sau insuficient de hranitor. Pur si simplu, laptele unei femei din Africa, cu o dieta suboptima, este mai bun decat orice formula de lapte praf de pe aceasta lume. Pur si simplu, laptele matern si-a dovedit superioritatea si in momente in care femeile aveau acces limitat la resurse. Dieta mamei influenteaza intr-o proportie neglijabila calitatea si cantitatea laptelui matern, astfel ca mamelor care alapteaza nu li se recomanda diete speciale. Laptele matern este un aliment minunat, perfect adaptat nevoilor individuale ale copiilor. Laptele matern este un aliment “viu”, cu o complexitate care ar trebui inteleasa. Laptele matern mai este numit si “aurul alb”, nu am auzit vreodata ca laptele praf sa fie numit asa.
Exista o paleta extrem de redusa de situatii in care alaptarea este contraindicata la modul absolut. E vorba de situatii atat de rare, cu o prevalenta statistica atat de mica, incat as paria ca niciuna din femeile care au citit sau vor citi blogul meu nu se vor afla intr-una din situatiile care contraindica alaptarea la modul absolut.
Exista situatii in care copii sanatosi alaptati de mame sanatoase, ajung sa nu mai aiba un castig ponderal satisfacator. Nu calitatea laptelui este responsabila pentru o astfel de situatie, ci de regula cantitatea de lapte pe care copilul o transfera din sanul mamei. De regula la baza sunt probleme de atasare si pozitionare incorecte, anumite probleme anatomice rare care impiedica nou nascutul sa se ataseze corect, dar care pot fi corectate printr-o simpla interventie ( ex: ankyloglossia / fren lingual restrictiv) alaptare la program si neglijarea semnelor de foame ale celui mic, incercarea artificiala de a-l forta pe cel mic sa manance la intervale mai mari de timp sau sa doarma mai mult (ex: trainingul de somn),  aspecte care pot duce in timp la scaderea productiei de lapte, etc. Aceasta situatie in care copilul alaptat nu ia in greutate poate fi remediata fara ca alaptarea sa inceteze si de multe ori fara sa fie nevoie de completare cu lapte praf, e important ca mama sa caute ajutor de calitate.
Din nou, daca vrei sa distrugi relatia de alaptare, o idee cu efect sigur ar fi sa ii spui mamei ca laptele ei nu e hranitor!

“Daca ai rani la nivelul mamelonului, foloseste un mamelon de silicon”



Din nou un sfat periculos. Utilizarea mameloanelor de silicon este un subiect controversat in randul specialistilor in lactatie. Anumiti specialisti in alaptare le-ar interzice si nu le vad rostul (exemplu Jack Newman), in anumite tari intra sub incidenta Codului de Marketing al Substituentilor de Lapte Matern alaturi de tetine, biberoane si lapte praf (ex: Brazilia).

Realitatea este ca exista scenarii, limitate ca numar, in care utilizarea mamelonului de silicon poate fi de ajutor. Insa acestea sunt situatii specifice (ex: copil prematur, incercarea de readucere la san a unui copil hranit cu biberoane sau care respinge sanul, etc.), iar utilizarea mamelonului de silicon se vrea a fi un proces de scurta durata (pana cand copilul invata sa suga, accepta sanul, etc) si cel mai important, se vrea a fi un proces supervizat cu atentie de un specialist in alaptare, deoarece utilizarea incorecta poate ridica pericole reale de tipul transferului ineficient de lapte (cu cresterea nasitasfacatoare in greutate a copilului alaptat), reducerea in timp a productiei de lapte a mamei, refuzul copilului de a suge altfel decat cu mameloanele de silicon, etc.

Utilizarea mameloanelor de silicon in caz de ragade (fara nicio alta interventie si fara supravegherea constanta de catre un cadru specializat in alaptare), nu face decat sa mascheze cauza care a dus la formarea ranilor respective (am convenit mai sus ca nu e firesc ca alaptarea sa doara) si sa ameninte implicit durata alaptarii. Una din principalele si cele mai importante cauze pentru care o mama are “rani la nivelul mamelonului” e atasarea incorecta a copilului la san. Am explicat mai sus care sunt efectele unei atasari deficitare si de ce ragadele reprezinta mai degraba o urgenta in alaptare si nicidecum un aspect normal care se rezolva prin utilizarea fara supraveghere a unor dispozitive controversate, ca urmare a unei recomandari citite intr-o revista.

De ce se ofera mameloanele de silicon cu atata usurinta, ca panaceu universal pentru ragade? Pentru ca de cele mai multe ori e mai comod sa “maschezi” problema decat sa ii identifici cauzele si sa le rezolvi. Iar o problema nerezolvata, ramane o problema nerezolvata, ce isi va arata mai devreme sau mai tarziu efectele negative.

Concluzia mea: cititi reviste de ingrijire a copiilor, pentru orice altceva in afara de sfaturi in alaptare. 
Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.

Daca ti-a placut acest articol apasa Like paginii Inbratelamami. In cazul in care doresti o consultatie in alaptare foloseste pagina de contact sau alatura-te comunitatii din grupul de sprijin In brate la mami - sprijin in alaptare


Implica-te in discutie, lasa un comentariu

5 Comentarii la "Sfaturi gresite despre alaptare, in revistele de ingrijire a copiilor"

avatar
geta
geta

Ce marci de scutece de unica folosinta recomanzi care sa aiba mai putine chimicale?

In brate la mamai
In brate la mamai

Draga Geta, cred ca majoritatea scutecelor de unica flosinta contin cam acelasi lucru. Stiu ca la DM exista niste scutece de unica folosinta eco, le depistezi la raft diferenta de pret este mai mare decat la suctecele de unica folosinta clasice. Nu stiu care e insa puterea lor de absorbtie.

geta
geta

Multumesc pentru raspuns. Scuze ca am postat intrebarea la doua topicuri, m-am gandit ca daca apare unul nou nu mai raspunzi la intrebarile celuilalt.

In brate la mami
In brate la mami

Cu drag

Alexandra
Alexandra

Alaptarea a devenit un trend ?

wpDiscuz