Saptamana trecuta, o prietena mi-a trimis acest link. E de pe prestigiosul Fox News, o stire halucinanta despre cum doi medici din SUA au  brevetat o noua metoda de a face nou nascutii sa doarma toata noaptea. Stirea cuprindea si marturiile unui cuplu de parinti, niste bieti naivi.



Metoda, ce presupune indoparea copilului cu lapte praf astfel incat sa nu se mai trezeasca noaptea de foame, e de fapt clasica “cry it out”, despre ale carei pericole am mai scris. Daca cumva copilul s-ar trezi peste noapte (asa cum e si firesc sa se intample) el trebuie conform autorilor, lasat sa planga, pentru ca nu-i asa, trezitul e conform acestor “specialisti” doar un moft atata timp cat copilul e indopat cu mancare. Articolul in sine e magistral prin felul in care ridica prostia la rang de stiinta. Dar ceea ce mi s-a parut cu adevarat notabil a fost reactia publicului american, care in mare parte a condamnat stirea respectiva si s-a aratat indignat de aparitia ei pe un site de talia Fox News.



Cu cateva saptamani inainte, o alta prietena imi trimitea acest articol, e de pe un site romanesc.  Articolul ne invata ca bebelusii incep sa doarma noaptea neintrerupt “dupa ce implinesc greutatea de 5 kilograme, adica in jurul varstei de 4 luni”. Sa rad, sa plang de atata prostie? E intrebarea care imi vine in minte de fiecare data cand citesc aberatii de gen. Articolul e clar scris de cineva care nu are nicio treaba cu copiii, probabil a vazut nou nascuti doar in poze. Dar chiar si asa, uitati-va la comentarii: o mama se confeseaza cum a incercat sa il lase pe copil sa planga “un pic, dar imediat
s-a ivinetit”. Va dati seama cat trebuie sa planga un copil pana se invineteste?!

Sa fie nou nascutii ultimilor decenii cei mai nefericiti?

Cred ca nou nascutii din ultimele decenii sunt cei mai  nefericiti. Sunt victimele tonelor de carti cu retete de parenting, sunt victimele  unei industrii care are tot interesul sa alieneze mama de copil. Sunt victimele  unor imperative sociale si ale unor coditionari culturale care au derapat  periculos de la norma biologica.
In acest context, cel mai periculos mit mi se pare cel care  declama ca “nou nascutii ar trebui sa doarma toata noaptea”. E plin de carti  care ne vand reteta perfecta, Internetul ne ameninta ca “odata ajunse acasa cu  bebelusul nu vom mai dormi cele opt ore de somn”, la plecarea din maternitate  neonatologul sfatuieste mama sa dea seara un biberon de lapte praf “ca oricum  seara sanii nu mai produc atata lapte si in felul acesta doarme si bebe si mama  mai bine”, medicul pediatru ne spune ca la un moment dat va trebui “sa scoatem  mesele de noapte”, prin unele colturi ale lumii copilasii mai primesc si  sedative ca sa doarma, mama soacra ne sfatuieste sa il pacalim pe bebe cu niste  ceai sau cu cereale ca sa doarma mai bine. Vecina care nu si-a alaptat copilul,  afland ca tu te trezesti de cateva ori noaptea ca sa alaptezi iti spune “ooo,  pai inseamna ca eu ar trebui sa ma duc la biserica sa aprind lumanari si sa ii  multumesc lui Dumnezeu ca bebelusul meu a dormit din prima toata noaptea”, iar  lista derapajelor poate continua.

Nou nascutul, fiinta aceea atat de vulnerabila, a devenit  inamicul public numarul 1. Nimeni nu se gandeste ca daca natura a lasat ca mai toti  bebelusii sa planga si sa se trezeasca noaptea, a facut cum a stiut mai bine.  Nimeni nu se gandeste ca pentru mama care alapteaza, noptile pot fi in fapt mai  odihnitoare decat credem, atata timp cat isi tine puiul aproape. Nimeni nu se  gandeste ca trezirile frecvente ale nou nascutului sunt VITALE si ca il  salveaza in anumite circumstante de fapt de la moarte.

De ce e bine ca nou nascutii sa se trezeasca noaptea?

In acest context o sa fiu sincera pana la capat: daca  asa avea un nou nascut care ar dormi neinterupt toata noaptea, eu m-as speria.  Mi-as pune semne de intrebare daca sistemul lui nervos functioneaza bine sau nu? Probabil ca as discuta problema cu un neurolog si daca s-ar dovedi ca e sanatos tot m-ar dezamagi situatia. De ce? Pentru ca stiu ca dormind toata noaptea si sarind peste alaptarile de rigoare, corpul meu si-ar reajusta mai repede balanta hormonala iar amenoreea de lactatie (absenta menstruatiei care ne protejeaza de o noua sarcina, de cancer de san, ovarian si de endometrioza! Citi va rog acest link legat de fertilitatea in alaptare pentru a intelege in ce conditii amenoreea de lactatie are rol contraceptiv)
ar disparea.

De ce nu pot dormi nou nascutii toata noaptea?

Cand ne referim la trezirile frecvente ale nou nascutilor vorbim de doua aspecte: sistemul digestiv si cel nervos.



Pornim de la premisa ca alaptarea e norma biologica a speciei si ca toti copiii ar trebui sa beneficieze de ea (ca o remarca ati sesizat ca tehnicile de training de somn exclud situatia in care mama alapteaza, peste tot se vorbeste de lapte praf si hranire cu biberonul?! Ca si cum mama care alapteaza e doar un parazit statistic?)
Laptele de mama se digera in mai putin de doua ore. Noua nascutii au nevoie de mese frecvente pentru a-si acoperi necesarul caloric, in conditiile in care laptele de mama se digera atat de repede (mult mai repede decat laptele formula care se digera in 3-4 ore. Laptele formula se digera atat de greu pentru ca e facut din lapte de vaca, aliment pentru care flora intestinala a copilului nu e adaptata si pentru ca pe langa lapte contine si o serie de aditivi si conservanti straini si ei de sistemul digestiv al copilului), iar stomacul nou nascutilor e mic. Daca facem un calcul constatam ca un nou nascut sanatos se va trezi si noaptea pentru a manca, de cel putin cateva ori. Ce ar insemna sa nu ii mai oferi sanul unui nou-nascut care cere, pe timp de noapte? Sa il infometezi, cu repercusiunile de rigoare! Ce inseamna pentru mama sa nu mai alapteze noaptea atunci cand copilul o cere? O scadere a lactatiei, cu risc implicit de intarcare prematura, perioada mai scurta de amenoree de lactatie (absenta ciclurilor menstruale pe fondul alaptarii) deci protectie mai mica impotriva endometriozei, a cancerului de san si a celui ovarian.



Totodata, orice mama care alapteaza stie ca existe anumite perioade in viata unui sugar cand dezvoltarea cognitiva e prioritara chiar si alimentatiei. Sunt perioadele acelea in care sugarul dobandeste cate o noua achzitie (ex: invata sa se tarasca sau invata sa mearga, etc.) Sunt foarte multi sugari care intr-o astfel de perioada isi raresc temporar mesele la san din timpul zilei, preferand sa se dedea noilor descoperiri. Noaptea in schimb compenseaza, sugand mai des.



Si mai sunt perioadele de pusee de crestere si perioadele in care fluxul de lapte al mamei scade (din diverse motive) iar sugarul reajusteaza lactatia mamei conform nevoilor sale cum altfel decat sugand mai des ziua dar si noaptea. Imi aduc aminte ca la ultimul puseu de crestere, copilul meu s-a trezit de 10 ori intr-o noapte, spre disperarea mea, nu va imaginati ca am sarit in sus de bucurie. Dar am inteles imperativul biologic si am urmat cursul naturii. Mi-am alaptat copilul la cerere iar dupa 3 zile situatia a reintrat in normal. In doar 3 zile in schimb copilul meu a ajuns sa cantareasca cat pentru o luna intreaga. Si nici nu a fost atat de obositor pentru mine, am dormit in acelasi pat, ceea ce a facut ca totul sa fie mult mai simplu decat daca as fi alergat intre patul meu si patutul lui.



Genul acesta de situatii apar pe tot parcursul alaptarii. Ce ar insemna asadar sa scoti mesele de lapte din timpul noptii? Sa il privezi pe copil de necesarul de hrana!

Somnul nou nascutului e diferit de cel al adultului

Creierul unui nou nascut e diferit de cel al unui adult.  Somnul unui nou nascut e diferit de cel al unui adult.
Sistemul nervos al nou nascutului nu e pregatit sa permita o repriza neintreurpta de somn pe parcursul intregii nopti, la varste atat de mici.



Arhitectura somnului nou nascutului este diferita de cea a adultului. Bebelusii mai mici de 6 luni, petrec 50% din timpul alocat somnului in faza activa de
REM (Rapid Eye Movement – faza de somn caracterizata prin miscari rapide si aleatorii ale globilor oculari, faza de somn activa, caracterizata si prin prezenta viselor). Prin comparatie, un adult petrece doar 20% din timpul alocat somnului in aceasta faza. Faza REM este una activa, asa se explica de ce in timpul somnului, unii nou nascuti au activitate motorie, par agitate, dau din manute, unii chiar efectueaza miscari de supt.

Faza de REM, este de o importanta deosebita in cazul creierului in dezvoltare, deoarece se pare ca ofera stimularea neuronala de care nou nascutii au nevoie pentru a forma conexiuni neuronale mature, sustinand dezvoltarea normala a sistemului lor nervos. Studii investigand deprivarea de somn la varste foarte mici, efectuate pe sobolani au relevat efecte ce tin de probleme de comportament, tulburari permanente de somn, descrestere a masei cerebrale, anxietate, performante sexuale scazute, etc.



O alta diferenta e ca nou nascutii adorm printr-o faza initiala de somn REM, spre deosebire de adulti, la care faza de somn REM apare dupa aproximativ 90 de minute in cadrul ciclului de somn. Faza activa de somn REM apare de mai multe ori in patternul de somn al unui nou nascut, rezultand in cicluri de somn mai scurte. La nou nascuti, durata somnului se divide aproape in mod egal intre zi si noapte, spre deosebire de adult, care poate dormi o noapte intreaga neintrerupt, fiind activ in timpul zilei. In cazul copiilor, somnul de noapte se consolideaza gradual, pe parcursul primului an de viata intr-o secventa neintrerupta, in timp ce somnul din timpul zlei descreste gradual in primii 3 ani de viata.



Ce mi se pare mie cu adevarat paradoxal e ca desi lumea medicala recunoaste aceste diferente intre somnul nou nascutului si al adultului, insista pe ideea de training al copilului si dezvoltarea mecanismelor de self-soothe (autolinistire) la o varsta la care arhitectura somnului copilului nu ar permite asa ceva. Spre exemplu citeam un articol de specialitate scris de un medic de familie din SUA, care in introducere explica ce am explicat si eu mai sus privind diferentele adult-copil, insa isi continua prelegerea sustinand ca dupa varsta de 4 luni copiii care se trezesc noaptea trebuie trainuiti (prin metoda cry it out) sa adoarma. Stau si ma intreb cum autorul nu isi sesizeaza fractura logica in discurs.

Trezirile frecvente ca mecanism de protectie

Trezirile frecvente ale bebelusului au un scop. In trecut nu aveam aceste infromatii, dar totusi mamele dormeau cu copiii in acelasi pat si ii alaptau la cerere si pe timp de noapte, din instinct. Acum stim ca trezirile frecvente au rol de protectie impotriva SIDS (sindromul de moarte subita a nou nascutului), vorbim deci si de o componenta evolutionista, cu rol de protectie.



James McKenna, autoritate mondiala in domeniul cercetarii privind co-sleepingul in relatie cu alaptarea si SIDS a derulat o serie de studii si analize, iar concluziile sunt extrem de interesante.



In urma observarii somnului diadei mama-nou nascut, in contextul co-sleepingului si al bed sharingului (dormitul in acelasi pat), McKenna a sesizat ca nu intotdeauna nou nascutii sunt cei care se trezesc primii, in unele situatii ei fiind practic treziti ca reactie la un input din partea mamei care doarme (ex: termoreglarea nou nascutului e afectata de prezenta mamei, ceea ce poate influenta trezirile nocturne – cu cat e mai cald in mediul ambiant, cu atat copilul se trezeste mai des) Atat nou-nascutilor cat si mamelor li se induce trezirea ca urmare a unor stimuli generati de celalalt membru al diadei, creandu-se practic un pattern de treziri sincrone, interdependente si interconectate. Cu alte cuvinte, mama si bebelusul isi raspund reciproc semnalelor senzoriale emise. McKenna sustine ca acesta este un mecanism evolutiv, care protejeaza atat copilul cat si mama. Trezirile cat mai frecvente ale nou nascutului cresc sansele acestuia de a supravietui (perturbarile cardio-pulmonare din timpul somnului sunt corectate in cazul nou-nascutului, prin trezirea din somn, ceea ce duce la oxigenare).
Trezirea este practic cel mai bun mecanism de protectie impotriva unei serii de potentiale probleme fiziologice cu care se poate confrunta nou nascutul.



Comportamentul mamelor a evoluat la randul sau, astfel incat sa genereze stimuli ce il pot trezi pe nou-nascut (inducandu-i starea de arousal), crescandu-i acestuia sansele de supravietuire. Una din cele mai acceptate ipoteze privind cauza SIDS e cea legata de existenta anumitor anomalii serotonergice la nivelul trunchiului cerebral, ceea ce face dificila trezirea copilului in cauza. Acesta ar beneficia implicit de mecanismele de arousal generate de mama.



Trezirile frecvente din timpul noptii (care se soldeaza cu alaptare) protejeaza de asemenea mama, de cancerul de san si cel ovarian (prin mentinerea unei perioade cat mai lungi a lactatiei dar si a amenoreei de lactatie).



Cercetarile conduse de James McKenna au mai aratat ca nou nascutii nu se trezesc doar pentru hrana (trainigurile de somn care vizeaza indoparea copilului nu au asadar niciun fundament) ci si din cauze non-nutritive.



E posibil ca nou nascutii sa se trezeasca pentru a primi reasigurare emotionala. Odata treziti, mama ii mangaie, le verifica starea, ii atinge. In laborator, intr-un astfel de context in care mama a reactionat la trezirea copilului, aparatura de monitorizare a nou nascutilor a inregistrat o serie de modificari fiziologice incluzand marirea ratei cardiace si a nivelurilor de oxigen.



E posibil ca anumiti stimuli olfactivi provenind de la mama sa il trezeasca pe nou nascut. In timpul somnului, daca mama si copilul impart acelasi pat, nou nascutul doarme aproape tot timpul cu fata spre mama. Numarul de treziri nocturne e in stransa legatura cu distanta dintre mama si copil. La o distanta de aproximativ 3 metri intre mama si copil, numarul alaptarilor (comparativ cu situatia in care cei doi impart acelasi pat) poate scadea conform McKenna cu pana la 50 – 70%. Alte studii au aratat o scadere exponentiala a numarului de alaptari pe masura cresterii distantei mama – copil pe timp de noapte.



Un alt aspect demn de retinut e ca studiile facute de McKenna au aratat ca nu exista un pattern uniform de treziri nocturne, aplicabil tuturor copiilor. Ca atare, ideea de a normaliza somnul nou nascutilor e din start gresita.



In conditiile in care numarul frecvent de treziri are rol evolutiv, fiind un factor de protectie impotriva mortii subite a nou nascutului (a carui incidenta e maxima in primele 2-3 luni de viata, cu o scadere a incidentei dupa varsta de 9 luni), e de dorit asadar ca mama sa alapteze cat mai des noaptea. Pentru  mai multe detalii despre bed sharing si alaptatul de noapte, puteti citi aici,aceasta prezentare facuta de Diane Wiessinger, in care aceasta explica cum mamele care alapteaza si dorm in acelasi pat cu copilul, dorm cel mai bine  dintre toate mamele. Practic in situatia bed sharingului, mama isi aminteste doar 40 -50% din numarul real de treziri.



In incheiere aleg un citat din James McKenna, care explica  atat de bine cum noi, parintii din societatea occidentala, suntem practic conditionati cultural sa vedem somnul nou nascutului ca pe o povara, iar de aici pornesc de fapt problemele de somn pe care le au copiii mostri:

“Comparativ cu restul lumii, parintii nostri poarta cu ei un  bagaj urias legat de cat de ingrozitor este sa faci fata somnului unui nou nascut. In privinta somnului, suntem invatati sa ne asteptam la o relatie de adversari cu bebelusii nostri, inca dinainte sa ii intalnim. Punandu-i pe acestia in competitie cu emotiile lor (izolandu-i social pentru a dormi, si / sau minimizand contactul pe care ei il cauta si de care au nevoie) sa nu ne mire de ce parintii occidentali (cu siguranta cei mai informati si cititi) sunt cei mai obsedati, dezamagiti, epuizati, dar in acelasi timp cel mai putin multumiti parinti de pe planeta. Pun asta pe seama faptului ca modelele, recomandarile si asteptarile conceptuale legate de somnul nou nascutului in societatea vestica, au fost intotdeauna determinate de ideologii sociale, de “liste de dorinte”, avand prea  putin de a face cu ceea ce sunt de fapt bebelusii din punct de vedere biologic.  In schimb, exista preferinta pentru a defini nevoile nou nascutilor in termeni de ceea ce dorim noi sa devina, spre exemplu cum sa ii facem sa devina „independent i” de la varste mici. In acest fel, cream medii de somn si asteptari parentale nerealiste, care genereaza si perpetueaza exact acele “probleme” de somn pe care  expertii sunt chemati sa le resolve”

In poza sunt sotul si fiul meu, dormind impreuna

Later edit: Ma framanta ideea ca un anumit pasaj din postare a fost neinteles. Nu ma asteptam ca postarea sa aiba atat de multi cititori, ca atare, pentru a nu induce panica nejustificata sau confuzie simt nevoia sa revin cu niste explicatii. M-am referit la un moment dat la urmatorul aspect: „In acest context o sa fiu sincera pana la capat: daca asa avea un nou nascut care ar dormi neinterupt toata noaptea, eu m-as speria. Mi-as pune semne de intrebare daca sistemul lui nervos functioneaza bine sau nu? Probabil ca as discuta problema cu un neurolog si daca s-ar dovedi ca e sanatos tot m-ar dezamagi situatia. De ce? Pentru ca stiu ca dormind toata noaptea si sarind peste alaptarile de rigoare, corpul meu si-ar reajusta mai repede balanta hormonala iar amenoreea de lactatie (absenta menstruatiei care ne protejeaza de o noua sarcina, de cancer de san, ovarian si de endometrioza Citi va rog acest link legat de fertilitatea in alaptare pentru a intelege in ce conditii amenoreea de lactatie are rol contraceptiv) ar disparea.”

In primul rand in aceasta fraza ma refer la copilul MEU (nu la al altcuiva). Imi exprimam o parere si nu un sfat (deci nu va ingrijorati daca aveti un bebe care vi se pare ca doarme toata noaptea discutati cu medicul daca aveti neclaritati legate de somnul copilului).

De ce am spus ce am spus? La ora actuala, majoritatea cercetatorilor si medicilor considera ca SIDS (sudden infant death syndrome sau sindromul de moarte subita la sugar), un eveniment rar de altfel, are legatura cu incapacitatea unui bebelus de a se trezi din somn. Studiile lui McKenna citate aici vin si ele sa confirme acest lucru, asa cum am aratat mai sus. Se mege pe ipoteza unei disfunctii la nivelul sistemului nervos, care impacteaza mecanismele de arousal. „It seems to arise in infants who, during the third trimester of fetal life, have some sort of crisis where their brains do not get enough oxygen, causing certain neurons in the brain stem that control respiration to become especially vulnerable” ne spune Robert Sapolsky, neuroendocrinolog, profesor de biologie, neurostiinte si neurochirurgie la Universitatea Stanford

Copilul MEU s-a nascut dismatur, a avut o restrictie de crestere intrauterina undeva intre trimestrul 2 si 3, ca atare daca as fi fost convinsa ca doarme neintrerupt TOATA noaptea, m-as fi impacientat si as fi cautat explicatii mai departe, la un medic.

Pe de alta parte, desi in postare am accentuat ideea ca in general bebelusii se trezesc frecvent si cumva asta e norma biologica, cunosc copii (inclusiv alaptati) despre care parintii spun ca dorm toata noaptea. Intrebarea mea este: sunt oare convinsi parintii ca ai lor bebei dorm toata noaptea?
– daca un copil are suzeta pe timp de noapte, se poate trezi si in cateva minute readormi la loc fara ca parintele sa il auda (poate copilul s-a trezit pentru un supt de confort, iar confortul i l-a furnizat suzeta);
– nu toti copiii plang zgomotos atunci cand se trezesc, unii (putini) sunt capabili sa readoarma la loc foarte repede (probabil chiar se nasc cu niste mecanisme de autolinistire dezvoltate, ceea ce face ca parintii care dorm la distanta de copil sa nu auda toate momentele de trezire ale copilului si sa creada ca de fapt acesta a dormit vreo 12 ore neintreupte; De regula asta se intampla mai frecvent in situatia in care copilul e la distanta de parinte (poate chiar in alta camera)
– partajarea aceluiasi pat cu copilul poate face ca mama sa nu isi dea efectiv seama de cate ori s-a trezit copilul pe care l-a alaptat in timpul noptii;
– unii bebelusi pur si simplu dorm mai multe ore legate pe noapte (spre deosebire de fratii lor care poate s-au trezit mai frecvent);
– nou nascutul are icter (si in acest caz unii medici recomanda trezirea sugarului la 2-3 ore pe timpul noptii pentru a-l alapta si a preveni deshidratarea).

In incheiere, vreau sa subliniez ceva ce pentru unii cititori parinti nu e din pacate evident: aceasta postare ca de altfel toate postarile de pe blogul meu nu sunt modele impuse de parentaj. Decizia unui parinte de a adopta un anumit stil de parentaj ii apartine si eu o respect indiferent de naura ei (atata timp cat nu e un abuz la adresa copilului), pentru ca mi se pare fundamental sa respecti dreptul unui parinte de a alege cum sa isi creasca copilul / copiii. Pe de alta parte, ca parinte imi place sa iau decizii informate. Ca atare eu ma documentez si informez mai departe si alti parinti. Daca un parinte alege sau nu sa doarma cu copilul in pat sau departe de acesta in alta camera, stiind avantajele si dezavantajele fiecarei metode e decizia lui si nu il califica in niciun fel drept parinte mai bun sau mai rau.

Referinte:

• Evidence for a functional role for active (REM) sleep in infancy
• The importance of fetal / neonatal REM sleep
• Night waking among breastfeeding mothers and infants
• Articolele lui James McKenna le gasiti aici
• Despre somnul normal al bebelusului, un articol de dr. Darcia Narvaez, tradus in romana