Reactionez in general foarte tare la mituri, superstitii, credinte nefondate care impacteaza viata oamenilor in rau. Genul acela de informatii invalidate stiintific, dar propagate drept corecte, fara ca cei care o fac sa isi puna vreun semn de intrebare. Miturile despre alaptare, cresterea copiilor, psihologie au un statut aparte in panoplia de chestii care ma scot din sarite.

Am cules din folclorul urban si medical acele mituri de care m-am lovit si care prin aparenta inofensivitate sunt mai preiculoase decat par. Unele m-au facut sa o iau razna la propriu, altele m-au facut sa rad. Sper ca fiecare mama care s-a lovit de ele si inca mai crede in ele sa se lase convinsa de argumentele stiintifice care demonteaza falsele credinte si pe cei care la propaga.

  • Alaptarea se face la cerere dar nu mai devreme de 2 ore, altfel copilul face colici. 

Duma spusa de medicul meu de familie (care a dezinformat astfel vreo cateva sute de mame) e de altfel intarita si de o colega de munca (ce a alaptat pana la 3 luni ca “nu a mai avut lapte”, dar atlfel putea sa jure ca daca isi punea copilul la san mai devreme de 2 ore facea colici).

Enuntul in sine ar castiga detasat premiul de lipsa de logica: adica pun copilul la san la ora 10, daca pe la 11 i se face foame ii dau suzeta ca sa il pacalesc, il alaptez la ora 12 dar ce se intampla daca ii se face foame la 12.30? Il pacalesc iarasi cu suzeta? Atunci unde mai e cererea?

Sa fim foarte bine intelesi: alaptarea se face la cerere. Punct. E recomandarea bazata pe studii (inclusiv antropologice) a tuturor organizatiilor de pediatrie si ingrijire a copilului in frunte cu Organizatia Mondiala a Sanatatii.

Alaptarea la cerere poate insemna si din 10 in 10 minute si din 3 in 3 ore, ritmul fiind imprimat de copil. Da, e foarte probabil ca un copil care suge eficient sa ajunga la un moment dat sa isi faca singur un program de masa din 2 in 2 ore, dar asta nu garanteaza ca nu va vrea sa suga si intre cele 2 ore sau ca isi va mentine “programul” astfel creat pe toata durata alaptarii (sa nu uitam de puseele de crestere, de nevoia de a sge pentru reconfortare) Da, e posibil ca un copil care nu se satura la o masa, adoarme in timpul meselor si suge din 5 in 5 minute sa aiba o problema ce necesita consult specializat pe probleme de lactatie, dar nu despre asta vorbim aici.

Alaptarea la cerere regleaza si stabilizeaza lactatia mamei, ofera confort copilului (da, copiii sug si pentru reconfortare, de somn, de durere), ajuta copilul sa ia in greutate in puseele de crestere, previne deshidratarea. Alaptarea la program scade lactatia mamei, ducand la intarcare prematura! 

Nu exista niciun studiu la ora actuala care sa arate ca ingerarea frecventa de lapte de mama ar provoca colici (asa cum se intampla la copiii alimentati cu lapte praf si asa cum ar vrea sa le induca in eroare producatorii de lapte praf si pe mamele care alapteaza). Din contra, toate studiile arata beneficiile alaptarii la cerere.

Alaptarea la cerere este o metoda foarte eficienta de calmare a copiilor cu colici.

Alaptarea la program a fost “inventata” din dorinta societatii de a “disciplina” copiii, de a medicaliza nutritia acestora, inventia fiind mediata prin marketingul ascuns facut de producatorii de lapte praf si prin obsesia noastra la nivel social fata de timp si program.

  • Daca copilul este pus mai intai la san si apoi i se da completarea (lapte de mama sau lapte praf) cu biberonul, copilul nu va face confuzie mamelon – tetina si nu va respinge sanul. 

E trist ca unele cadre medicale (unele dintre ele chiar mame) chiar cred asta. Intalnesc mamici pe forumuri pe care le sfatuiesc sa apeleze cat mai repede la un consultant in alaptare daca au o poblema, pentru a evita suplimentarea cu lapte praf. Si imi spun “oricum medicul meu e pro-alaptare.  Nu e de accord cu laptele praf. Daca bebe nu ia in greutate imi va recomanda sa ma mulg si sa ii dau laptele cu biberonul”. 

Pai tocmai asta e problema, medicul care recomanda biberonul NU e pro-alaptare. Un copil alimentat la san care primeste si biberon (de unde ii curge de vreo 7 ori mai repede), va ajunge in timp sa recationeze la fluxul natural mai scazut de lapte din san, va devein frustrat, va suge prost nemaitrasferand laptele din san eficient, lactatia mamei va scadea, ajungand la intarcare prematura. Or, asta nu inseamna respingerea sanului? Tot ce inseamna completare a meselor ar trebui sa se faca (inclusiv in maternitati) prin suplimentare la san sau cu degetul / cana / lingurita daca bebe inca nu se ataseaza la san.

  • Copiii adorm la san, in timpul meselor, pentru ca sunt lenesi. Baietii in special !

Mitul acesta poate castiga detasat la categoria discriminare de gen. Cand ma confruntam cu o problema extrem de grava: copilul adormea la san si implicit nu transfera lapte deci nu lua in greutate corespunzator, toata lumea imi spunea “ce sa-i faci, asta e, asa sunt baietii, mai lenesi. Da-i lapte praf. Asa am patit si eu cu baietelul meu”. Ideea ca bebeii se nasc cu intentia de a ne ingreuna vietile, fiind “lenesi, zgatii, nemancaciosi, rai”, pare sa fi intrat in inconstientul colectiv al parintilor din Romania, care nu de putine ori se lauda cu “performantele” alimentare ale celui mic.

Pentru cei / cele care inca mai cred asta le spun asa: personalitatea unui om se formeaza si se modeleaza in decursul existentei. Un nou nascut, care nu are nici macar constiinta de sine, nu poate manifesta niciuna din trasaturile de personalitate ce sunt atribuite in mod normal adultilor. Iar faptul ca un copil adoarme la san dupa cateva minute de supt are o explicatie medicala. E o problema de alaptare care ar trebui urgent tratata, despre cum se face asta, gasiti mai multe informatii aici

  • E normal ca alaptarea sa fie dureroasa, pana se fromeaza mamelonul. Daca ai ragade te dai cu Garmastan si pui un mamelon de silicon pe san. 

Si poate nu mai scapi de el, adaug eu. Discutand cu femei care au nascut constat omniprezenta mamelonului / protectiei de silicon (si orice alt plastic din care or fi confectionate) in relatia de alaptare, la pachet cu ideea ca femeile cu sfarcuri plate sau neformate nu pot alapta. Prin maternitatile din Romania si nu numai e panaceu universal, semn ca o asistenta si-a facut mila de tine si te-a scutit de dureri dandu-ti Solutia salvatoare. In fond e mult mai usor sa pui un mamelon de silicon decat sa inveti mama sa tina correct copilul la san sau sa investighezi de ce un copil nu se poate atasa corect la san.

Si tu mamico, ajungi acasa, si copilul suge prost, pui protectia de silicon, doare parca la fel dar cel putin nu mai ai rani si o tii tot asa pana cand constati ca bebe nu ia in greutate sau respinge sanul. Sunt una din victimele protectiilor de silicon si o spun cu tarie: aceste “device-uri” nu fac decat sa ascunda o problema de atasare la san care ar trebui urgent corectata. Lasata netratata poate face ca lactatia mamei sa scada dramatic. La mine asa a fost: copilul nu transfera lapte eficient prin ele asa ca nu a luat in greutate si am ajuns la suplimentare cu lapte praf. Alte mamici au luat calea pompei, nemaireusind sa readuca copilul la san niciodata. Ma bucur ca reprezentanti ai lumii medicale, experti in alaptare, contesta utilitatea lor si sper ca si cadrele medicale de la noi sa inteleaga acest lucru.

To be continued…

Care sunt miturile despre alaptare care v-au scos cel mai tare din sarite?

(articol citit de 826 ori, 1 vizite astazi)

Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.


Daca ti-a placut acest articol apasa Like paginii Inbratelamami. In cazul in care doresti o consultatie in alaptare foloseste pagina de contact sau alatura-te comunitatii din grupul de sprijin In brate la mami - sprijin in alaptare


Implica-te in discutie, lasa un comentariu

1 Comentariu la "Miturile mele despre alaptare (I)"

avatar
trackback

[…] 58,7 % din medicii pediatri chestionati si 54,2 % din medicii de familie recomanda in mod regulat alaptarea la program, la fiecare san cate 15 – 20 de minute, la fiecare 3 ore. O idee contrara tuturor recomandarilor internationale care stipuleaza hranirea la cerere, raspunzand primelor semne de foame ale bebelusului. Necesitatea hranirii la program este un mit, iar practica una periculoasa cu repercusiuni asupra sanatatii bebelusului si asupra lac… […]

wpDiscuz