Cred ca putem invata atat de de multe de la copii. Daca ar
fi sa aleg o forma de terapie pentru sufletul omului contemporan as alege-o cu
siguranta  pe cea care sa ne permita sa
sa regresam temporar la stadiul de copil, sa ne reconectam cu ceea ce am fost
candva si sa preluam de acolo raspunsurile la multe din problemele noastre.

De cand ma plimb cu Tudor in parc stau si urmaresc
comportamentul celorlalti copii si imi dau seama cat de mult ne-am indepartat
ca adulti de naturaletea si simplitatea cu care ar trebui sa ne traim viata.

 Azi, spre exemplu, la plimbare in parc am primit de la un
copil de 5 ani o lectie memorabila, ce ar trebui predata fiecaruia dintre noi.

Copilul statea pe banca impreuna cu bunica. Era suparat pentru
ca de cateva zile parintii il forteaza sa manance ciorba, desi lui nu-i place
foarte mult. “Si aseara tot ciorba mi-au dat” ii spune el bunicii. “Nu era
ciorba, era supa”, il corecteaza bunica. “Dar lasa ca vii la bunica si dupa ce mananci
ciorba, iti da bunica sarmale, de care vrei tu”, incearca sa il convinga
bunica. Raspunsul copilului, de o intelepciune remarcabila, m-a uimit: “Hai sa nu mai vorbim despre asta. Hai
sa traim momentul! Sa ne bucuram ca suntem impreuna”.

Cam asa. Copiii stiu sa se bucure de fiecare moment. Traiesc
in prezent. Asta inseamna absenta regretelor pentru ce a fost sau n-a fost,
lipsa anxietatii, a grijii pentru ce va fi. Macar o data pe saptamana daca am
putea face acest exercitiu al traitului in prezent, am fi cu siguranta mai
fericiti.

Copiii se joaca cu orice. Improvizeaza si se bucura de asta.
Se multumesc in jocul lor, cu lucrurile marunte. Sunt creativi si imaginatia ii
ajuta sa dea sens si utilitate unor lucruri care pe noi nu ne mai ating. Un
grup de fetite in parc se jucau culegand corcoduse necoapte si isi imaginau ca
sunt cereale pe care le pun intr-un desert. Iar desertul era o papaleasca facuta
din noroi si apa. Atat de simplu. Cand a fost ultima oara cand am putut sa ne
bucuram de ceva atat de simplu? Cand a fost ultima oara cand am improvizat,
fara sa ne facem griji ca ne lipsesc lucruri care de fapt nu au nicio valoare?

Copiii invata prin incercare si eroare, condusi de o forta vitala
ce ii impiedica sa renunte atunci cand intalnesc un obstacol. Cand a fost
ultima oara cand, desi invinsi, am avut puterea sa luam totul ca pe o lectie,
sa ne redresam si sa continuam sa traim cu bucurie?

Draga mamica. Crezi ca doar tu esti sursa de invatare pentru
copilul tau? Sa nu fie oare si invers? Care a fost ultima “lectie” pe care ai
invatat-o de la al tau copil?

photo credit: Ron J. Añejo via photopin cc