Unul din sfaturile pe care le-am primit ca viitoare mama, a fost cel legat de infasat. L-am primit atat din partea familiei, cat si din partea unor persoane cu experienta in domeniul nasterii si al ingrijirii nou nascutilor, ideea fiind aceea de a ajuta copilul sa se linisteasca.

Nu am ajuns sa aplic acest sfat la modul extensiv, deoarece am constatat ca in cazul nostru nu a avut efectul scontat. Copilul continua sa planga chiar si infasat, incapabil sa se linisteasca, problemele in alaptare persistau. Pe de alta parte, am intrat in contact cu teoriile legate de contactul prelungit piele-pe-piele (skin to skin) al nou nascutului cu mama sa si spre surprinderea mea, lucrurile s-au schimbat radical.
Am avut ocazia sa experimentez cele doua metode si sa constat ca de fapt, “uterul” matern poate fi recreat mult mai bine in bratele mamei, contactul piele-pe-piele elibereaza hormoni ce mediaza atasamentul, care ajuta printre altele si alaptarea, purtarea copilului in brate sau intr-un sistem ergonomic ii ofera acestuia prin pozitia verticala, posibilitatea de a elimina in mod natural gazele, de a atenua refluxul si colicile. Purtarea copilului strans lipit de mine (intr-un sistem ergonomic ce mi-a dat si mie libertate de miscare), dar totusi cu membrele copilului libere mi-a oferit mult mai usor acces la semnele acestuia de foame, ceea ce in mod clar a impactat pozitiv relatia de alaptare. Faptul ca bebe a stat aproape de mine auzind bataile inimii mele si ritmul respiratiei mele, l-a ajutat sa se linisteasca. Toate acestea sunt aspecte pe care le-as fi ratat in relatia cu un nou nascut infasat, ce ar fi stat cel mai probabil in patul lui, la distanta de mine, pe orizontala. Nu am fi avut ocazia sa avem parte de “schimburile” hormonale firesti generate de apropierea dintre corpul mamei si al nou-nascutului, ce impacteaza practic intreaga functionare a diadei mama-copil in primele luni de viata.

Infasatul ca modalitate de asigurare a exterogestatiei?

Infasatul copiilor este o practica straveche, fiind prin definitie o modalitate de a restrictiona membrele nou nascutului si implicit miscarile acestuia. Regasim detalii despre infasat de-a lungul istoriei in Biblie, in Grecia si Roma antica, in icoane, in povestile bunicilor, in cultura contemporana.
E dificil de presupus care au fost motivele exacte pentru care stramosii nostri au recurs la infasat, istoria ne arata ca viziunea asupra infasatului a cunoscut variatii de-a lungul timpului.
Un prim punct de plecare ar fi ideea de exterogestatie (punct asupra caruia o sa revin in postare, deoarece tocmai conceptul de exterogestatie folosit de unii autori pentru a pomova infasatul, ne poate oferi alternative mai sanatoase decat infasatul, din punct de vedere psihologic si fizic pentru un nou nascut).
Pe scurt, conceptul de exterogestatie se refera la faptul ca nou nascutul uman vine pe lume fara a-si fi incheiat de fapt ciclul complet de gestatie. Acesta se continua implicit in afara uterului, in primele luni de viata, nou nascutul avand nevoie de un mediu care sa ii recreeze conditiile din uterul matern. In baza teoriei exterogestatiei, plansul nou nascutului, nevoia de a sta la sanul mamei cat mai des, nevoia de a fi tinut aproape de corpul mamei sunt indicatori ai nevoii nou nascutului de a i se recrea un spatiu similar cu uterul. Cum un nou nascut vine pe lume dupa 9 luni petrecute intr-un spatiu stramt, infasatul a fost cel mai probabil solutia ideala de a linisti un nou nascut prin cearea unui “spatiu” familiar reprezentat de fasa stransa, in culturile in care contactul piele-pe-piele dintre mama si copil nu reprezenta o norma. Cel mai probabil infasatul e reprezentativ pentru populatiile din zonele cu clima temperata si rece, unde contactul prelungit piele-pe-piele al nou nascutului cu mama sa, era considerat nefiresc si imposibil de pus in practica in conditiile unor temperaturi scazute.
Pe de alta parte, in societatile traditionale de vanatori-culegatori, ideea de exterogestatie a vizat contactul prelungit piele-pe-piele si purtarea copilului in pozitie verticala, ceea ce a facilitat implicit un timp de raspuns mai rapid din partea mamei vis a vis de nevoile nou nascutului si posibilitatea mamei de a alapta cu usurinta, la primele semne de foame sau disconfort ale celui mic. Consecintele pozitive ale acestui comprtament (mentionate mai sus) le-am trait si eu si au fost validate stiintific.
Cum evolutiv ne tragem din populatii de vanatori-culegatori, e cel mai probabil ca modalitatea acestora de a interactiona cu nou-nascutul sa fie norma specifica speciei, in timp ce infasatul sa reprezinte o adaptare a speciei la niste conditii adverse de mediu, pe care stramosii nostri le-au intalnit migrand si spre zonele Terrei cu clima mai rece.

Infasatul in cultura romaneasca, o modalitate de prevenire a unor defecte fizice

De-a lungul istoriei, infasatul a fost utilizat si ca o modalitate de prevenire a unor defecte fizice, aspect consemnat pana si in Biblie. In timpul dinastiei Tudorilor, infasatul se facea din cap pana in picioare, cu scopul declarat ca cel mic sa creasca fara deformitati fizice. Copilul era astfel infasat pana la varsta de 8-9 luni.
In traditia romaneasca, infasatul s-a facut dintotdeauna foarte strans (practica presista si in ziua de azi si nu doar in mediul rural). Scopul infasarii stranse si rigide practicata de romani are la origine rolul de a “indrepta” picioarele copilului, evitandu-se astfel riscul ca cel mic sa devina un adult cracanat. In mod traditional, practica viza ca in special picioarele copilului sa fie infasate foarte strans “ca sa nu creasca strambe”, iar infasatul se facea de regula pana la varsta de 1 an. O astfel de practica porneste cel mai probabil de la o intelegere gresita a anatomiei nou nascutului. Genunchii in O ai nou nascutului (genu varum, interpretat in mod gresit si in prezent de unii parinti ca un semn ca cel mic va fi cracanat) reprezinta o configuratie anatomica fiziologica (normala), ce se mentine pana in jurul varstei de 18 luni.
In acest context trebuie mentionat riscul infasarii stranse, care tinand pcioarele fixe intr-un mod rigid, poate provoca displazie de sold, in special la copiii cu risc. Ca atare, daca traditia populara romaneasca valideaza infasatul strans al nou nascutului, stiinta vine sa atraga atentia asupra riscurilor acestei practici.
Un alt aspect ce trebui mentionat in raport cu ingrijirea nou nascutului la romani e legat de faptul ca tarancile romance nu aveau in fapt posibilitatea sa petreaca mult timp alaturi de nou nascut. Dupa incheierea perioadei de lauzie, acestea isi reluau de regula munca in gospodarie si la camp. In acest areal geografic purtarea nou nascutilor nu a fost niciodata o norma, una din cele mai comune reprezentari ale proximitatii nou nascut – mama fiind, nou nascutul infasat strans si pus intr-un leagan agatat de tinda, astfel incat mama sa il poata supraveghea de la distanta in timp ce se misca prin gospodarie. Importanta atingerii piele-pe-piele (specifica populatiilor de vanatori culegatori) nu pare sa fie pe deplin recunoscuta in traditia populara romaneasca. Daca conceptul de kangaroo care era o modalitate de ingrijire a prematurilor in populatiile de vanatori – culegatori, in mediul rural romanesc, nou nascutului prematur i se recunostea nevoia de a fi tinut la caldura. Insa traditia consemneaza situatii in care mamele puneau bebelusii langa cuptor unde temperatura era mai ridicata si oferirea de hrana pre-lacteala (diverse alimente cu nivel caloric ridicat, de regula in combinatie cu lapte de vaca oferite nou nascutului pentru a se “intrema”, inainte de “venirea laptelui” mamei). De altfel, oferirea de hrana pre-lacteala e o traditie intalnita de-a lungul timpului, in mai multe tari din Europa.

Declinul infasatului

In secolul 17, la nivel european, sub influenta opiniilor medicale, infasatul a intrat intr-un con de umbra, motivul fiind unul foarte interesant: pe langa constientizarea riscurilor fizice ale infasatului prea strans, s-a constatat o asociere cu neglijarea nou nascutului, in special in cazul doicilor, pentru care devenise foarte comod sa lase copilul infasat toata ziua, fara sa il mai spele sau sa il schimbe. La ora actuala infasatul a redevenit popular, insa efectele sale, incep sa fie puse tot mai mult sub semnul intrebarii. La ora actuala stim insa ca exista o alternativa sanatoasa la infasat, cu efecte superioare si aceasta e reprezentata de purtatea copiilor in brate, cat mai aproape de corpul mamei sau intr-un sistem ergonomic de purtare (babywearing) in cazul in care mama doreste libertate de miscare.

Infasatul si impactul negativ asupra alaptarii

La ora actuala unul dintre cei mai cunoscuti promotori contemporani ai infasatului este Harvey Karp, autor al best-seller-ului, The Happiest Baby. Autorul a devzoltat un sistem de linistire a copiilor, in care infasatul are un rol central. Acesta sustine ca infasatul promoveaza printre altele succesul in alaptare, insa nu intr-o maniera directa: infasatul reduce plansul copilului si creste durata somnului, ceea ce ii ajuta pe parinti sa fie mai odihniti, implicit mama mai deschisa sa continue alaptarea.
Problema cu un astfel de rationament este ca plansul semnalizeaza o nevoie a nou –nascutului, de cele mai multe ori este un semnal de foame (ultimul semnal de foame). La un nou nascut sanatos (care nu sufera de o afectiune grava), plansul mai poate semnaliza pe langa foame, nevoia de apropiere fata de mama, suprastimularea (care se rezolva in mod natural prin punerea copilului la san), mai poate semnala un discomfort de tipul colicilor sau al gazelor (care de regula nu se rezolva tinand copilul pe orizontala), ci pe verticala (ceea ce purtarea copilului in brate sau intr-un sistem ergonomic rezolva, oferind totodata acces facil la sanul mamei, sursa de hrana si confort).
Nu ma declar o luptatoare impotriva infasatului, insa cred ca e de datoria mea sa atrag atentia asupra unor riscuri pe care infasatul le ridica in relatia de alaptare, deoarece ii ingradeste mamei capacitatea de a raspunde instinctual nevoilor nou nascutului, rezolvand tot instinctual problem comune ce apar la debutul alaptarii.
Spre exemplu, am intalnit mame care povesteau de probleme in alaptare, dificultati in atasare, scadere a productiei de lapte, insa atunci cand copilul plangea recurgeau la infasat ca metoda de linistire, influentate fiind de literatura de parenting. E de inteles nevoia unei mame care intampina dificultati, de a-si linisti copilul cu orice pret. Problema e ca o astfel de linistire artificiala poate inrautati starea de fapt, anuland plansul copilului ca semnal al unor probleme reale ce trebuie rezolvate. In acest context mamele ar trebui consiliate astfel incat sa stie ca exista alternativa de a sta cu copilul piele-pe-piele, de a purta copilul in brate, natura a gandit in asemenea mod corpul mamei si al nou nascutului astfel incat atingerea si contactul prelungit sa fie o necesitate dar si o solutie in rezolvarea sau atenuarea celor mai comune probleme de alaptare.
O alta problema e ca in majoritatea maternitatilor din Romania, nou nascutii stau de regula separati de mama. Din ratiuni practice, nou nascutii separati de mama sunt infasati pentru a fi mai linistiti, pentru a nu mai plange, pentru a le fi mai cald (toate 3 elemente ce ar fi asigurate de corpul mamei, daca nou nascutul ar avea posibilitatea sa stea langa mama). In momentul in care mama se duce in sala de alaptare, pentru a alapta din 3 in 3 ore (o idee in sine periculoasa), pune la pieptul ei gol un nou nascut a carei piele nici macar nu o atinge. De multe ori, se intampla ca mama sa continue aceasta rutina si acasa, deoarece nimeni din maternitate nu i-as spus ca de fapt comtactul piele-pe-piele il face pe bebe sa fie mai linistit.

Ar trebui sa vedeti cat de nenatural ii vine unei mame care tine in brate un nou nascut infasat sa il ataseze la piept si cat de fireasca pare atasarea la san pentru o mama si un nou nascut care fac contact piele-pe-piele. Tocmai acest contact piele-pe-piele promoveaza prin substantele eliberate in corpul celor doi, o crestere a productiei de lapte in cazul mamei. In acest context, oricat de mult s-ar stradui Harvey Karp sa arate o legatura pozitiva intre alaptare si infasat, stiinta dar si practica par sa il contrazica.

Ce spun studiile despre infasat si alaptare?

Un review foarte bun al studiilor ce arata efectele negative ale infasatului e realizat de Nancy Mohrbacher, IBCLC, specialist in lactatie, de renume international. 
Iata ce spun studiile despre riscurilepe care infasatul le poate pune in relatia de alaptare, in special in primele ore si zile din viata unui nou nascut:
  • Copiii infasati se trezesc mai rar si dorm mai mult. In aparenta acest aspect poate parea pozitiv, insa in primele ore si zile de viata, trezirile rare ale nou nascutului se asociaza cu o frecventa mai redusa a alaptarilor (ceea ce poate influenta negativ productia de lapte a mamei), cu o pierdere mai mare in greutate a nou nascutului, risc mai mare de icter.
  • Infasatul imediat dupa nastere amana prima alaptare si poate duce la un supt mai putin eficient. Studiile in acest sens (cele mai reprezentative studii contemporane fiind realizate de Bystrova et al.) au vizat compararea unor loturi de nou nascuti tintui in contact piele-pe-piele cu nou nascuti infasati. Concluziile acestora au mai aratat ca:
  • Nou nascutii infasati si tinuti in infirmerie aveau temperaturi corporale mai scazute si consumau mai putin lapte
  • Nou nascutii infasati si tinuti in infirmerie au pierdut mai mult in greutate, in ciuda unui consum mai mare de lapte formula. Doua posibile explicatii ar fi faptul ca limitarea miscarilor unui nou nascut este un factor de stress ceea ce duce la arderea mai multor calorii si bebelusii infasati au parte de mai putine atingeri, ceea ce poate compromite ritmul de crestere in cazul nou nascutilor prematuri.
  • Prin comparatie, nou nascutii tinuti in contact piele-pe-piele au aratat o recuperare mai rapida a greutatii de la nastere, contactul piele-pe-piele reducand stresul nasterii in cazul nou nascutilor, acestia reusind sa isi mentina mai usor temperatura coporala, comparativ cu cei infasati si tinuti in infirmerie.
  • Studii efectuate dupa externarea din maternitate au arata ca in timp ce infasarea ocazionala poate fi utila in anumite contexte, folosirea de rutina a acestei practici in primele luni de viata creste riscul de: boli respiratorii, displazie de sold, SIDS – sindromul mortii subite a sugarului, infasat si pozitionat pe burta, supraincalzire.
  • Un nou studiu realizat de Bystrova et al in 2008, arata cum comprtamentul matern se dezvolta mai greu in conditiile in care nou nascutul e infasat, reciprocitatea in diada mama-copil fiind redusa.
  • E de mentionat si importanta pe care miscarea mainilor nou nascutului o are pentru semnalizarea senzatiei de foame. In contextual infasarii, e posibil ca primele semne de foame ale bebelusului sa fie mascate. Plansul este un semn tardiv de foame al nou nascutului. Pus la san atunci cand deja plange de foame, un nou nascut se va atasa mai prost si va transfera ineficient lapte.

Infasatul si somnul

In privinta relatiei dintre infasat si somn, Helen Ball, cercetatoare in Biologie Antropologica la Universitatea din Durham si colaboratoare a diverselor organizatii nationale si internationale, pe probleme de somn sin ingrijirea nou nascutului, a realizat un review al literaturii de specialitate:
  • Studiile au aratat ca bebelusii infasati dorm mai mult si de trezesc mai rar. Exista de asemenea o categorie de studii care arata ca infasatul face ca bebelusul sa ramana pe spate (pozitia recomandata de somn pentru evitarea SIDS – sindormul de moarte subita a sugarului).
  • Pe de alta parte studii de data recenta, scot la lumina niste riscuri reale ale infasatului in raport cu SIDS, riscuri pe care parintii ar trebui sa le cunoasca. Cercetatoarea Hellen Ball, de la Universitatea din Durham, a analizat aceste studii si concluziile lor:
  • Bebelusii infasati pot dormi mai adanc (aparent pentru parinte pare a fi un lucru pozitiv) insa in realitate acest lucru poate creste riscul de SIDS, bebelusii avand in acest context abilitati mai reduse de a se trezi din somn chiar si in acele situatii in care acest lucru ar fi necesar (ex: apnee).Aceasta abilitate este mai redusa la bebelusii pentru care infasatul este o experienta noua (ex: bebelusii care nu au fost infasati de la nastere). Acesta este motivul pentru care se recomanda ca parintii care doresc sa isi infaseze copilul sa o faca de la nastere si nu sa decida sa infaseze in jurul varstei de 2-3 luni (cand riscul de SIDS este mai mare) un copil care pana atunci nu a mai fost infasat.
  • Un studiu arata ca riscul de SIDS este mai mare daca bebelusul infasat este plasat pe burta, in timp ce riscul de SIDS este scazut pentru bebelusii infasati si plasati pe spate. Pe de alta parte, un studiu britanic de data recenta releva un risc crescut de SIDS pentru toti bebelusii infasati.

Sfaturi pentru parintii care doresc sa infaseze

  • Dati o sansa contactului piele-pe-piele. Daca nu doriti sa renuntati la infasat, incercati sa alternati aceasta rutina cu perioade cat mai lungi de contact piele-pe-piele.
  • In primele zile, saptamani de viata ale celui mic, incercati sa il alaptati desfasat. Pentru o crestere a productiei de lapte, puneti-l pe bebe dezbracat (doar in scutec) pe pielea voastra, la san, invelindu-va cu o paturica, daca este prea frig.
  • Incercati sa purtati copilul cat mai mult in brate (sau intr-un sistem de purtare ergonomic daca doriti sa aveti mainile libere si sa va faceti treburile prin casa sau sa iesiti la plimbare). Aceasta pozitie are multiple avantaje fata de infasat: ofera acces copilului mai usor la san, linisteste copilul (foarte multi bebelusi adorm atunci cand sunt purtati la pieptul mamei), il ajuta pe copil sa elimine mai usor gazele, sa faca fata refluxului, duce la o crestere a productiei de lapte a mamei deoarece stimuleaza eliberarea de oxitocina
  • Nu infasati copilul foarte strans, daca se poate lasati-i mainile libere, pentru a avea acces la primele semne de foame pe care nou nascutul le arata. Infasati astfel incat mainile si picioarele lui bebe sa se poata misca libere, iar picioarele sa se poata indoi in regiunea coapselor.
  • Nu lasati niciodata un nou nascut infasat pe burta, nesupravegheat. Exista un risc real de asfixiere. Infasatul transforma copilul intr-o fiinta incapabila sa faca miscari pe care altfel le-ar fi executat in mod normal.
  • Nu lasati niciodata un copil infasat sa doarma pe burta. Exista un risc real de asfixiere, sindorm al mortii subite.
  • Nu dormiti niciodata in pat cu copilul daca acesta este infasat, exista un risc real de supraincalzire ce poate duce la SIDS.
  • Nu incepeti sa infasati in jurul varstei de 2-3 luni, un copil care nu a mai avut parte de o astfel de experienta, studiile arata un risc crescut de SIDS in acest context.
  • Indiferent ca vorbim de un bebelus infasat sau nu, cea mai sigura pozitie de somn este pe spate!
Resurse:
Bystrova, Ksenia (2008). Skin-to-skin contact and early suckling in the postpartum: effects on temperature, feeding and mother-infant interaction. 
Konner, Melvin (2011) The Evolution of Childhood, Belknap Press
Nancy Mohrbaher – Rethinking Swaddling (studiile la care fac referire si in postarea mea sunt citate aici)
Infant Slep Information Source – Swaddling and Sleep (studiile la care fac referire si in postarea mea sunt citate aici)
Alex si David cresc – Infasat vs, neinfasat

photo credit: LizMarie_AK via photopin cc

Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.

Daca ti-a placut acest articol apasa Like paginii Inbratelamami. In cazul in care doresti o consultatie in alaptare foloseste pagina de contact sau alatura-te comunitatii din grupul de sprijin In brate la mami - sprijin in alaptare


Implica-te in discutie, lasa un comentariu

4 Comentarii la "Este infasatul necesar? Care sunt riscurile in privinta somnului si alaptarii?"

avatar
Claudia
Claudia
Claudia
Claudia

Am pus un video pe care l-am gasit pe YouTube, pe care l-am gasit foarte util alaturi de articolul tau .

Cristina

Foarte interesant! Multumim!

Ligia
Ligia

Nici eu nu eram de acord cu infasatul bebelusului, pana cand am descoperit sistemul de infasat, l-am folosit pentru fetita mea si de atunci mi-am schimbat parerea total. Fetita mea tresarea foarte mult si acest sistem a ajutat-o enorm sa doarma linistita. Am gasit mai multe modele la un pret foarte bun pe net.

wpDiscuz