Articol scris de
Consultant in alaptare IBCLC, psiholog


Alăptarea bebelușului prematur, de dr. Jack Newman

Introducere

Mamele se confruntă adeseori cu probleme în alăptare ce pot fi prevenite. Multe poceduri intraspitalicești fac dificilă o alăptare de succes. Atunci când un bebeluș se naște prematur, mamele au parte de și mai multe dificultăți în alăptare și este păcat deoarece bebelușii prematuri au nevoie de lapte matern și de alăptare, chiar mai mult decât bebelușii născuți la termen. Motivul pentru care mamele nu primesc ajutorul de care au nevoie este legat de faptul că multe din tehnicile folosite pentru a salva viețile bebelușilor prematuri au fost dezvoltate în perioada anilor 1960 – 1970, când laptele matern și alăptarea nu erau cu adevărat o prioritate în secțiile de terapie intensivă neonatală (TIN). Din păcate, în ciuda multitudinii de nformații pe care le-am învățat de atunci legate de modul în care putam ajuta mamele și bebeluși în privința alăptări, secțiile de TIN par să fie, în general, cu unele excepții bineînțeles, rezistente la schimbare în privința modului în care ar trebui hrăniți bebelușii. Mai rău, au fost adoptate tehnici care face ca situația să fie și mai dificilă.

Mituri despre bebelușii prematuri și alăptarea

1. Bebelușii prematuri trebuie să stea în incubatoare

În realitate, bebelușii prematuri, chiar și cei foarte mici, se descurcă mai bine atunci când se află în contact piele-pe-piele cu mama (sau cu tatăl) decât atunci când se află într-un incubator. Studiile arată că nou născuții prematur (ca de altfel și cei născuți la termen) sunt mult mai stabili dn punct de vedere metabolic atunci când sunt în contact piele-pe-piele cu mama. Respirația este mai stabilă și mai puțin afectată, tensiunea arterială este normalizată, își mențin mai bine nivelurile adecvate ale glicemiei și temperatura corporală este mai bună atunci când se practică Kangaroo Mother Care (îngrijire de tip piele-pe-piele în cea mai mare parte a zilei) decât atunci când se află în incubatoare.
Mai mult, mamele care adoptă îngrijirea de tip Kangaroo Care vor produce mai mult lapte, vor avea copilul la sân mai devreme și bebelușul va suge mai bine. Un document al Organizației Mondiale a Sănătății discută pe larg aceste aspecte, furnizând multe referințe științifice. Vă rog să arătați acest document medicului / medicilor care îngrijesc bebelușul. Poate fi vizualizat gratuit aici

2. Toți bebelușii prematuri au nevoie de fortifianți

În realitate, majoritatea nu au nevoie. Dacă mama exprimă sufcient de mult lapte, bebelușii de peste 1500 de grame (de regulă nou născuții în jurul a 32 de săptămâni de gestație cântăresc atât, deși există și excepții) pot crește bine doar cu lapte matern, probabil cu adăugare de vitamina D sau fosfor.



Problema reală din spatele acestei “nevoi” de fortifianți este că pentru multe secții de TIN a devenit literă de lege că bebelușii trebuie să crească în același rimt în afara uterului, ca în situaia în care nu s-ar fi născut mai devreme decât era cazul. Însă nu există dovezi solide care să ateste acest lucru, în timp ce există dovezi că bebelușul care crețte mai repede decât prematurul hrănit cu lapte matern poate avea probleme mai târziu în viață cu niveluri mai ridicate de colesterol “rău”, hipertensiune arterial, rezistență la insulină (care poate fi un semn ce precede diabetul de tip 2) și supraponderabilitate. Aceste studii au fost făcute pe bebeluși premature cărora li s-a oferit a) doar lapte matern, b) lapte matern plus lapte matern donat dintr-o bancă de lapte matern c) lapte matern plus formula. Bebelușii care au primit formula au crescut mai repede și mai mult dar cu un preț.

Cum poate fi hrănit bebelușul fără a se utiliza fortifianți? În primul rând, unii bebeluși prematuri vor avea nevoie de fortifianți, este adevărat – bebelușii foarte mici și cei ai cărr mame nu sunt capabile să extragă sufficient lapte. Pe de altă parte, în zua de azi fortifianții pot fi făcuți din lapte matern dar este adevărat că aceste tipuri de fortfianți nu sunt întotdeauna ușor accesibile și sunt de asemenea foarte scumpe. Nu există niciun motiv ca fortifianții să fie făcuți din lapte de vacă. Totuși, mulți prematuri nu au nevoie de fortifianți, deoarece mulți bebeluși premature sunt prematuri “mari”.

• Multe secții de TIN au o regulă conform căreia bebelușii prematuri pot primi doar o anumită cantitate de fluide pe zi. Acest nivel e menținut de regulă la 150 până la 180 de ml/kg/zi, uneori mai puțin. Dacă bebelușul primește și perfuzie, canitatea de fluide primte oral e redusă și mai mult. Această restricționare de fluide are sens dacă spre exemplu, bebelușul e conectat la un ventilator care l ajută să respire, deoarece o cantitate prea mare de fluide poate face să îi cedeze inima și să împiedice astfel renunțarea la ventilator. Așadar restricția de fluide plus “bebelușul trebuie să crească ca și cum ar fi fost în uter” rezultă în “nevoia” de fortifianți. O modalitate de a evita nevoia de fortifianți în cazul unora din bebelușii prematuri, pe care am descoperit-o în Africa pe când lucram cu nou născuși prematur, este aceea de a oferi mai mult lapte matern decât este permis în mod tradițional în secțiile de TIN. Într-adevăr acești bebeluși nu erau ca bebelușii internați pe secțiile de TIN din țările bogate, erau mai mari, nu atât de bolnavi și aveau nevoie doar de oxigen pentru a supravețui. Dar încrezător la vremea aceea în ideea că “nou născutul premature trebuie să crească ca și cum ar fi în continuare în corpul mamei”, am crescut cantitățile de lapte rimite de bebeluși cu mult peste cele 150-180 ml/kg/zi, uneoir aungând până la 300 ml/kg/zi. Iar acei copii au fost bine și au crescut bine. Pentru ca bebelușii respective să nu primească prea mult lapte dintr-o data, laptele oferit era picurat în stomacul lor în mod continuu, câteva picături deodată.

• În unele situații poate exista o nevoie reală ca laptelui matern să ise adauge ceva, în funcție de cee ace arată analizele de sânge ale nou născutului. Pot fi adăugate: vitamina D, fosfor, calciu, chiar și albumină și grăsime din laptele matern (provenind din băncile de lapte matern), fără a mai utliza fortifianți. Dacă nou născutul nu are nevoie de fortifianți, acei fortfianți ar trebui considerați automat diluanți, deoarece descresc concentrația acelor elemente din laptele matern care îl fac special și unic.

3. Bebelușii născuți prematur nu pot fi puși la sân până la vârsta de 34 de săptămâni

Acest lucru este pur și simplu fals. Activitatea din secțiile de TIN în care alăptarea este sprijinită, în special cele din Suedia, a arătat că nou născuții premature pot fi puși la sân încă de la vârsta de 28 de săptămâni, mulți fiind capabili să se atașeze la sân și să transfere lapte începând cu vârsta de 30 de săptămâni. Mai mult, unii bebeluși ajung la alăptare exclusivă la vârsta de 32 de săptămâni. Și prin asta mă refer la hănire la sân și nu la oferirea de lapte matern din biberon sau prin intermediul unui tub de gavaj. Cu îngrijire de tip Kangaroo Care și acces timpuriu la sân, genul acesta de situații pot fi transpuse oriunde altundeva.

Bineînțeles că fiecare bebeluș e deiferit și pentru unii poate dura mai mult, în funcție de problemele respiratorii sau alte aspect, însă a aștepta până la 34 de săptămâni de gestație înainte de a pune bebelușul la sân, înseamnă a folosi hrănirea cu biberonul, drept modelul pentru hrănirea sugarilor.
Puteți acces următoarele articole sau le puteți oferi ca referință medicilor:

Nyqvist K. The development of preterm infants’ breastfeeding behavior. Early Human Development; 1999;55:247–264
Nyqvist K. Early attainment of breastfeeding competence in very preterm infants, Acta Pædiatrica 2008;97:776–781

4. Mamele bebelușilor născuți prematur trebuie să folosească protecții de silicon pentru a- face pe bebeluși să se atașeze șa sân bine și pentru a transfera lapte bine

Acest aspect este cu siguranță neadevărat dacă ar fi să mă raportez la majoritatea situațiilor întâlnite în cadrul experienței mele din Africa (de fapt nu foloseam deloc protecții de silicon în Africa) dar și la ceea ce se întâmplă în ate țări precum Suedia. Cel de-al doilea articol al lui Nyqvist a vizat bebeluși născuți chiar și la 26 până la 31 de săptămâni de gestație și doar un mic procent dintre aceștia au avut nevoie de mamelon de silicon. Totuși, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în general în secțiile de Tin din America de Nord, de unde foarte puțini bebeluși se externează alăptați fiind (în ipostaza cea mai fericită primesc lapte matern în biberon), aproape toți bebelușii din studul lui Nyqvist au părăsit spitalul alăptați fiind.
Cheia este ca personalul să își aloce suficient timp să îl facă pe bebeluș să prindă sânul bine. Asta presupune timp extra, comparativ cu situația în care mama utlizează un mamelon de silicon, nsă pe termen lung rezultatul merită efortul. Protecțiile de silicon duc în cele din urmă la o descreștere a producției de lapte ceea ce face renunțarea la protecția de silicon foarte dificilă.
Modalitatea prin care un bebeluș prematur este făcut să prindă sânul nu e fundamental diferită de cea pentru un nou născut la termen.

 

5. Bebelușii prematur trebuie să învețe să bea dintr-un biberon, pentru a învăța să sugă

Ei bine nu știu ce să spun despre asta. Pur și simplu nu este adevărat. Nou născuții prematur pot învăța să sugă și fără a primi bibern, așa cum o dovedește experiența din alte părți ale lumii. Mult prea des, mamelor și bebelușilor nasciți pematur li se spune că bebelușul va fi externat mai devreme dacă reușește să bea din biberon. Aceasta nu este însă o modalitate de a ajuta mama și bebelușul. În orice caz, nu e adevărat că bebelușul trebuie să bea din biberon pentru a învăța să sugă. Îngrijirea de tip Kangaroo Care și punerea copilului la sân (înainte de termenul “magic” de 34 de săptămâni de gestație) ar face mult în direcția evitării situației. Mai mult, întrucât hrănirea cu biberonul versus hrănirea la sân utilizează mușchi diferiți, utilizarea bberonului poate învăța copilulul niște abilități greșite de supt, ce pot fi uneori extrem de dificil de dezvățat.

 

6. Nou născuții prematuri obosesc la sân

Acest mit tinde să fie crezut deoarece bebelușii nu doar cei prematuri, au tendința să adoramă la sân atunci când fluxul este scăzut, în special în primele săptămâni de viață. În aceste condiții bebelușului I se va oferi biberonul și deoarece fluxul de lapte este rapid, bebelușul se trezește și suge cu forță. Concluzia greșită? Bebelușul a obosit la sân deoarece la sân este muncă grea, în timp ce la biberon este mai ușor.
Nou născuții prematur de regulă nu se atașează bine la sân, deoarece învățăm mamele să atașeze bebelușii la sân, în mod greșit. Cu o atașare bună, utilizarea compresiilor sânului și, la nevoie, a unui system de suplimentare la sân, bebelușul va primi un flux bun și nu va mai adormi la sân. Creșteți fluxul de lapte și veți vedea că alăptarea nu este nici dificilă pentru bebeluș, nici obositoare.

Citiți mai departe despre alte două mituri ce vizează alăptarea bebelușilor prematuri, pe pagina Clinicii de Alăptare a dr. Jack Newman.

Foto DFID UK, Flickr


Despre Andreea Ola
Sunt consultant în alăptare IBCLC și psiholog. Scriu cu seriozitate despre alăptare, diversificare, somnul bebelușilor și psihologia lor. Abordez cu umor, episoade din viața mea de mamă. Poți afla mai multe despre pregătirea mea profesională in acesta pagina.
Proiectul "În brațe la mami" a pornit din dorința de a ajuta părinții din România să poată lua decizii informate despre alăptare și creșterea bebelușilor. Dacă simți că ai nevoie de un specialist alături de care să înfrunți fricile și care să te ajute să îți descoperi puterile, contactează-mă si stabileste o consiliere online.

Poți ajuta și tu, distribuind materialele gratuite de pe acest site, unui părinte ce are nevoie de informații corecte sau de sprijin în părințeală. Cu siguranță îți va mulțumi!
Subscribe
Notify of
guest
Numele tau
Adresa ta de email
Adresa site-ului tau

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Descoperă cursurile “Școala de părințeală”