De ce se trezesc sugarii pe timp de noapte? Am mai discutat despre acest subiect și cu alte ocazii, făcând referire în special la copiii alăptați. Așa cum am menționat-o cu fiecare ocazie și copiii hrăniți cu lapte praf au parte de treziri nocturne, mult mai sesizabile pentru părinți dacă aceștia împart aceeași încăpere cu copilul.

Sunt convinsă că aproape orice mamă a auzit de puseul de creștere ca motiv de perturbare a somnului copilului. L-am folosit și eu (și încă îl mai folosesc) ca explicație aproape universală pentru copilul care începe să se trezească mai des pe timp de noapte. Pe de o parte poate fi pur și simplu vorba de o creștere în greutate / în lungime (situația copilului care dintr-o dată își mărește frecvența meselor pe timp de noapte, iar la finalul unui astfel de maraton constatăm că a luat nesperat de mult în greutate), însă poate fi foarte bine vorba și de o perioadă de achiziții cognitive, iar primii ani din viață (să nu uităm de faptul că în primii 3 ani dezvoltarea creierului se face într-un ritm cu care nu ne vom mai întâlni niciodată în viață) sunt marcați de astfel de episoade. Deși până nu de mult știința nu ne-a ajutat cu foarte multe explicații și studii în acest sens, observațiile mamelor au validat faptul că în preajma unor momente cheie (copilul învață să se târască, să meargă, se pregătește să vorbească, etc) trezirile pe timp de noapte devin mai frecvente.

Un studiu publicat spre finalul anului 2015 a arătat o legătura între achiziția mersului în patru labe și perturbarea somnului. Studiului a urmărit 28 de copii cu vârsta înre 5 și 11 luni, iar activitatea lor pe timp de noapte a fost monitorizată cu ajutorul unui actigraf montat pe gleznă, care a măsurat trezirile pe timp de noapte mai lungi de 5 minute. Studiul original poate fi citit aici, iar explicații pe înțelesul tuturor despre design-ul studiului (felul în care a fost construit) pot fi citite aici.

Rezultatele studiului au punctat niște aspecte deosebit de interesante:

Momentul în care copiii învață să se târască pare să influențeze durata de timp în care somnul este perturbat. Subiecții studiului au deprins abilitatea de a se târî la vârste variabile (cel mai devreme 4 luni și 25 de zile, cel mai târziu 10  luni și 7 zile, dar toți în intervalul de achiziție considerat normal de Organizația Mondială a Sănătății) Cei care au început să se târască mai devreme au manifestat conform studiului, o mărire a numărului de treziri pe timp de noapte în imediata apropiere a momentului deprinderii achziției, revenind în câteva zile la tiparele de somn de dinainte. În timp ce copilașii care au a deprins abilitatea de a se târă mai târziu, au manifestat un model de creștere graduală și susținută a trezirilor pe timp de noapte, după momentul achiziției, cu alte cuvinte în momentul deprinderii achiziției frecvența trezirilor pe timp de noapte s-a mărit, dar după ce au învățat să se târască au continuat să se trezească și mai des. Autorii studiului au estimat la modul general că a fost nevoie de 3 luni de zile pentru ca subiecții să revină la modelele de somn de dinainte de achiziție

Autorii studiului oferă și o posibilă explicație pentru care achiziția acestei abilități motorii perturbă ciclul de somn – veche în cazul copiilor. Astfel, o explicație ar fi legată de creșterea arousal-ului emoțional corelat cu noua abilitate locomotorie, ce duce la o perturbare a abilității copilului de a readormi singur după o perioadă scurtă de trezire pe timp de noapte. O altă explicație ar fi că reorganizarea ce are loc atunci când copilul învață să se târască, ar implica și o restructurare a ciclurilor somn-veghe. Autorii studiului menționează și alte domenii ale dezvoltării (achiziția limbajului, capacitatea de a se întinde după și apuca un obiect) în care comportamente regresive sunt precursoare ale avansului către un nivel superior de dezvoltare.

În concluzie nu știu dacă vă simțiți mai odihniți citind un astfel de studiu, însă multe mame vor fi liniștite de ideea în sine că genul acesta de comportament (treziri mai frecvente pe timp de noapte) este normal. Acest studiu vine să coreleze achiziția unei abilități majore cu modificarea ciclurilor de somn, arătând totodată că ceea ce percepem ca pe un aparent regres e semnul unei achziții importante în dezvoltarea copilului. Deprinderea abilității de a se târî este o importantă achiziție motorie. În primii ani de viață însă, copiii deprind diverse achziții, unele mai subtile, altele mai evidente. Progresul către prinderea unei jucării, abilitatea de a-și menține capul mai bine, zâmbetul, coordonarea mai fină a mișcărilor pe care bebelușul le face, lungul drum până la achiziția obiectului permanent, înțelegerea unor legături cauză – efect sunt toate acchiziții ce marchează primele luni și primii ani din viață. Chiar dacă poate nu sunt atât de evidente ca deprinderea mersului sau ca vorbirea articulată, ele au cel mai probabil un impact asupra felului în care bebelușul doarme.

Foto Tamaki Sono, Flickr, CC-BY