Periodic am început să am momente în care să îmi doresc să șterg site-ul, pagina de Facebook, etc. E evident un gând aproape irațional și sunt destabilizată de emoții. Mă apucă astfel de gânduri atunci când îmi dau seama că deși am încercat, m-am străduit, eu totuși am eșuat. Mi-am consumat timp pentru a avea un discurs echilibrat despre alăptare, ca modalitate normală de hrănire a sugarului, ca drept al mamei și al copilului, ca posibilitate ca mama să aleagă în baza unor informații corecte dacă vrea sau nu să își alăpteze copilul. Mi-am transpus experiența personală în asta, am rugat oamenii din jur să aibă un discurs echilibrat despre alăptare, asta presupunând informarea mamei, cu respect pentru deciziile ei. Și deciziile ei pot însemna și să nu vrea să alăpteze. Și totuși am eșuat….

Pare să fie la modă să lovești în alăptare și în cei care promovează alăptarea, indiferent de cât de echilbrat și cu respect față de mamă, o fac. Nu e suficient că avem rate mici ale alăptării, că informațiile de calitate încă lipsesc (vă vine să credeți sau nu dar încă li se mai spune mamelor să alăpteze la program), că deși atâtea mame se plâng (da, ele o spun) că au vrut să alăpteze, să stea cu copilul după naștere, să nască nu știu cum dar nu au fost ajutate. Nu e suficient, nu e suficient nici că alăptarea e problemă de sănătate publică în orice țară civilizată. Mai trebuie să îi discredităm și pe cei care încearcă să facă ceva.

Întâmplător sau nu, săptămâna aceasta mi-am servit porția de postări și articole de acest gen. De la persoane care nu au făcut în realitate nimic pentru informarea și educarea semenilor (mă scuzați dar postările cu rețete despre cum să asamblăm jucării, despre cum să facem să arate bine un tort de zi de naștere sau share-uri cu mesaje distorsionate în funcție de interese personale sunt cel mult recerative, însă în niciun caz nu salvează vreo viață).

În schimb, da, realitatea crudă e că, în absența alăptării copiii și femeile mor. Da așa e, mor. Mor și fără alăptare, din păcate, asta e tragedia vieții.Și nu, faptul că nu alăptăm nu înseamnă automat că acel copil va muri sau se va îmbolnăvi grav. Dar alăptarea e un factor care, controlat per ansamblu, face ca unii copii și unele mame să nu mai moară. Dacă alăptarea ar fi la nivelurile ei optime, peste 800.000 de vieți de copii cu vârsta sub 5 ani ar fi salvate anual. Viețile a 20.000 de femei ar fi de asemenea salvate anual. E mult, e puțin? Stabiliți voi. Statisticile nu îmi aparțin. Sunt incluse în studiul The Lancet, ce înglobează cercetările în domeniu din ultimii peste 30 de ani. The Lancet…e The Lancet (una din cele mai cunoscute, vechi și reputate reviste medicale din lume), nu vreun blog obscur (ca al meu).

The Lancet încheie amplul material dedicat alăptării cu un capitol ce se intitulează așa „De ce să investim în alăptare și de ce e nevoie de îmbunătățirea practicilor în domeniul alăptării?” și spune așa „În ciuda beneficiilor dovedite ale alăptării, alăptarea nu mai consitutie o normă în multe comunități. Determinanții multifactoriali ai alăptării au nevoie de măsuri suprotive pe mai multe niveluri, de la directivele legale și politice, la atitudinile și valorile sociale (nt -bolduirea îmi aparține), la condițiile de muncă ale femeilor și serviciile de sănătate care să ajute. Când intervențiile relevante sunt livrate adecvat, practicile de alăptare sunt responsive și se îmbunătățesc rapid.  Cele mai bune rezultate se obțin atunci când intervențiile se implementează simultan, pe mai multe canale”. Puteți citi textul integral, în Engleză aici

M-am străduit de-a lungul timpului să promovez alăptarea , cu respect față de toate mamele. La rândul meu am avut o experiență în alăptare ce m-a apropiat și de extazul reușitei (și nevoia aceea de a celebra cu alte mame ca tine), dar și de suferința provocată de ea. Simt că asta mi-a dat avantajul ambelor părți ale baricadei și posibilitatea să am un discurs echilibrat. Totuși nu e suficient, se pare. Indiferent ce aș scrie, cum aș scrie, inevitabil se vor găsi persoane care să mă atace pentru că… se simt atacate direct de ceea ce scriu.

Care sunt atitudinile pe care le văd cel mai frecvent, în ultima vreme, despre alăptare? (înlocuiți alăptarea cu orice fenomen din sfera creșterii copiilor și lucrurile rămân în principiu neschimbate)

• Adâncirea prăpastiei dintre cele care alăptează și cele care nu alăptează. Și a înverșunării. Cu cât se popularizează mai mult alăptarea cu atât mai tare se adâncește prăpastia.
• Până nu demult se încerca acreditarea ideii de activism agresiv din partea celor care alăptează, față de cele care nu alăptează. Nu neg că vor exista întotdeauna persoane lipsite de sensibilitate și empatie indiferent de contextul adus în discuție. Însă acum, mai mult ca oricând am senzația că mamele care nu alăptează sunt mai degrabă pasiv agresivele, iar cele care alăptează, victimele involuntare ale înverșunării lor.. Scrii ceva despre alăptare? E un afront adus mamelor care nu alăptează! OMS / UNICEF / AAP toate sunt un afront adus mamelor care nu alăptează. Alăptarea ca normă biologică e un afront adus mamelor care nu alăptează. E suficient să deschizi subiectul și ai deschis cutia Pandorei….ai un ton echilibrat, vrei doar să informezi? E un afront adus mamelor care nu alăptează.
• Ai reușit să depășești un start dificil în alăptare? Asta nu e o laudă și nici ceva motivațional. E un dublu afront adus mamelor care nu au reușit să alăpteze. Ține povestea pentru tine și nu o spune nimănui, pentru că altfel rițti să arăți că ai ceva cu mamele care nu au alăptat. Și ți se va atrage atenția asupra acestui lucru. În definitiv toate vrem egalitate….
• În mod paradoxal, alăptarea în sine (că suntem pro sau anti) a devenit subiectul favorit al celor din online. Am urmărit evoluția multor bloguri pe nișa de parenting și vă spun așa – nu cred să fie mai mult de 2% bloguri de parenting care să nu aibă printre subiecte și unul despre alăptare. De ce? Pentru că prinde bine, stârnește spiritele și agită apele. Și uneori vinde….dintre un subiect legat de croșetat și unul despre alăptare, cel despre alăptare îți cvadruplează traficul pe site.
• Vorbim de alăptare chiar și atunci când vrem să vindem lapte praf, ceea ce e o contradicție în sine. Vrei să fii plătit de o companie ce produce lapte praf? Scrie ceva despre alăptare! „Cum m-am chinuit eu cu alăptarea” sau  „Alăptarea nu contează” sau „Hai să facem pace între mame” (de parcă mamele ar fi în milocul unei conflagrații mondiale) …”si să recunoaștem că alăptarea nu contează atât de mult”…Sau postări scrise de tați care chipurile înțeleg cum stă treaba cu alăptarea. Și alte variațiuni pe această temă, urmate inevitabil de un link la o campanie -primele 1000 de zile, cum alegem cele mai bune biberoane, cum o anume marcă de pompe de sân e cea mai bună, etc…..Îndrăznește să atragi atenția că astfel de articole nu ar trebui să existe deoarece fac un deserviciu real alăptării și mamelor care chiar își doresc să alăpteze, ești automat catalogată drept o extremistă a  alăptării, care omoară copiii pentru că nu ești de acord cu laptele praf. Încearcă să explici că ești pro hrănirea copiilor (în situații limită laptele praf da, poate salva viața unui bebeluș) , că nu încalci dreptul vreunui individ la decizia de a hrăni artificial, ci doar atragi atenția asupra unor practici de marketing lipsite de etică și vei fi întrebată cine ești tu să te intereseze cum își fac producătorii de lapte praf reclamă ? Ți se contestă inclusiv dreptul profesional de a discuta despre aceste subiecte. Ba mai mult, ești contestat cu totul ca și profesionist. Eventual ți se bate obrazul că și tu la rândul tău, ești o ipocrită, doar faci reclamă la cărți pe propriul blog. Cum? Nu e același lucru?
• Îndrăznește să pui vreo poză cu tine alăptând pe contul tău personal de Facebook sau pe vreun grup cu tematică de alăptare (unde se presupune că sunt numai mame care alăptează) și sigur cineva o va fura și vei fi făcută pornografică pe un alt grup în care oamenii se îndeletnicesc cu ocupații destinate unor IQ-uri subunitare. Dacă nu se întâmplă asta, sigur cineva se va ofusca spunându-ți că nu e nevoie de atâta afișare. „Alăptarea e un act intim” / „doar nu îți arăți și organele sexuale atunci când urinezi” sau mai „tolerantul” discurs „eu sunt de acord cu alăptarea, perfect de acord DAR nu chiar așa pe față”. Execptând un procent foarte mic, de bărbați care nu au scăpat încă de complexe cu tentă pshanalitică și văd în alăptare ceva sexual, majoriatea celor care comentează anti-alăptare în public sunt…femei. Și tot ele vor semna o petiție online pentru alăptarea …în public.
• Scrii public despre alăptare? Foarte rău! Coaliția vreunei hrăniri mai speciale are o misiune să găsească un personaj de care să se ia, în contul personajului colectiv numit mame care alăptează. Te-au găsit pe tine, îți urmăresc fiecare mișcare, fac print screen-uri după declarațiile tale pe vreun grup, inventează și denaturează, doar doar vor găsi în tine o Olivie Steer a alăptării cu care să își regleze revendicativ conturile în numele tuturor mamelor care nu au alăptat, dar au o problemă cu alăptarea.

Obișnuim să vorbim despre activism pro alăptare agresiv, însă eu una am ajuns să cenzurez mult din discursul echilibrat pro alăptare, de teamă că cineva s-ar simți involuntar jignit sau de teamă să nu fiu etichetată pe nedrept ca find extremistă. Asta se numește discriminare pozitivă și e la fel de perculoasă ca cea negativă, adică la fel de periculos ca atunci când chiar aș comenta discriminativ, violent sau lipsit de empatie față de mamele care nu au alăptat.

Alăptarea e norma biologică a speciei. Nu e nici mai bună, nici mai rea, nu suntem mame nici mai bune, nici mai rele dacă alăptăm sau nu. Însă e un dat biologic. În stuațiile pe care le-am dat exemplu mai sus, eu nu am făcut nimic altceva decât să discut despre alăptare, fără să discreditez persoanele care nu alăptează, păstrând un ton empatic și pe cât de echilibrat am putut. Totuși, asta nu m-a scutit de discreditarea celorlalți. Mă întreb așadar cine e mai dscriminată  în realitate – tabăra care alăptează sau tabăra care nu alăptează?

Și ce am făcut greșit în tot acest periplu prin promovarea alăptării, problemă de sănătate publică?

Mă scuzați că alăptez!

Foto Chris Alba Hansen