Voi încerca să scriu această postare într-o manieră cât mai concisă, asfel încât mesajul să fie cât mai bine înțeles.

O problemă în alăptare se rezolvă de regulă într-un interval cât mai scurt, dacă este abordată din timp. Cu cât se intervine mai repede, cu atât cresc șansele ca mama să alăpteze exclusiv sau să își atingă obiectivele pe care și le-a propus în alăptare. Dacă situațiile sunt abordate din timp, un procent semnificativ din acestea se remediază în timp scurt. În unele situații rezolvarea unei probleme în alăptare poate dura câateva zile sau chiar câteva săptămâni. În unele situații poate fi vorba doar de reasigurarea mamei că totul merge bine sau se îndreaptă spre drumul cel bun, în alte situații e necesar un plan de intervenție care să asigure aingerea obiectivelor în alăptare.

La modul ideal, mama care dorește să alăpteze ar trebui să fie sprijinită încă dinainte de naștere, iar acest demers să continue prin sprijin specializat în maternitate, după externare dacă este cazul dar și prin grupuri de suport la care mama să poată participa în perioada post partum.

În realitate, situația este departe de a fi ideală, iar dacă mai punem la socoteală și intervențiile nejustificate care se fac în actul nașterii și al alăptării, marketingul agresiv derulat de producătorii de lapte praf, lipsa de pregătire a personalului medical în probleme specifice de alăptare, mamele din România trebuie să înfrunte enorm de multe bariere pentru a-și atinge obiectivele. În acest context, nu e deloc de mirare că deși alăptarea este un act biologic, natural și firesc pentru mamă – copil, multe mame întâmpină dificultăți foartre mari în alăptare.

Am alcătuit această listă pentru ca mamele să aibă o viziune de ansamblu asupra aspectelor care ar trebui să le facă să caute ajutor specializat (consultant în lactație) în timp cât mai scurt. Mai jos, situațiile care ar trebui să vă direcționeze către ajutor de specialitate cât mai repede, fiind în unele cazuri semnale de alarmă că alăptarea nu funcționează așa cum ar trebui sau că pot apărea probleme în absența sprijinului adecvat:

• Copilul a pierdut mai mult de 10% din greutatea de la naștere
• După a patra – a cincea zi de viață bebelușul nu ia în greutate, ci stagnează sau continuă să scadă
• Copilul nu și-a recuperat greutatea de la naștere până la 14 zile de viață.
• Mama alăptează exclusiv un copil care nu ia adecvat în greutate, nu își menține un ritm ascendent de creștere sau constant pe curba de creștere de la naștere, ci taie curba sau chiar coboară pe curba de creștere. Curbele de creștere pentru copiii alăptați, conform Organizației Mondiale a Sănătății pot fi consultate aici Secțiunea percentile (precentiles) e cea mai intuitivă și ușor de interpretat de către părinți.
• Bebelușul alăptat exclusiv, cu vârsta până în 6 săptămâni nu a avut niciun scaun timp de 24 de ore. (Pe marginea acestui aspect voi reveni cu o postare detaliată despre scaunul bebelușilor alăptați pe care o puteți citi aici, deoarece se pare că nu s-a înțeles distincția care se face între ce se întâmplă după 6 săptămâni când unii bebeluși își pot rări frecvența scaunelor fără a fi constipați sau a avea o problemă și până la 6 săptămâni când absența scaunului timp de 24 de ore sau mai puțin de 3 scaune în 24 de ore după ziua a patra de viață, poate indica un transfer inadecvat de lapte)
• Bebelușul cu vârsta mai mare de patru zile are mai puțin de 5 scutece ude în 24 de ore! 
• Bebelușul cu vârsta mai mare de 2 zile prezintă urați în scutec (urină roșie sau cărămizie la culoare ) sau ! bebelușul nu are niciun scutec ud în 24 de ore Acestea sunt de fapt o urgență medicală. Copilul ar trebui evaluat medical, la fel ca în cazul altor semne ce indică suspiciunea de deshidratare (timp de recolorare capilară mai mare de 1,5 -2 secunde, turgor scăzut al pielii, fontanelă deprimată, mucoase uscate)
• Nou născutul are semne persistente de foame, în ciuda faptului că este pus frecvent la sân, timpul la sân nu e limitat în mod artificial de mamă, iar mama are dubii asupra transferului de lapte.
• Mesele bebelușului sunt în mod regulat excesiv de lungi (peste 30 de minute) sau excesiv de scurte (sub 5 minute), iar bebelușul nu suge cu înghițituri / nu are un câștig în greutate adecvat
• Mama resimte dureri în timpul alăptării, iar durerile persistă dincolo de primele minute, secunde de la atașarea copilului la sân. Sfârcul mamei după supt arată comprimat (nu are aceeași formă ca înainte de supt), strâns, are aspect de ruj, se înălbește sau albăstrește, mama prezintă ragade. Alăptarea nu trebuie să doară în niciun context.
• Bebelușul nu reușește să se atașeze la sân sau mama crede că nu reușește să îl atașeze corect
• Mama hrănește mixt (alăptare și lapte praf în completare) sau exclusiv cu lapte praf și dorește să alăpteze exclusiv.
• Sânul mamei rămâne tare și plin (la fel ca înainte de supt) chiar și după ce a supt copilul
• Mama simte nevoia să folosească pompa după supturile copilului deoarece simte că doar prin suptul copilului nu se reduce angorjarea
• Mama are simptome de canale înfundate sau mastită. Mastita este o afecțiune ce trebuie evaluată și de medic. Consultantul în lactație nu poate prescrie mamei tratament, însă poate asista mama cu metode de extragere eficientă a laptelui din sâni, colaborând în acest fel cu medicul ginecolog.
• Nou născutul este somnolent și are mai puțin de 8 mese în 24 de ore. În general, un nou născut alăptat exclusiv, cu mai puțin de 8 mese în 24 de ore ridică suspiciunea unui transfer inadecvat de lapte.
• Nou născutul adoarme în mod frecvent imediat ce este pus la sân, fără să sugă cu înghițituri (după vârsta de 3-4 zile de viață, mișcările rapide din mandibulă care se mențin pe toată durata suptului nu indică un supt eficient. Suptul cu transfer de lapte e evident prin pauze în bărbie și auzirea sunetului specific de înghițit).
• Bebelușul se trage frecvent înainte înapoi la sân, nefiind capabil să mențină atașarea
• Bebelușul alăptat exclusiv este excesiv de agitat, constant agitat, mama simte că nu reușească să îl liniștească, se arcuiește la sân, e agitat la sân sau nu poate fi alăptat decât în anumite pozitții, sau doar după ce este adormit
• Bebelușul are o preferință pentru un singur sân sau manifestă rezistență, disconfort marcant la anumite poziții de alăptare
• Mama are în antecedente intervenții chirurgicale la nivelul sânilor
• Mama alăptează cu protecții de silicon, este nesigură dacă bebelușul transferă lapte în mod adecvat sau nu i s-a oferit un plan de monitorizare a alăptării în acest context, respectiv indicații privind eliminarea protecțiilor, monitorizarea regulată a greutății copilului
• Mama crede că ar trebui să ofere copilului lapte praf în completare, sau suzeta pentru a se liniști.
• Mama crede că nu are suficient lapte
• Mama alăptează un copil născut prematur sau intenționează să alăpteze exclusiv un copil prematur alimentat până atunci mixt sau doar cu lapte praf, dar nu are parte de sprijin adecvat în alăptare.
• Mama a fost despărțită în primele zile de viață de copil și nu a primit sprijin adecvat pntru inițierea și menținerea lactației în absența copilului, dar dorește să alăpteze exclusiv.

Lista nu este una exhaustivă, ea prezintă câteva din cele mai întâlnite scenarii care pot indica probleme în alăptare – mama poate apela la un consultant în lactație pentru orice disconfort, neclaritate, întrebare legată de alăptare și diversificarea copilului alăptat.

Foto Raphael Goetter, Flickr, CC-BY