Cât valorăm ca mame?

Mapamondul sărbătorește Ziua Internațională a Mamei în a doua duminică din luna mai.

Ziua Mamei nu e totuna cu Ziua femeii, asta ca să repunem lucrurile în ordinea lor corectă.

Care sunt primele lucruri care vă vin în minte atunci când vă gândiți la ideea de mamă? Sentimente și senzații de căldură sau din contră de absență, imagini mai mult sau mai puțin idilice despre creșterea copiilor, ideea de mamă care stă acasă, mâncare, alinare, confort?

Ați crede că a fi mamă are și o valoare economică? Probabil că nu. Într-o cultură ipocrită ce declamă valori feministe și egalitariste, a fi mamă rămâne în inconștientul colectiv echivalentul lui a sta acasă, a nu face nimic și a nu produce.

În economia globală au valoare economică doar lucrurile care se produc, se vând și se cumpără. Ideea de sustenabilitate e rezervată industriei, agriculturii, mediului și inevitabil i se alocă un preț.

Formarea mea de corporatistă m-a făcut la un moment dat să cred că odată ce devii mamă ieși „din piață”, încetezi să mai produci, stai într-o stare de latență economică până în momentul în care rolul de mamă nu mai este prioritar și revii din nou „la muncă”, în economia care atribuie valoare doar lucrurilor care se tranzacționează. Suntem una din țările cu cel mai lung concediu de îngrijire plătit din Europa, dar asta nu ne împiedică să privim cu suspiciune ideea de mamă care preferă „să stea acasă și să aibă grijă de copil”. Suntem încă sub imperiul femeii la cratiță, această sintagmă (uneori cosmetizată astfel încât să sune mai bine și mai politically correct) dar care descrie același lucru – femeia despre care credem că nu produce nimic în economia reală.

Țări pe care le considerăm civilizate și a căror economie o privim drept model (ex SUA) nu acordă nicio protecție mamei care vrea să stea acasă și să aibă grijă de copil, forțând-o să reintre „în piață”, să reînceapă să „tranzacționeze” imediat după naștere, transmițând astfel în mod simbolic ideea că a face și a crește copii e o gaură neagră în economie (un rău necesar pentru că fără a face copii economia nu ar mai avea de fapt mână de lucru). În schimb, pentru fiecare mamă din SUA și din orice țară dezvoltată există un sistem alternativ care preia contra cost, creșterea și îngrijirea copilului (de la hrănire și industria laptelui praf, la creșe și sisteme de îngrijire, până la cărți și expertiză despre cum să îți forțezi copilul să se plieze pe programul de somn al unei mame care în mod legitim trebuie să se odihnească după o săptămână de muncă de 60 de ore). În această cultură pragmatică a sta acasă cu copilul și a-l îngriji nu are nicio valoare economică, însă în mod paradoxal îngrijirea aceluiași copil devine serviciu tranzacționabil, cu „valoare” economică atunci când el e preluat contra cost, de altcineva în afară de mamă.

În 1997, Banca Mondială a oferit Macedoniei un ajutor sub formă de împrumut în valoare de 20 de milioane de dolari, cu scopul ca această țară să își reformeze sistemul medical. Condiția Băncii Mondiale a fost ca Macedonia să reducă durata concediului de maternitate de la 9 la 3 luni. Datorită lobby-ului făcut de UNICEF, Banca Mondială a renunțat în cele din urmă la această condiție absurdă. Pretextul original pentru care Banca Mondială a considerat de fapt că prezența mamei alături de copil este irelevantă și neproductivă a fost mascată sub ideea de „responsabilitate fiscală”. În cartea The Politics of Breastfeeding, Gabrielle Palmer surprinde ipocrizia unei astfel de abordări. în condițiile în care Banca Mondială nu sancționează guvernele țărilor pe care le „ajută”, pentru cheltuielile uneori inutile pe armament, făcute în numele „interesului public”. O mamă care stă acasă cu copilul și mai ales care alăptează, generează cost savings în sistemul medical prin faptul că riscul copilului de a se îmbolnăvi este mult mai scăzut, are o amprentă de monoxid de carbon mult mai scăzută deoarece utilizează o resursă regenerabilă și sustenabilă în totalitate (laptele matern). Dar în viziunea pragmatică a Băncii Mondiale acest aspect este irelevant pentru o țară care dorește reformarea sistemului de sănătate.

Orice produs este cuantificat în economia reală. Laptele matern este și el un produs. În mod paradoxal, din punct de vedere economic și pragmatic, e mai valoros laptele praf, în timp ce valoarea laptelui matern, contribuția sa la bunăstarea unei țări, sunt nule. Tot supply chain-ul necesar producției de lapte praf (de la crescătorul de vaci, până la producătorii de ambalaje, materie primă, biberoane, distribuitorii, firmele de publicitate care îl promovează, etc.) face ca banii să se învârtă în sistemul global. Nu contează că pe termen lung e costisitor pentru economia globală să hrănești artificial (cost mai ridicat al investiției în cheltuieli medicale, cost mai ridicat al decontaminării pentru ambalajele care poluează, etc.) Atâta timp cât banii se învârt în sistem e tot ce contează. Pe de altă parte, laptele matern e gratis (și sper să rămână așa), însă într-o economie a consumului în care doar ce se tranzacționează are valoare, contribuția alăptării la dezvoltarea economică a unei nații este privită de economiști ca fiind inexistentă. Ca atare, de ce să stai acasă? Ce valoare economică ai tu ca mamă? Cu ce contribui tu la dezvoltarea economiei, atâta timp cât nu vinzi și nu cumperi nimic? Reintră în sistem, reîncepe să consumi și vei redeveni importantă. Până atunci, deși proclamăm egalitate, deși nu uităm să celebrăm Ziua Mamei, tu rămâi în viziunea celor care conduc lumea, o „gaură neagră” în economie deși în realitatea pe care puțini sunt deschiși să o recunoască, tu susții bazele unei economii sănătoase.

Este foarte greu dacă nu imposibil să cuantifici investiția emoțională, timpul, responsivitatea mamelor, felul în care ele contribuie la dezvoltarea armonioasă a copilului, care este în definitiv viitorul adult-mână de lucru- consumator al societății. Săruturile, mângâierile, trezirile în miez de noapte, ținutul în brațe, alinatul nu sunt contorizate de economia globală. Nu costă și nu se vând. Asta înseamnă că nu există ?! Dacă nu suntem capabili să le recunoaștem „valoarea” economică, măcar să fim capabili să recunoaștem că o economie sănătoasă e clădită de oameni sănătoși și echilibrați emoțional.

Într-o lume obsedată de prețuri și valori, am încercat să găsesc statistici legate de valoarea economică a laptelui matern. Îmi pare rău că exclud astfel mamele care nu alăptează (fără nicio intenție de a discrimina), însă se pare că nimeni nu a contorizat încă cât de valoroasă e simpla prezență a mamei lângă copil.

Așadar, câteva date care s-ar putea să îi facă pe sceptici să regândească importanța, mamei care stă acasă și chipurile, nu face nimic:

Departamentul American de Agricultură a calculat că dacă 75% din mame ar alăpta la naștere și 50% ar alăpta la 6 luni, costurile tratamentelor pentru doar trei din bolile specifice copilăriei s-ar reduce cu 3,6 miliarde de dolari! Costurile îngrijirii unui nou născut ce suferă de enterocolită necrotizantă (boală ce afectează de regulă copiii cu greutate mică la naștere, prematurii) se ridică la 200.000 de dolari pentru fiecare copil ce supraviețuiește acestei boli cumplite. Alăptarea reprezintă principalul factor de protecție împotriva enterocolitei necrotizante, iar în contextul creșterii la nivel global a nașterilor premature, e evidentă importanță nu doar vitală, ci și economică a alăptării.
Dacă toți nou născuții din Marea Britanie ar fi alăptați timp de minim trei luni, Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie ar economisi 50 de milioane de lire pe an în tratamentul gastroenteritei (boală a cărei incidență crește în raport cu nealăptarea)
Dacă toate mamele din Marea Britanie ar alăpta timp de minim 3 luni, 400 de morți datorate cancerului mamar ar putea fi prevenite
Dacă jumătate din bebelușii născuți în SUA nu ar fi alăptați, acest lucru ar rezulta, conform Marshei Walker, într-un deficit de 4 puncte de IQ pentru fiecare copil în parte. Din punct de vedere economic acest lucru s-ar traduce printr-o pierdere economică de 145 de miliarde de dolari
O companie de asigurări din SUA a constatat că în condițiile implementării unui program de stimulare a alăptării, rate de alăptare de 72% la 6 luni, respectiv de 36% la 12 luni au dus la economii în valoare de 240000 de dolari , în condițiile în care compania a decontat cu 62% mai puține rețete pentru copii (reducerea a survenit ca urmare a scăderii numărului de copii care s-au îmbolnăvit).
Nutriționistul Alan Berg a calculat valoarea de piață a alăptării, comparând laptele matern cu costurile nutrienților echivalenți din formulele de lapte praf. A descoperit astfel că un declin în rata alăptării în Filipine ar fi fost echivalentul unei pierderi de 33 de milioane de dolari.
În 1982, John Eliot Rode a încercat să calculeze valoarea alăptării în contextul economiei Indoneziei. Acesta a estimat o producție a mamelor indoneziene de peste un miliard de litri de lapte pe an, atribuindu-i o valoare de piață de peste 400 de milioane de dolari. Reducerile în costurile cu sănătatea și reducerea în mod natural a fertilității pe perioada alăptării au mai adăugat alți 120 de milioane de dolari la economia țării. În viziunea sa, laptele matern era una din cele mai prețioase resurse naturale ale Indoneziei, depășind cafeaua din punct de vedere al valorii monetare brute și apropiindu-se de valoarea cauciucului. Laptele matern valora mai mult decât dublul bugetului național de sănătate și echivala cu costul importului de orez, în condițiile în care Indonezia era la vremea respectivă cel mai mare cumpărător de orez.

Statisticile de mai sus nu au sub nicio formă rolul de a pune o etichetă de preț pe valoarea mamelor. Dragostea, mângâierile, căldura, hrana oferită de mamă au valoare inestimabilă ce depășește niște estimări sterile, necesare doar pragmaticilor care vând și cumpără.

Mesajul pe care vreau să îl transmit e că avem valoare ca mame și atunci când stăm acasă cu copiii și atunci când investim dragoste, timp, căldură. Prin dragostea noastră, prin mângâieri, prin trezirile din miez de noapte punem bazele unei vieți mai bune.

Dragă mamă, pentru fiecare lacrimă ștearsă, pentru fiecare scutec schimbat, pentru fiecare mililitru de lapte matern , pentru toată dragostea incomensurabilă, pentru fiecare trezire din miez de noapte, pentru fiecare „stat acasă” sau plimbat cu copilul în parc, valorezi enorm.

Sursa datelor statistice despre valoarea economică a alăptării

Palmer, G., The Politics Of Breastfeeding: When Breasts are Bad fo Business, Printre & Martin Ltd., 2009