Aceasta nu este o postare despre motivele pentru care bebelușii resping sânul. Ar fi mult de discutat pe această temă și voi rezerva o postare ulterioară pe acest subiect, deoarece de cele mai multe ori fenomenul este prost înțeles sau explorat insuficient . Ideea pe care vreau să o subliniez este că de multe ori, ajuns în situața de a refuza cu vehemență sânul mamei (în ciuda oricăror intervenții mzai mult mai puțin specializate din exterior), pentru bebe e bine să se reia ciclul de „reîmprietenire” cu sânul, iar acesta să îi fie oferit într-o manieră care să stimuleze dorința lui bebe de a suge din nou. Forțarea copilului înspre sân are efecte opuse celor dorite (accentuează sau poate genera aversiunea orală) și uneori e pur și simplu mai eficient să îl lași pe bebe să conducă (în ritmul lui) întregul proces de revenire la sân. După vârstă de 3-4 luni, suptul la sân capătă din ce în ce mai mult o componentă volițională (nu mai e doar un reflex), astfel încât unii bebeluși beneficiază de pe urma schimbării de abordare – efortul consecvent și susținut al mamei de a-l readuce pe bebe la sân nu a dat roade, haideți să oferim bebelușului posibilitatea să preia controlul, în ritmul său.

O soluție excelentă în acest sens? Cât mai mult contact piele-pe-piele și băiță împreună. Dacă ideea de contact skin to skin nu mai pare atât de dificil de pus în practică (în special cu ajutorul sistemelor de purtare ergonomice ce permit mamei să petreacă cât mai mult timp cu bebe alături), ideea de a face cu baie cu bebe pentru a-l stimul să reia suptul, pare ciudată și dificil de pus în practică pentru multe mame. Dar funcționează, trebuie să aveți încredere în acest proces. Și să dați timpul cuvenit procesului să se deruleze. Scriu această postare tocmai pentru că mamele care au avut încredere în această tehnică au beneficiat de pe urma ei, iar cele care au considerat-o intuilă s-au privat de posibilitatea de a reuși să îl readucă pe bebe la sân.

Așadar cum procedăm atunci când am încercat (aproape) orice și bebe tot nu vrea să se reîntoarcă la sân?

• Pentru baia de re-birth (renaștere în Engleză) aveți nevoie de ajutorul partenerului.
• Vă recomand să umpleți cada la un nivel mai mic decât de obicei (eventual până la genunchi sau până la coapse) cu apă la temperatura la care îi faceți de regulă bebelușului baie.
• Creați o atmosferă relaxantă (sunteți cea mai în măsură să stabiliți ce înseamnă relaxant pentru voi – lumânări parfumate, uleiuri esențiale în vaporizator, lumină difuză. muzică în surdină).
• Intrați în cadă și rugați partenerul să vă dea copilul în brațe.
• Mențineți contactul piele pe piele cu bebelușul, unele mame preferă să îl țină pe bebe cu corpul în apă (capul și urechile peste nivelul apei), recreând senzația de plutire similară cu cea din uterul matern și apoi să îl pună la piept sau în contact piele pe piele, lăsându-l apoi pe bebe să își găsească drumul spre sân.
• Corpul vostru va menține temperatura adecvată și pentru bebeluș, însă puteți turna cu blândețe apă pe spatele acestuia, sau puteți acoperi spatele bebelușului cu un prosop cald.
• Mulți bebeluși vor fi astfel stimulați să recreeze ceea ce se întâmplă în mod natural dacă sunt puși pe abdomenul mamei imediat după o naștere nemedicalizată, în ora magică și lăsați să se târască singuri și să se atașeze spre sân.
• În funcție de durata de timp care a trecut de la momentul respingerii sânului, e foarte probabil ca unii copii să nu accepte sânul din prima și să aibă o serie de secvențe / mișcări similare cu ceea ce se întâmplă în ora magică (să pună mâna pe areolă și apoi să o ducă la gură, să sugă brațul mamei, să prindă sânul apoi să îl lase fără să aibă un supt complet la sân). NU forțați copilul să accepte sânul. Uneori e nevoie de mai multe sesiuni pentru ca bebe să acepte sânul
• Scopul unei astfel de tehnici este de a relaxa mama (de cele mai multe ori tensionată pe drept cuvânt de situația de respingere a sânului), de a relaxa bebelușul și de a-i stimula reflexele arhaice care îl ajută și în prima oră de după naștere să se târască și să se atașeze singur la sân.
• Tehnica este recomandată și mamelor care doresc să recreeze experiența nașterii sau să se recupereze emoțional după experiența unei nașteri traumatizante, dar și celor care doresc să readucă la sân copii mai mari (s-a dovedit eficientă chiar și în cazul alăptării copiilor adoptați)
• Insist pe ideea de a exista supraveghere pe parcursul procesului, astfel încât să nu existe riscul adormirii cu bebelușul în brațe sau al alunecării acestuia
• Înainte de a ieși din cadă, înmânați copilul partenerului, nu încercați să ieșiți din cadă cu copilul în brațe.

Pentru orice proces de readucere a copilului la sân apelați la un specialist în alăptare, cu experiență în situații similare. De regulă există un motiv foarte bine întemeiat pentru care bebe nu mai vrea să sugă la sân (copiii alăptați la cerere nu se autoînțarcă înainte de 24 de luni, nu este firesc ca o grevă a suptului să dureze câteva luni, nu este normal să vi se spună că bebe nu suge pentru că este leneș sau că este în „greva suptului” de la naștere și nici nu este firesc să nu vi se poată oferi o explicație pertinentă pentru comportamentul unui bebeluș care respinge sânul) De cele mai multe ori e important să identificăm mai întâi cauza pentru care bebe respinge sânul.

Mai jos, mărturia lui Carmen, o mamă care și-a readus copilul la sân prin această tehnică:

„Mi-am dorit toată sarcina să alăptez, am citit, am urmărit video-uri, eram pregătită teoretic.  Practic nu mi-a ieşit. Bebeluşul meu adormea la san indiferent ce aş fi făcut. Nu am renunţat  la lapte matern. Am stors şi i-am dat cu biberonul. Am sperat că va mai creşte şi va fi mai  puternică şi prin urmare nu va mai adormi la san. Nu a fost aşa, treptat a refuzat sânul. Pe  la 2 luni nu mai acceptă deloc să stea lasan.  Citisem de „”rebirthing” , dar mi se părea sf. Îmi ziceam că o să încercăm, dar în acelaşi  timp parcă căutăm motive să nu o fac.(nu avem cadă acasă, nu mi-e comod în altă parte etc.)  La 4 luni am vizitat un medic, consultant în alăptare, care m-a sfătuit să încerc readucerea  la sân cu ajutorul băilor în cadă cu bebeluşul.  La 5 luni am încercat. Eu în cadă cu apă până sub piept, bebe pus pe pieptul , acoperit  de apă până la jumătate. La 5 luni un bebeluş nu stă liniştit. Ne-am jucat în apă, se bălăcea  numai pe piept nu stătea. La un moment dat a început să îşi suga degetele. Am pus-o pe piept.  Nimic. Am ieşit din cadă, am luat-o în braţe, şi o legănam piele pe piele. Începuse să suga mâna  mea. Am continuat să o legăn şi sugea când mâna când sânul până a început să plângă. Am lăsat-o, a mâncat din biberon. Am continuat şi următoarea seară, aproape o săptămâna. Sugea când mâna mea, când sânul, când degetele ei. O directionam uşor spre san, fără să o forţez. Avem 9 luni acum şi regret că nu am încercat mai devreme să îi retrezesc instinctul de a suge. Regret că nu am crezut mai mult în contactul piele pe piele şi regret că am luat-o să doarmă lângă mine abia pe la 4 luni. (mi-era frică să nu o sufoc, dormea lângă mine, dar pe o saltea separată). Nu e încă îndrăgostită de sân cum sunt alţi bebeluşi, dar suge la sân, se linişteşte, adoarme la pieptul meu şi sentimentul este de nedescris. Cu credinţă, rugăciune, speranţa şi perseverenţă am reuşit. Regret că n-am făcut-o mai devreme.”

Foto hobbsphotograpy.ca, via Pinterest