Mitul “răsfățului”, demontat științific?

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, dezvoltarea creierului, Dezvoltarea nou născutului, In brate la mami, Instinct matern, Perioada neonatală, Plans controlat, plans copil, Plânsul care semnalizează o nevoie No Comments

De fiecare dată când citesc despre studii care dovedesc superioritatea laptelui matern în raport cu laptele altor specii pentru puii de om, sau despre studii care arată de ce e bine să ne luăm copiii în brațe, am aceeași reacție: oare ce schimbări dramatice au avut loc în ultimele secole astfel încât am ajuns în punctul în care avem nevoie de validări științifice pentru a accepta lucruri care sunt intuitive sau care nu ar trebui să fie puse la îndoială? Există pur și simplu pe lumea aceasta lucruri irefutabile (adică de netăgăduit) care nu ar trebui în mod normal, într-o societate normală să consume din timpul științei. Uneori mi se pare că e ca și cum am avea nevoie de studii care să ne spună că zăpada este rece. E ca și cum omenirea ar fi știut asta intuitiv, dar pe parcurs s-a întâmpla ceva care ne-a făcut să ne temem să punem mâna pe zăpadă (astfel încât ne e teamă să testăm prin propriile simțuri), așteptăm să vină o echipă de experți să ne spună că s-a dovedit că e în regulă să ieșim afară, zăpada e într-adevăr rece, dar asta nu este un lucru periculos. Nu e evident? Și nu e oare supărător că nu mai vedem evidența? De fapt una din cele mai frecvente temeri în relația cu un nou născut este că se învață în brațe. Am fost întrebată de foarte multe ori despre acest subiect. E o temere pe care o întâlnesc mai degrabă la bărbați în relația cu … Citeste mai departe

Lasam instinctul matern sa moara?

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Instinct matern 5 Comments

Eram zilele trecute intr-un magazin cu produse pentru bebelusi. In spatele meu, la casa, o tanara mamica. Arata foarte odihnita (spun asta fara nicio insinuare), era alaturi de o prietena la fel de tinerica (din nou fara nicio insinuare ca doar si eu sunt si ma simt tinerica si nu ascund ca ma mandresc cu asta) dar si de mama ei, bunica lui bebe. Impingeau un carut foarte frumos, care cu siguranta a costat mult. Bunica se vedea ca se credea in charge. Impingea carutul cu genul de atitudine “am mai trecut prin asta, stiu ce e de facut” Era in locul, de la carma carutului, in care trebuia de fapt sa stea mama. Dar mama nu avea nicio problema cu asta, semn ca cedase benevol aceasta indatorire mult mai experimentatei bunici.  La un moment dat, nou nascutul incepe sa planga, rau de tot, cel mai probabil de foame. Bunica preia fraiele situatiei si leagana mai cu putere carutul, in speranta ca cel mic se va linisti. El incepe sa planga si mai tare, atat de tare incat de-acum toata lumea din magazin se uita inspre copil. Mama, prietena si bunica relaxate, genul “suntem stapane pe situatie” leagana si mai tare carutul, strambandu-se in acelasi timp, dragalas la copil in speranta ca mutritele lor il vor calma pe cel mic. La un moment dat scot o suzeta, pe care copilul o arunca din gura, plangand si mai tare.  Scena a continuat asa minute bune, pana am iesit din magazin si … Citeste mai departe