Acum aproape un an de zile, nasteam prin cezariana, programata, la rece.

Ideea principala pe care vreau sa o transmit este ca se poate alapta dupa o operatie de cezariana! Daca nu ma credeti pe cuvant, va spun ca desi a trecut un an eu inca alaptez in conditiile in care startul in alaptare a fost cu un copil mic pentru varsta gestationala (2680 grame la nastere, nascut la termen), cu un fren lingual scurt. Din cauza acestor 2 probleme a fost mai greu, dar nu imposibil. La nastere si dupa am avut parte de un personal medical dedicat – care in limita unor protocoale si poate cu anumite mici blocaje inerente – a facut tot posibilul sa sustina alaptarea.

Experienta unui numar mare de mame care au vrut sa alapteze si au avut parte de sprijin (conditii care trebuie indeplinite simultan) imi confirma ca dupa operatia de cezariana se poate alapta cu succes.

Operatia de cezariana nu este un motiv (indiferent de ceea ce va spun rudele, sau chiar unele cadre medicale) pentru a renunta la alaptat. De asemenea nu este un motiv pentru ca alaptarea sa fie amanata, asa cum se intampla de regula la noi (mama sta la terapie intensiva despartita de copil, uneori si 12 ore) si nici nu e un motiv ca “ora magica” (plasarea bebelusului sin-to-skin / piele-pe-piele pe pieptul mamei pentru a se tara si atasa singur la san, imediat dupa nastere) sa nu se petreaca atata timp cat nou nascutul e stabil si sanatos.

Despre cezariana si venirea laptelui

Alaptarea incheie un proces natural inceput de sarcina, continuat de travaliu, ce culmineaza cu nasterea. Nasterea prin cezariana, la fel ca medicalizarea excesiva a unei nasteri vaginale interfereaza cu aceste procese naturale, facand in unele situatii ca inceputul in alaptare sa fie mai greu.

• Daca cezariana e programata “la rece” sau travaliul mamei a fost indus, ea nu va mai beneficia de cascada hormonala de care au parte mamele care nasc natural, nemedicalizat.
• Medicatia administrata pe timpul operatiei il poate face pe nou nascut sa fie mai putin alert, ceea ce poate afecta modul in care se ataseaza la san si in care suge, impactand implicit productia de lapte.
• Administrarea de lichide intravenos care se face de regula la operatiile de cezariana dar si la nasterile medicalizate poate duce la o accentuare a edemului post-partum, ceea ce intensifica angorjarea, impiedicand in unele cazuri o atasare eficienta a copilului la san.
• Exista studii care arata ca mamele care au nascut medicalizat (operatie de cezariana sau nastere vaginala medicalizata) pot avea parte de o intarziere in “venirea laptelui” (unele mame experimenteaza “venirea laptelui” la peste 3 zile de la nastere, am citit de cazuri in care laptele a venit la o saptamana de la nastere, dar si de mame care povesteau pe forumuri ca nu au avut deloc lapte, mai mult ca sigur ca intr-un final laptele ar fi “venit” daca mama ar fi putut pune frecvent copilul la san si oricum pana la proverbiala „venire” a laptelui exista cu sigruanta colostru care poate tine de foame fara probleme unui nou nascut sanatos). Studiile pun acest lucru pe seama mai multor factori: medicatia administrata, stresul mamei, dar si amanarea primei alaptari / frecventa redusa a alaptarilor.
• Protocoalele din majoritatea maternitatilor de la noi (chiar si private) prevad ca mama sa fie despartita de copil, pana a doua zi cand mama iese de pe sectia de Terapie Intensiva. In tot acest timp, copilul nu sta la san asa cum ar fi firesc ajutand la stimularea lactatiei mamei si de cele mai multe ori primeste lapte praf administrat de regula cu biberonul, ceea ce poate determina confuzie mamelon – tetina si dificultati in modul in care copilul se ataseaza apoi la san. In unele situatii nou nascutul trebuie stabilizat pe sectie.
• Mai e si durerea cauzata de operatie care afecteaza modul in care poti pozitiona copilul la san si interactiunea cu el, chiar daca mama sta in acelasi salon cu el.
• Unele mame au probleme cu “furia laptelui” din cauza ca stau despartite de copil sau maternitatea impune un program de alaptat, iar lor le este dificil sa se deplaseze in sala de alaptare.

Am stat mult sa ma gandesc daca ajuta mamele sa cunoasca aceste realitati si nu cumva le descurajeaza. Inainte sa nasc am citit pe aceasta tema, dar “discursul” oscila intre prea pesmist: mamele care nasc prin cezariana nu pot alapta (cu experienta atator mame care nu au avut parte de niciun sprijin in initierea alaptarii iar asta le-a condamnat la hranire cu lapte praf ele fiind convinse ca “nu au avut lapte” deloc), fie exagerat de optimist (mamele pot alapta fara probleme, cezariana nu aduce nicio schimbare in initierea alaptarii).

Realitatea e undeva la mijloc si din toata experienta mea, am inteles ca se poate, atata timp cat se acorda alaptarii o importanta deosebita din partea personalului medical.

Cum a fost la noi? 

Am bifat toate punctele de mai sus, cu diferenta ca bebe mi-a fost adus la san imediat dupa nastere si am putut sta cu el in acelasi salon. Dar pentru ca operatia s-a incheiat in jurul orei 23.00, in noaptea respectiva nu am putut face skin-to-skin, am fost prea ametita din cauza medicatiei asa ca am dormit (nici nu prea mai stiu ce s-a intamplat cu mine, a fost totul ca intr-un vis, sotul meu mi-a spus ca eram semi-constienta desi anestezia a fost doar locala) iar bebe mi-a fost adus la san atunci cand se trezea.

Pozitionarea la san a lui bebe a fost dificila din cauza cicatricii.

Din cauza anesteziei o perioada nu m-am putut misca, iar cand am renuntat la cateterul cu anestezic, operatia a continuat sa ma doara, nu tare, dar suficient cat sa imi creeze un disconfort si sa ma impiedice sa il tin la pieptul meu non-stop asa cum ar fi fost firesc. Bebe statea cu mine doar cand eram treaza, in rest il trimiteam pe sectie pentru ca mi-era teama sa raman singura cu el, fara cineva care sa ma asiste.

Faza a doua a lactogenezei, “venirea laptelui” s-a declanasat cam la 3 zile de la operatie, asa devreme pentru ca bebe a fost pus frecvent la san si m-am bucurat de acest „lux” pentru ca am nascut intr-o maternitate cu protocoale in acest sens. Totusi, banuiesc ca din cauza timpului relativ redus petrecut la san si a faptului ca bebe nu stimula bine sanul, nu am resimtit acea productie de lapte copioasa. Nu am udat camasi la modul excesiv, desi sanii mi-au fost tot timpul angorjati si umflati (probabil de la lichidele administrate intravenos)

Daca vreti sa alaptati, faceti-va temele inainte !

Mai ales daca stiti ca urmeaza sa nasteti prin cezariana, faceti-va temele inainte! As spune sa va informati si daca planificati sa nasteti vaginal, nu se stie niciodata ce se poate intampla pe parcursul nasterii. Fiti increzatoare ca veti putea alapta, e o conditie esentiala! Dar informati-va si incercati sa controlati lucrurile pe care le puteti controla. Unele mame isi doresc sa nasca prin cezariana programata si se tem de nasterea vaginala, altele nu sunt impacate cu ideea unei nasteri prin cezariana, indiferent de contextul in care se produce. Oricum ar fi, e nasterea voastra si voi detineti / va pierdeti controlul.

Creati-va o retea de suport

E cel mai important sfat pe care vi-l pot da, ca sa va maximizati sansele unui inceput fara probleme in alaptare. As fi vrut sa il aplic si eu mai bine.

E important sa retineti ca in cazul nasterii medicalizate (vaginala sau cezariana) e posibil ca startul in alaptare sa fie mai greu (din motivele descrise mai sus), iar pentru a-l depasi e nevoie de o retea de suport, de oameni dispusi sa va ajute. Intr-o maternitate privata deschiderea personalului e mai mare si intra in fisa postului, intr-una de stat tine de regula de bunavointa si in unele cazuri de micile atentii impartite in stanga si in dreapta.

Pentru a va crea o retea de suport: discutati cu medicul ginecolog inainte de a naste si anuntati-l ca vreti sa alaptati exclsuiv cu orice pret si cereti-i ca dupa nastere sa discute cu personalul medical si sa le mentioneze acest lucru. Nu va fie frica sa abordati acest aspect in discutia cu medicul, e furnizorul vostru de servicii medicale, il platiti sa va asiste si sa va ofere ce doriti, sunteti clientul lui si al spitalului in care veti naste, aveti dreptul sa fiti tratate ca atare, indiferent ca e la privat sau la stat. Daca nasteti la stat, intrebati-va medicul cui trebuie sa oferiti atentiile cuvenite pentru a putea avea acces la copil, pentru a nu fi indopat cu lapte praf, pentru ca tatal sa poata sa va asiste si in definitv pentru un tratament decent. Stiu ca suna oribil, dar asta este tara in care traim, asa merg lucrurile prin multe spitale, sa nu ne ascundem dupa deget.

Daca maternitatea are si un consultant in alaptare angajat, discutati cu el inainte de a naste, participati la cursurile pe care le tine si puneti intrebari. Daca veti sa alaptati exclusiv spuneti-i acest lucru si cereti-i ajutorul in acest sens. Eu am facut-o dar cred ca nu am fost suficient de convingatoare si m-am trezit cu interventii in alaptare pe care personalul a considerat ca poate mi le doresc din comoditate (biberon, tinut bebe peste noapte in sectie, protectii din silicon), eu in schimb am crezut ca asa e firesc si ca daca vine din partea lor inseamna ca asa trebuie facut. Poate ca daca as fi insistat un pic mai mult, si-ar fi dat seama ca eu nu imi doream decat sa fac ce e mai bine pentru copil si pentru ca alaptarea sa decurga fara probleme.

Cautati grupuri de suport in alaptare. In Bucuresti, Brasov si Iasi exista consilieri La Leche League foarte bine pregatiti, care tin intruniri gratuite si ofera consultanta gratuit. Participati macar la o intalnire inainte de a naste, luati datele de contact ale consilierului astfel incat sa il puteti suna imediat dupa nastere daca intervine o problema.

Pe Facebook exista grupuri de suport, unde activeaza si consultanti, mie imi vin in minte cateva pe care activez (Clinica de alaptare, Alapteaza, Sprijin in alaptare Iasi, Mami alapteaza). Acolo gasiti si lista consilierilor IBCLC din zona in care locuiti.

La numarul de telefon 07ALAPTARE va raspund consultanti IBCLC medici, in mod gratuit. Numarul are taxare normala.

Daca va intereseaza carti despre alaptare eu va recomand: „Ghidul pentru alaptare al doctorului Jack Newman” si „The Womanly Art of Breastfeeding” editata de La Leche League. A doua carte poate fi cumparata foarte simplu, cu cardul de credit emis in Romania, de pe Amazon (am pus linkul), in format digital (se trimite automat daca aveti conexiune la Internet, pe orice smartpohne sau kindle) si costa pana in 40 de lei. Ambele contin informatii „salvatoare”.

Cereti skin-to-skin si „ora magica” 

Stiu ca scenariul acesta suna SF la noi in Romania, dar daca nasteti intr-o maternitate privata este mult mai simplu sa gasiti intelegere in privinta modificarii sau readaptarii unor proceduri mai vechi.

La noi in tara, la cateva maternitati private s-a facut ora magica in sala de operatie imediat dupa cezariana (stiu sigur de Regina Maria Bucuresti si Eva Brasov) insa doar experimental, cu ocazia familiarizarii personalului cu procedura. Altfel, copilul este luat imediat pentru masurari, imbaiat, vaccinat si in unele cazuri prima alaptare se intarzie cu mult peste prim ora de viata a celui mic, uneori pana a doua zi. Uneori copilul are problem reale de sanatate si necesita sa stea pe sectie, la incubator.

Si eu am vrut sa mi se faca skin-to-skin, am discutat cu medicul ginecolog care probabil ca nu a avut interes sau timp sa transmita mai departe corect informatia. In operatie eu eram prea emotionata si speriata ca sa mai spun ceva, sotul meu le-a spus de dorinta mea, dar nu stiau ce sa faca, astfel ca situatia a fost oarecum amuzanta: am primit un copil dezbracat pe care am putut doar sa il sarut, dar nicidecum sa il tin pe piept si sa astept sa se ataseze singur la san. In loc de caldura trupului meu a indurat gol “briza” din sala de operatii. Data viitoare voi face un plan de nastere si ma voi asigura ca e cunoscut de toti cei care trebuie sa il respecte.

Studiile au aratat ca plasarea copilului piele-pe-piele in prima oara dupa nastere are multiple beneficii pentru sanatatea nou nascutului si printre altele ajuta la stimularea productiei de lapte a mamei si la o atasare mai buna. Despre skin-to-skin imediat dupa nastere puteti citi aici

Stati cu copilul in camera, cereti ajutorul tatalui

Optati pentru rooming in daca se poate. E modul natural si firesc in care bebelusul isi urmeaza mama dupa nastere. E nenatural ca cei doi sa fie despartiti (chiar si pentru rutina de cantarire si spalare ce are loc imediat dupa nastere si chiar si pe timp d enoapte atunci cand mama doarme). 

Din cauza medicatiei administrate in timpul operatiei veti avea nevoie ca cineva sa va asiste permanent, cel putin pana la recapatarea mobilitatii. Rugati tatal copilului (sau orice alta persoana apropiata in care aveti incredere) sa stea cu voi (daca acest lucru e permis, de regula in maternitatile private se poate, teoretic mama ar avea dreptul la asa ceva si in cele de stat). Eu am facut greseala ca pe timp de noapte sa imi trimit sotul la culcare, acasa, in loc sa fi optat pentru o rezerva cu 2 paturi iar el sa fi dormit alaturi de mine. Copilul statea in mod evident pe sectie, pentru ca eram prea epuizata si ametita ca sa am grija de el si evident mobilitatea imi era redusa. E o decizie pe care sincer o regret. 

Daca partenerul sta cu voi, va poate ajuta sa puneti copilul la san si pe timp de noapte, ceea ce e extrem de important pentru cresterea productiei de lapte. Din pacate inca mai persista ideea, pe care multe mame o accepta ca atare, ca nou nascutul sanatos trebuie sa stea pe sectie, iar mama sa se odihneasca pe timp de noapte, pentru ca asa e cel mai bine pentru amandoi, inclusiv pentru alaptare. Multe cadre medicale intretin aceasta falsa idee (ce isi are originea in protocoale invechite, nesustinute stiintific) fara sa ii ofere mamei solutia de a se odihni cu copilul langa ea. 

Ganditi-va insa ca niciun mamifer nu sta despartit de puiul sau imediat dupa ce il naste, e in natura noastra ca nou nascutul si mama sa stea cat mai aproape unul de celalalt. Despartirea nou nascutului de mama e un stress pentru ambii si poate fi resimtit ca un doliu (singura situatie in care in lumea animala puiul nu este atins de mama imediat dupa nastere).

Puneti copilul la san imediat dupa operatie, ideal imediat dupa nastere

T. alaptat imediat dupa iesirea din operatie. Daca va mai fi o „data viitoare”,  bebe va sta dezbracat de haine, pe pieptul meu, inveliti amandoi cu o paturica

Din nou e un scenariu SF pentru multe maternitati de stat, dar cu interventii si atentii se poate. In unele maternitati private e nevoie sa cereti acest lucru explicit, intrucat e posibil sa nu faca parte din procedura standard, cu atat mai mult cu cat e vorba de cezariana. Cu cat mai repede e adus copilul la san, cu atat mai bine. Veti beneficia de efectul anesteziei cateva ore, e momentul potrivit pentru a testa si gasi pozitia de alaptare care va avantajeaza si pentru a corecta atasarea. Odata trecut efectul anesteziei, chiar si cu analgezice ,cicatricea va fi sensibila la atingere si trebuie gasite pozitii in care nou nascutul sa fie pus la san, fara sa o atinga.

Pozitii de alaptare compatibile cu cezariana

Alaptare la orizontala

Pozitii de alaptare ce pot fi adaptate de mamele care au nascut prin cezariana. Sursa : Nancy Mohrbacher, o postare foarte buna despre avantajele laid back breastfeeding pentru mama si copil

Eu am beneficiat de un pat care se putea regla din telecomanda si m-a ajutat foarte mult, insa din pacate poate fi un lux pentru multe maternitati. In ciuda faptului ca m-am mobilizat repede dupa operatie si cu toata tehnica patului, trebuie sa recunosc ca mi-a fost dificil sa asez copilul la san. Cicatricea a prezentat un discomfort si odata ajunsa acasa.

Veti avea nevoie de ajutor pentru a pune copilul la san (fie de la o asistenta, fie de la partener daca are curaj si e lasat sa va asiste). Bebe poate fi pus la san intr-o multitudine de pozitii, astfel incat sa nu atinga operatia: puteti alapta intinsa pe o parte, iar bebe de-a lungul vostru. Puteti sa va puneti o perna sau doua sub spate astfel incat sa stati semi-inclinata iar bebe ingenuncheat in lateral. Puteti sta intinsa, iar bebe pus de-a lungul sau de-a latul pieptului sau chiar pe langa capul vostru, cu fata lui spre san si picioarele inspre tablia patului. Puteti sta in fund, sprijinita de tablia patului, iar bebe in brate peste o perna care sa protejeze zona operatiei.

Dezbracati-l pe bebe si puneti-l pe pielea voastra

Daca beneficiati de posibilitatea de a sta cu bebe in salon sau daca gasiti intelegere de la personalul de pe sectie in cazul in care nasteti intr-un spital cu program de alaptat, dezbracati-l pe bebe de hainute si de fasa in care se va afla, si puneti-l pe pielea voastra, invelindu-va cu o patura. Il va ajuta sa isi regleze temperatura mai bine, il va calma, reglandu-i ritmul cardiac si respiratia, iar atingerea va elibera oxitocina responsabila de reflexul de ejectie a laptelui. Studiile arata fara niciun dubiu faptul ca acest contact skin-to-skin/ piele-pe-piele imediat dupa nastere si dupa in perioada post-partum duce la o productie mai mare de lapte. Si tatal poate face skin-to-skin cu bebe, atunci cand mama doarme.

Alaptati frecvent si nu neglijati semnele de foame pe care le transmite bebe

Alaptati cat de frecvent se poate, pozele, statul pe mobil sau tableta, urarile de la prieteni pot sa mai astepte. Primele zile cu bebe sunt o oportunitate unica de a va porni lactatia la cote inalte si de a va cunoaste.

Daca stati in acelasi salon cu bebe, hraniti-l la primele semne de foame. In prima saptamana de viata, un bebe treaz e de regula un bebe flamand. Plansul e ultimul semn de foame, cand deja foame devine dureroasa. Merita sa va rupeti 5 minute ca sa cititi aceasta postare despre semnele de foame ale lui bebe, eventual sa va printati si poza. Apropo de poze si de pusul copilului la san atunci cand ii e foame. Eu am cateva poze din maternitate, cu bebe in patutul lui de plastic langa mine, in care e cu pumnul in gura, Sa fi stiut atunci, ce stiu acum, nu as mai fi avut poze decat cu copilul la san.

Chiar e nevoie de suplimentare?

Aici voi atinge un subiect sensibil si probabil ca pentru unii neonatologi care citesc aceste randuri, suna a blasfemie. Biberonul cu lapte praf e oferit mult prea usor, la copii care altfel ar suge bine si nu ar avea nevoie de suplimentare.

Incercati prin orice mijloace sa va maximizati sansele ca bebelusul sa primeasca prima lui masa de la sanul vostru si nu dintr-un biberon cu lapte praf. Colostrul e esential pentru devzoltarea lui imunitara. Incercati pe cat posibil sa va maximizati sansele ca bebelusul sa fie alaptat exclusiv si sa nu primeasca tetine artificiale (suzeta, biberon, protectii din silicon). Cezariana in sine nu e un motiv ca un nou nascut sa primeasca automat biberonul cu lapte praf. Instruiti-va sotul, daca e deschis sa vorbeasca in numele vostru cu personalul medical. In principiu lucrurile stau asa:

• E posibil ca in urma cezarienei sau a nasterii medicalizate unii bebelusi sa nu poata sa suga fiind prea adormiti, posibil din cauza medicatiei administrate mamei, posibil din cauza faptului ca sunt adusi prea tarziu la san, cand ei de fapt intra in faza de somn. Al meu a fost, daca ar fi fost pus la san imediat dupa ce a fost scos din burtica, atunci cand in general nou nascutii sanatosi sunt alerti, cu rabdare si un pic de sprijin probabil ca s-ar fi atasat singur la san, ar fi supt prima masa, apoi ar fi adormit. Amanat acest moment si bebe avand oricum o greutate mai mica, pus la san a fost nevoie sa fie trezit prin tot felul de stratageme ce acum mi se par un pic stresante: zgomote, dezbracat, ciupit de manute.
• Un bebelus sanatos si la termen, nu are nevoie de mancare sau alte lichide pentru cel putin 24 pana la 36 de ore de la nastere. Natura ofera aceasta perioada tampon pentru ca mama si bebelusul sa aiba timp sa se acomodeze in caz de dificultati. E posibil ca a doua zi bebe sa se ataseze la san si sa suga;
• Daca bebe nu sta la san si se fac presiuni pentru administrarea de lapte praf puteti mulge colostrul, la inceput va fi mai usor cu mana, dupa va merge probabil si cu pompa; E posibil ca in primele ore post-partum sa mulgeti mai mult decat dupa;
• Chiar daca nu a venit inca laptele, sau a venit dar nu tasneste asa cum le place unor asistente sa verifice, stomacul unui bebelus e foarte mic, fiind probabil sa se sature cu ceea ce primeste de la mama (colostrul care e in sani inca din sarcina, pana la declansarea fazei a doua a lactogenezei) daca e pus la san frecvent.
• Consultati acest document medical (elaborat de Academy of Breastfeeding Medicine) in care se explica motivele reale de suplimentare a bebelusilor si ce e de facut in cazul in care copilul primeste suplimentare; La paginile 175-176 se explica situatiile in care NU e nevoie de suplimentare. Cititi-le, e posibil sa fiti uimite; Chiar daca e un protocol medical foarte putine maternitati din tara il aplica sau sprijina intr-atat alaptarea incat sa il respecte;
• Daca stati despartite de copil si acesta primeste lapte praf, mulgeti-va cu pompa sau cu mana. Protocolul ABM spune sa o faceti pentru fiecare alimentare de formula, iar daca stati despartite de copil si acesta este suplimentat, sa va mulgeti cu mana sau cu pompa la 2-3 ore, iar mulgerea sa inceapa inca din primele 24 de ore de la nastere;
• Volumul de lapte produs de sani va incepe sa creasca in mod automat dupa primele zile, chiar daca laptele este muls sau nu, insa in primele zile de dupa nastere sanii se pregatesc pentru cat vor produce pe viitor, cantitatea de lapte transferata din sani in acest moment, ii vor calibra pentru productia ulterioara;
• Are sens sa spun ca laptele / colostrul muls nu se arunca (asa cum am auzit ca se intampla in unele maternitati) ci se da copilului?
• Daca suplimentarea este necesara, incercati sa convingeti cadrele medicale sa nu suplimenteze cu biberonul. Un nou nascut poate bea dintr-o cana deschisa (soft cup), poate fi suplimentat cu ajutorul unei seringi sau cel mai corect, direct la san, printr-un sistem de nutritie suplimentara. Suplimentarea cu biberonul in primele zile creste riscul ca bebelusul sa respinga ulterior sanul sau se ataseze prost.
• Puteti lua galatogoge, substante pentru stimularea lactatiei, dar discutati inainte cu un consilier in alaptare, cu ginecologul sau cu moasa. Eu am baut ceai de fenicul dupa operatie si am avut grija sa ma hidratez, dar nu as putea spune ca a avut vreun efect la  nivelul lactatiei, nici macar placebo. Alte mame sustin ca le-a ajutat. Pe de alta parte, lichidele baute in exces pot accentua edemul post-partum.
• Daca aveti ragade, incercati sa rugati pe cineva sa va invete sa atasati corect copilul la san. Pot fi firesti in primele zile, insa daca persista e semnul unei atasari gresite la san. De cele mai multe ori, solutia nu sunt protectiile de silicon (oferite prea usor cu atata “bunavointa” in majoritatea maternitatilor). Eu am o experienta trista cu protectiile de silicon.

Se intampla ceva cu sentimentul matern?

Nu vreau sa starnesc polemici, dar cezariana e un mod artificial de a naste. E posibil si se intampla in multe cazuri ca in urma unei cezariene mamele sa se simta instrainate de copilul lor. In unele cazuri mama care a dorit sa nasca natural resimte cezariana ca pe un esec si se invinovateste. In alte cazuri, stresul unei operatii majore e atat de mare incat mama e mai epuizata decat in urma unui travaliu.

Cezariana la rece se face fara contributia benefica a hormonilor din timpul travaliului (care au printre altele si rolul de bonding, adica de a intensifica legatura dintre mama si nou nascut). Pe mine cezariana m-a lasat cu un sentiment ciudat, de incompletitudine. M-am dus la spital, am fost anesteziata si gata in mai putin de o ora, aveam un copil in brate.

Nu m-am simtit instrainata de el pentru ca stabilisem o legatura puternica inca din timpul sarcinii. Dar fara acea cascada hormonala din timpul unui travaliu am cedat mult prea usor si am trimis copilul pe sectie obosita fiind, organismul meu nu s-a mobilizat asa cum in toata lumea animala, mama sta permanent cu puiul ei. Pur si simplu stateam la distanta, admiram copilul ca pe un bibelou si il pozam, iar el dadea semne de foame pe care eu nu le percepeam. Solutia e foarte simpla: cat mai mult contact skin-to-skin / piele-pe-piele si hormonii de bonding vor intra in actiune.

Disclaimer: Chiar daca promovez, in baza experiente personale si a unor studii serioase contactul prelungit dintre mama si nou nascut imediat dupa nastere, alaptarea frecventa in primele ore dupa nastere si in general principii de crestere a nou nascutului care pot fi subscrise de unele persoane filosofiei de attachment parenting, NU incerc sa conving pe nimeni sa urmeze pasii de mai sus. Din pacate, in unele contexte probabil ca nici nu ar fi posibil, din cauza procedurilor invechite ale unor maternitati din Romania sau din cauza unor probleme de sanatate ale mamei / copilului.

Daca te afli in situatia sa fi nascut prin cezariana si sa fi simtit nevoia sa te odihnesti, mai degraba decat sa stai cu copilul, nu e in intentia acestei postari sa arate ca ai proceduat corect sau nu, sau sa te invinovateasca (si eu am simtit nevoia de a ma odihni si a fost mai puternica decat aceea de a-mi tine copilul non stop in brate). Asa ca pot empatiza cu orice reactie a unei mame dupa operatia de cezariana.

Sfaturile pe care le-am selectat vin din experienta mea si a altor mame cu povesti comune si au rolul de a usura startul in alaptare pentru mamele care isi doresc acest lucru. Experienta mea e similara cu a multor femei care au facut cezariana la rece, dar in acelasi timp e diferita de a altora. Ca atare, poti alege sfaturile care ti se potrivesc, respingandu-le pe cele cu care nu te simti comfortabil.

Chiar daca nu veti putea indeplini scenariul descris de mine mai sus (copilul sta despartit de mama, primeste biberoane, mama face mastita, are ragade mari, mama sau copilul au complicatii foarte grave etc.), e important sa stiti ca odata ajunse acasa, cu sprijin profesionist in alaptare, se pot depasi orice probleme. Puteti relua alaptarea chiar si daca in spital ati / s-a decis sa vi se opreasca medicamentos. Se poate chiar si la 2 luni de zile de la oprirea lactatiei.

Daca va intereseaza subiectul accesati si link-urile pe care le-am inserai in postare, contin informatii utile.

Bibliografie:

1. Wiessinger, D., West, D, Pitman, T., The Womanly Art of Breastfeeding, 2010, La Leche League International
2. Newman, J., Pitman, T., Ghidul pentru alaptare al doctorului Jack Newman, 2014, Multimedia Esat Publishing
3. Kellymom – Breastfeeding After a C-Section
4. La Leche League – Is it Possible to Breastfeed After a C-Section?