Zilele trecute s-a incheiat “Saptamana altfel”, o initiativa foarte faina de a-i scoate pe copii din salile de clasa si de a-i implica in activitati extra, in afara scolii.

Tot in urma cu cateva zile, la pranz, m-am intalnit cu un prieten la un local fast food (unde am mancat ultima oara acum 15 luni si unde mananc de maxim 2 ori pe ani si de regula la invitatia altcuiva).

Fast food-ul (cu meniuri junk, ca orice alt fast food) era plin de scolari. Iesisera la masa cu invatatoarele / profesoarele, in ziua rezervata activitatilor in afara scolii!

Pe mine treaba asta m-a indignat enorm si am postat si pe Facebook. Reactiile au fost impartite: unii au fost de acord cu mine, multora nu li s-a parut ceva nefiresc, altii chiar m-au acuzat in particular ca sunt snoaba  sau ca ma nelinistesc degeaba – un junk food ocazional nu face rau nimanui, nici macar unui copil.

Pe mine ma indigneaza ignoranta si superficialitatea in general. Sunt genul de om care are defectul de a despica firul in patru, de a intoarce problema pe toate partile, de a o gandi cu bune si cu rele inainte de a emite o parere (asta inseamna ca uneori fac si pe avocatul diavolului doar doar o-i gasi vreun pro pentru o chestie cu care nu sunt de accord). Asa ca parerea mea legata de evenimentul cu “Scoala altfel” nu a fost impulsiv enuntata, asa cum probabil multi au crezut. De snobism sau anxietate nejustificata nici vorba.

In ultimii 2 ani am dezvoltat o aversiune pentru felul in care societatea si mediul ne constrang / pacalesc sa ne traim viata. Alimentatia e parte din problema, alaturi de stres, lipsa activitatii fizice, lipsa contactului social real si nu virtual, munca nesabuita. De ce ma indigneaza atat de tare chestiile astea? Explic mai jos:

Am lucrat timp de cativa ani intr-o multinationala de top, ajungand pana la nivel managerial. Pana sa ma angajez in reputata companie am avut o “cariera” stralucita de: elev, student, apoi angajat model si student in paralel. Muuulte ore de munca, stres si ritm de viata haotic.

Din exterior totul parea perfect in lumea mea minunata. Pana cand la 25 de ani am facut un microaccident vascular ocular, in plina stare de sanatate. Munceam 12 ore pe zi, fumam, mancam junk food pentru ca nu aveam timp de altceva, noaptea adormeam cu pastille pentru ca eram prea stresata. Mai tarziu, mi-am vazut colegi si prieteni, toti tineri, imbolnavindu-se de: cancer, boli autoimune, dependente de tot felul si multa nefericire. Numitorul comun: acelasi stil de viata.

Inainte sa lucrez la multinationala am lucrat in presa scrisa. La un moment dat, prin 2006 am realizat un material cu un domn de la Directia de Sanatate Publica. Am studiat impreuna evolutia indicilor antropometrici ai scolarilor si am ajuns la concluzia ca rata de crestere a acestora e foarte mare si arata clar o crestere a supraponderabilitatii in Romania. La vremea respectiva in Romania nu se punea problema obezitatii infantile. Abia de cativa ani, autoritatile au inceput sa vada in statistici un semnal de alarma: rata obezitatii in Romania s-a dublat in ultimii 8 ani, o tendinta de crestere ce se manifesta la nivel global.

Avem o problema cu obezitatea sau sunt adolescentii nostri doar mai dezvoltati?

Printre reactiile pe care le-am primit la postarea mea s-au numarat si cele in care mi se atragea atentia ca in realitate nu e vorba de probleme de greutate la copiii romani, ci pur si simplu acestia sunt mai dezvoltati, mai adaptati la mediu sau sunt mai mari ca urmare a unei tendinte firesti a copiilor de a-si depasi parintii in inaltime si greutate.

Pe de alta parte, suntem pe locul 3 in Europa ca rata a obezitatii, mai mult de jumatate din romani avand probleme de supraponderabilitate. 10-15% din copiii nostri (dupa unele statistici peste 40%) sufera de obezitate.

De fapt nu trebuie sa citim statistici ca sa ne dam seama ca avem o problema, e suficient sa te uiti la copiii si adolescentii de pe strada. O crestere fireasca nu inseamna sa ai tesut adipos la fel de mult ca un adult supraponderal, nici sa suferi de celulita la 13 ani, sau sa ai parte de o pubertate precoce Nici baietii care sufera de ginecomastie (le cresc sanii), iar medicii pun tulburarea pe seama alimentatiei, nu mi se par a se incadra intr-o tendinta fireasca. 

De ce nu ni se pare ca aveam o problema?

Pentru ca parintii de astazi sunt copiii care in anii ’90 au experimentat primii, mancarea fast food. Pentru ca in Romania, asa cum spuneam, mai mult de jumatate din populatie e supraponderala, asadar un copil obez nu ni se pare ca ar avea o problema de sanatate, ci ca e doar un pic mai dezvoltat. 

Un alt factor cu impact in aparitia obezitatii infantile e apartenenta la zona georgrafica a sudului Europei, asa cum mentioneaza acest studiu (Locard et al.). Pentru ca in aria noastra geografica, un copil grasut e intotdeauna preferat unuia mai slab. Pentru ca al doilea lucru pe care il fac mamele noastre dupa ce ne saluta (indiferent ca avem 12 sau 35 de ani) e sa ne intrebe daca am mancat. 

De cate ori insa ne-am auzit mamele intrebandu-ne daca am facut vreun exercitiu fizic in ziua respectiva sau daca pur si simplu suntem fericiti? Acestea sunt chestii care lipsesc efectiv din cultura noastra. Mancarea sau mai bine zis teama de a ramane nehranit (probabil ca urmare a restrictiilor alimentare din comunism) e adanc intiparta in cultura noastra.

Sa ma mai mire ca in mall-urile din Romania am vazut mame care hranesc copiii sugari, de doar cateva luni cu cartofi de la McDonald’s, pe care li-i mesteca inainte in propria gura?

De ce nu mi se pare OK ca un copil sa manance la fast food?

O masa la fast food poate parea la fel de inofensiva pentru un adult ca si pentru un copil. Insa acest studiu (Dietz), la unison cu parerile medicilor endocrinologi si nutritionisti arata ceva ce ar trebui sa sperie orice parinte fast food-ist: in aparitia obezitatii exista 3 perioade critice, legate de dezvoltarea tesutului adipos: perioada gestationala si cea de sugar (aici intervine rolul protector al alaptarii), perioada cuprinsa intre 5 si 7 ani si adolescenta.

Desi adultii sunt oricand vulnerabili sa cada prada obezitatii, copiii si adolescentii sunt cei mai susceptibili. Ca atare, daca eu imi duc copilul de 5 ani la fast food sau imi las odrasla adolescenta sa isi investeasca banii de buzunar la McDonald’s, ii pavez drumul spre supraponderabilitate. Probabil ca o masa ocazionala nu ma va afecta pe mine deloc, dar organismul lui in formare va avea de suferit.

Legatura dintre consumul de fast food si obezitate este recunoscuta de intreaga comunitate stiintifica. Studiile (si de referinta ar fi aceasta metanaliza publicata in Obesity Reviews) arata ca oamenii au o slaba abilitate de a recunoaste mancarurile cu densitate energetica mare (ca cele de tip fast food), ceea ce duce la un supraconsum pasiv si implicit obezitate si crestere in greutate.

Educatia alimentara incepe acasa

Sunt unul din parintii convinsi de faptul ca educatia alimentara incepe acasa. Un studiu al Universitatii North Carolina arata ca mancarea fast food e doar varful icebergului si nu e singurul vinovat pentru epidemia de obezitate.

De fapt, obezitatea este rezultatul unor proaste obiceiuri alimentare ce pornesc din familie si vizeaza de regula o nutritite deficitara la capitolul fructe si legume dar bogata in mancare procesata si bauturi carbogazoase. Mancarea de tip fast food e asadar o manifestare a unui comportament alimentar mai amplu.

Pe de alta parte, daca tu ca parinte faci educatie alimentara corecta copilului tau, nu ar trebui ca scoala sa continue acest efort? Ca reactie la postarea mea de pe Facebok mi s-a replicat un lucru perfect adevarat: ca cel mai probabil nu a fost initiativa profesoarelor sa duca copiii la fast food, ci doar reactia la dorinta elevilor.

Pe de alta parte, sunt convinsa ca printre elevii care au luat masa la fast food in cadrul “Saptamanii altfel” sunt si unii ai caror parinti sunt preocupati de o alimentatie sanatoasa. Iar scoala vine si pur si simplu si da cu piciorul. Educatia alimentara incepe in familie, dar TREBUIE sa continue la scoala.

Obezitatea nu e o problema de estetica, e o problema de viata si de moarte

In final, celor care cred ca obezitatea e o problema de estetica le reamintesc ca obezitatea infantila e asociata cu diabetul de tip 2, o boala pana acum cativa ani nemaintalnita la copii. Iar copiii obezi au toate sansele sa devina adulti obezi (Aici am linkuit un studiu publicat in revista Asociatiei Americane de Pediatrie privind efectele consumului de fast food la copii). Iar adultii obezi sufera de: boli cardiace, hipertensiune, accident vascular, diabet, hipercolerestemie, sindrom metabolic, cancer, osteoartrita, apnee de somn, infertilitate.

photo credit: orangeacid via photopin cc

(articol citit de 171 ori, 1 vizite astazi)

Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.


Daca ti-a placut acest articol apasa Like paginii Inbratelamami. In cazul in care doresti o consultatie in alaptare foloseste pagina de contact sau alatura-te comunitatii din grupul de sprijin In brate la mami - sprijin in alaptare


Implica-te in discutie, lasa un comentariu

3 Comentarii la "Copiii, fast foodul si obezitatea"

avatar
Gaby
Gaby

Copiii au nevoie de o dieta sanatoasa si echilibrata, cu totii stim acest lucru, care sa le ofere destula energie sa creasca si sa se dezvolte. Aceasta inseamna ca, de obicei, copiii au nevoie de mai multe energie decat folosesc si ca urmare parintii aleg variante incorecte. Acestia, neputant datorita problemelor financiare sa tina pasul, prefera solutia rapida dar si 'bolnava' de a le da fast food. Rapid, eficient, ieftin. Aici sa fie oare cheia problemei ?

In brate la mami
In brate la mami
Gaby, problema obezitatii e complexa. Eu am dezbatut doar o fateta, fara intentia de a invinovati pe cineva. Cred ca obezitatea este o problema sociala, iar cauzele sunt multiple: 1. In societatea contemporana parintii muncesc din ce in ce mai mult si nu neaparat mai bine platit. Timpul scurt petrecut cu copiii ii impiedica de multe ori sa le ofere o alimentatie sanatoasa, de tipul slow food. Sa mananci sanatos nu e neaparat mai scump atata timp cat ai timp sa gatesti, sa cauti alimente sanatoase. 2. Copiii petrec din ce in cel mai mult timp la TV, fiind bombardati cu reclame la alimente nesanatoase. Sunt coporatii care fac studii ample despre modul in care se targeteaza cel mai eficient reclamele la copii. Copiii devin cei mai fideli clienti, pe termen lung, asa cum arata unele studii. Creierele lor sunt in formare si un brand intiparit la varste mici are toate sansele sa ramana asa pe viata. 3. Scoala nu ajuta nici ea. Nu vezi, ii duce pe copii la fast food in ziua in care ar fi putut sa ii duca oriunde altundeva? Nu exista educatie alimentara in scoli, daca s-ar manca la scoala, s-ar manca prost (vezi campania… Vezi mai mult »
Mihai
Mihai

Pentru punctual 2. Perfecta dreptate! Daca sunteti atenti si atente in supermarket-uri, dulciurile sunt pozitionate pe rafturile de jos, exact la nivelul si inaltimea copiilor. O target-are nesimtita!

wpDiscuz