Nu mi-as fi imaginat ca voi simti atat de intens ceea ce simt acum…

Ca nu voi mai gandi sau respira fara sa ma gandesc in acelasi timp si la copilul meu, fara sa respir la unison cu el.

Nu mi-as fi imaginat ca de fiecare data cand voi pune mana pe bucata mica de omulet, inainte de culcare, ma va incerca un sentiment de iubire nemarginita in care se insinueaza cumva nedefinit, teama. Nu mi-as fi imaginat ca bucuria se tine de mana cu intrebarile angoasante si fara de raspuns: “cum va fi?”, “ce va fi?”, “va fi bine?”
Si mai respir inca o data la unison cu sufletelul meu si imi spun in gand si ii spun si lui, copilului cu ochii albastri:

Iti multumesc ca m-ai ales pe mine dintre toate sufletele din Univers. Odata cu nasterea ta, m-am nascut si eu ca parinte. Eu te-am nascut pe tine, copilul. Tu m-ai nascut pe mine, parintele.

Tu esti un calator prin aceasta ciudata si minunata lume. Eu sunt ghidul tau. Nu am niciun drept sa iti impun drumul preferat de mine. Rolul meu ca parinte e doar sa te ghidez pe ruta aleasa de tine. Uneori imi va placea calea aleasa de tine. De multe ori, itinerarul tau ma va speria.

Evoluam impreuna ca familie. Tu cresti, crestem si noi, parintii. Relatia noastra creste si ea. Semnul evolutiei relatiei noastre sta in modul diferit in care voi relationa cu tine, pe masura ce cresti. La 20 de ani voi sti sa nu ma mai comport cu tine ca atunci cand aveai 4 ani.

Ai venit pe lumea aceasta pentru a-ti implini propriul destin. Nu trebuie sa ai calitatile si defectele mele. Nu vei trai ghidat de realizarile, esecurile si temerile mele.

Cea mai importanta lectie pe care vreau sa ti-o transmit e ca pentru a putea sa ii iubesti pe ceilalti trebuie sa te iubesti mai intai pe tine. Pentru a-i putea respecta pe ceilalti, trebuie mai intai sa te respecti pe tine. Asta nu inseamna egoism, ci e dovada maxima de altruism.

Noi, parintii tai inca mai cautam fericirea. Ce vreau sa iti impartasesc tie legat de fericire e ca nu e o stare permanenta de euforie. Fericirea nu e o continua si obositoare alergare dupa ceva. Fericirea chiar sta in lucruri marunte: a-ti face vocea auzita, a avea prieteni, a avea relatii bune cu familia, o relatie de cuplu armonioasa, a darui necondtionat, a fi sanatos.

Boala omului adult apare atunci cand acesta nu mai e congruent cu sine, cu dorintele sale, cand nu isi manifesta individualitatea si menirea.

Cam asta am invatat eu pana acum, de la viata. Tu, copilul meu vei avea cu siguranta lectiile tale.

Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.

Daca ti-a placut acest articol apasa Like paginii Inbratelamami. In cazul in care doresti o consultatie in alaptare foloseste pagina de contact sau alatura-te comunitatii din grupul de sprijin In brate la mami - sprijin in alaptare


Implica-te in discutie, lasa un comentariu

3 Comentarii la "Lectiile mele despre viata"

avatar
Crina
Crina

Cred, fara a spune cuvinte mari, dar aceasta este cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care I-ai facut-o, ca mama, copilului tau! Felicitari

Inbratelamami
Inbratelamami

Draga Crina,
Iti multumesc!

Nicoleta
Nicoleta

foarte frumos,eu de asemenea ma simt norocoasa ca baietelul meu m-a ales pe mine sa ii fiu mama,nu puteam cere mai mult de la viata.

wpDiscuz