Cred ca discutiile despre alaptare se pot purta civilizat si toata lumea poate recunoaste – macar de forma – ca alaptarea e cea mai buna forma de nutritie a celui mic, pana intr-un punct. Iar punctul acela se numeste alaptare in public.

Am convingerea ca alaptarea ca norma bilogica a speciei se face la cerere, oricand si oriunde. Copilul alaptat nu stie ca masa e dependenta de tacamuri sau de alte aranjamente. El are nevoie de hrana si confort si le poate cere oricand si oriunde. Chiar si asa, alaptarea trebuie sa stea cuminte in casa. Daca iese in spatiul public este „murdara, doar tigancile fac asta”, „indecenta, cum sa iti arati sanii in plina strada”, „inconfortabila, cum sa te simti in largul tau cand indeplinesti un act atat de intim precum alaptatul, alaptarea se face in intimitatea casei, departe de ochii curiosilor”, „motiv de repros, ce o sa spuna copilul tau cand va creste mare si va vedea poze cu el alaptat?” si completati voi lista cu toate metodele stupide pentru care un nou nascut alaptat nu poate fi hranit atunci cand i se face foame sau sete, pe strada.

Observati cum „motivele” de mai sus nu au de fapt nicio legatura cu actul hranirii? Sunt de fapt proiectii si conditionari sociale. Si realitatea e ca numarul mamelor care alapteaza e mic, iar acesta este rezultatul indubitabil al acestor conditionari sociale.

De azi, ma voi poza in fiecare zi de alaptare, pana cand T. va implini 1 an Acesta este challenge-ul meu, obiectivul meu personal. Voi face pozele publice (as face-o in fiecare zi dar nu stiu daca nu va veti plictisi). Ma voi poza alaptandu-l in public, puteti sa ma acuzati de exhibitionism, insa totul a pornit de la ceva ce m-a lasat perplexa.

Am iesit zilele trecute in oras, cu o prietena si mi-a marturisit ca sunt singura persoana pe care o cunoaste si care alapteaza! Iar lista ei de prietene e extinsa si cuprinde mame de toate varstele si categoriile sociale. Si adevarul e, ca pana sa alaptez, nici eu nu am vazut si nici nu am cunoscut pe nimeni care sa o faca. Si adevarul e ca mie mi-a fost foarte greu in alaptare.

Asadar, de ce e nevoie de alaptare in public si de ce nu cred ca trebuie sa fim discrete in public?

• Alaptarea se face la cerere, conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Cum un copil alaptat poate sa manance si de 20 de ori pe zi, nu ar fi productiv pentru mama si nici pentru societate, ca mama sa se izoleze in casa. Alaptarea in afara casei ii permite mamei sa se plimbe dar si sa munceasca, sa fie productiva, sa aduca un beneficiu societatii;
• Alaptarea la program a unui copil poate avea repercusiuni GRAVE asupra starii sale de sanatate si asupra lactatiei mamei; Un copil alaptat suge de : foame, sete, confort, atenuarea durerii;
• Alaptarea este un proces fiziologic, dar la fiinta umana este in acelasi timp si rezultatul invatarii sociale. Alfred Bandura, autorul teoriei invatarii sociale spune asa: cea mai mare parte a comportamentului uman este rezultatul invatarii prin observatie. Cu alte cuvinte, oamenii invata observand comportamentul celorlalti, atitudinile lor si rezultatele acestor comportamente. Interiorizam ceea ce am vazut la ceilalti, ceea ce am vazut ca fac ceilalti ne serveste drept ghid pentru comportamentul propriu, vazandu-i pe ceilalti etaland un anumit tip de comportament suntem la randul nostru motivati sa il punem in practica. In concluzie, avem nevoie de cat mai multe mame care sa alapteze in public, astfel incat comportamentul lor sa serveasca drept model celrolalte mame. Alaptarea se invata observand alte mame care alapteaza!
• Copilul alaptat nu isi conditioneaza suptul in functie de locul in care se afla. Stomacul lui „stie” doar ca ii este foame sau sete, stomacul lui nu stie ca se afla afara sau in casa;
• Sa incerci sa acoperi un copil in timp ce suge, e ca si cum ai incerca sa mananci cu o patura in cap. Totusi exista o diferenta majora: scaderea saturatiei de oxigen in cazul unui nou nascut poate avea consecinte grave asupra sanatatii lui;
• Sa iti alaptezi copilul la toaleta e cam cum ar incerca un adult sa manance intr-o toaleta. Cati dintre cei care condamna alaptatul in public ar putea sa isi ia pranzul intr-o toaleta publica, stand pe capacul de la WC?
• Teoretic ne nastem cu sanse egale. In aceste conditii, de ce un copil hranit cu biberonul poate manca oriunde in public, in timp ce unul alaptat trebuie sa se ascunda?
• Alaptarea nu este acelasi lucru cu actul urinarii sau al defecatiei in public. Cei care cred contrariul ar trebui sa treaca pe la scoala din nou.
• Rolul primordial al sanilor este de a hrani. Daca natura i-ar fi gandit (doar) pentru placere sexuala, probabil ca si barbatii a fi avut o pereche de sani, pe post de accesoriu erotic. Faptul ca societatea a adugat sanilor un pronuntat caracter sexual, nu neaga rolul primordial al sanilor ca sursa de hrana;
• Alaptarea nu este indecenta. In societatile musulmane conservatoare (acelea in care femeile umbla acoperite din cap pana in picioare) se alapteaza in public, cu sanii la vedere. In pudica epoca Victoriana, femeilor le era permis sa alapteze in biserica! Alaptarea apare si in icoane sau statui reprezentand-o pe Fecioara Maria;
• In incheiere va propun un exercitiu de imaginatie: va aflati intr-o statie de autobuz (poate fi terasa, cofetarie, gara, parc, restaurant sau orice alt spatiu public in care mama si coplilul au DREPTUL sa se afle etc.). Langa voi, un bebe incepe sa planga. Ce ati prefera sa se intample, in continuare? Bebe sa continue sa planga de foame? Iar plansul lui sa va terorizeze pana cand vine autobuzul? Sau mama sa alapteze, calmandu-si astfel copilul.

Despre alaptare in public am scris si aici

In poza, noi, in timp ce T. ma tragea de par (pe langa activitatea de baza), in supermarket, la raionul de lapte 🙂