A fost nevoie doar de un studiu solid publicat în The Lancet ,despre care puteți citi în română aici care să arate corelații semnificative între alăptarea prelungită, nivel de IQ ridicat, venituri mai mari și mai mulți ani de școală ca să apară reacții ca cele din imaginile de mai jos.<>

<>

Văzând astfel de reacții – despre care am scris și pe pagina de Facebook intr-un demers de a explica cum se interpretează un studiu și de ce nu poate fi contestat doar pentru că nu ne convin concluziile lui – ar trebui să ne dăm seama cât de importantă este alăptarea și cum de fapt ea transcende beneficii le medicale pentru mamă și copil, enunțate cu fiecare ocazie.

Eșecul în alăptare doare atât de tare încât unii oameni sunt la modul real marcați de acest aspect pe parcursul întregii vieți iar niște studii sterile și lipsite de conotații morale le accentuează și mai mult sentimentul de frustrare. Acest lucru dovedește simbolic mai bine ca orice, că alăptarea nu e totuna cu laptele praf, iar reacțiile mamelor care le acuză în numele echității și dreptului la liberă alegere pe cele care alăptează de propagandă agresivă pro-alăptare reprezintă de fapt doar un mecanism de apărare prin care își maschează o frustrare ce ar trebui direcționată împotriva agresorilor reali.<>

<>

Așa cum am spus-o și o repet cu orice ocazie, o mamă nu este automat mai bună sau mai rea în funcție de modalitatea de a-și hrăni copilul.

Nu a dovedit nimeni și nici nu va dovedi că mamele care își alăptează copilul sunt mai bune decât cele care hrănesc cu lapte praf. Avem doar indicii care corelează alăptarea cu un anumit nivel de educație a mamei, cu un anumit venit, însă asta ne arată mai degrabă că mamele care alăptează în prezent au un acces mai facil la informație, sunt probabil mai capabile să culeagă informație relevantă și au acces mai ușor la sprijin în alăptare.

Ceea ce ar explica de ce în ciuda demersurilor care se fac pentru sabotarea alăptării anumite mame vor și reușesc să alăpteze, în ciuda dificultăților.<>

<>

• Problema apare când cineva îndrăznește să vorbească în termeni corecți despre alăptare. Spre exemplu să menționeze riscurile nealăptării și ale hrănirii cu lapte praf versus beneficiile alăptării (sintagmă consacrată de industria de lapte praf, pentru a le face să se simtă mai bine pe mamele pe care le-a păcălit în ultimii zeci de ani că laptele praf e echivalent al laptelui matern)

<>

• Probleme apar atunci când alăptarea este numită pe bună dreptate norma biologică a speciei, iar omul singurul mamifer care își hrănește puiul cu laptele altei specii și consideră în mod eronat că este normal și la fel de sănătos ca laptele matern.

<>

• Probleme apar atunci când studii serioase ca cel publicat de curând în The Lancet arată potențiale beneficii ale alăptării pe termen lung.

<>

• Probleme apar atunci când o gravidă întrebă pe un grup de Facebook „ce lapte praf e mai bun și îi face pe copii mai grași”, iar printre sutele (fără exagerare odată chiar am stat să le număr) de comentarii în care se descriu diverse mărci de lapte praf, se trezesc maxim 5 mămici să îi spună că laptele matern e cel mai bun. In numele „empatiei”  cele 5 mămici vor fi linșate virtual de gașca de mame ce hrănesc cu lapte praf, deranjate de această „isterie a alăptării și de purtătoarele de stindard lactant care vor să se laude că ele au lapte cât pentru doi copii” Ce ați citit în ghilimele este o reproducere după o nutriționistă participantă și e ala discuția virtuală.

<>

• Probleme apar atunci când susții că alăptarea în public nu este un act indecent și nu poate fi comparat cu urinatul, defecatul sau sexul în public.

<>

<>

Oricât de obiectiv ai fi în discurs, oricât de echidistant și cerebral. e suficient să aduci unul din cele cinci puncte în discuție și devii automat inamicul mamelor care nu alăptează, devii lipsit de respect, de empatie, incapabil să înțelegi că unele femei au probleme și nu au reușit să alăpteze și că ar trebui să fim blânzi cu ele, că societatea impune standarde greu de atins, că genul acesta de afirmații le fac pe mame să se simtă vinovate, că nu e corect, că nu e frumos, unde e înțelegerea între mame?. Dar stați puțin? Vorbim de corect, frumos, de mame care nu au reușit să alăpteze deși au vrut, de echitate și presiune socială? Am menționat eu în cele cinci enunțuri că mamele sunt obligate să alăpteze? A stat evoluția speciei să se gândească la frumos, înțelegere între mame și vinovăție atunci când a „selectat” laptele matern drept metoda optimă de hrănire pentru puiul de mamifer?<>

<>

Aici e de fapt problema, în momentul în care tu ești echidistant și rațional și emiți un mesaj ca atare, dar te lovești de emoții greu de stăvilit, discuția o ia razna la propriu. Destinatarul mesajului tău înțelege ce vrea din ceea ce spui tu, va trece în mod implicit prin filtrul propriu (așa cum se întâmplă în orice relație de comunicare) ceea ce îi transmiți. Oricât de obiectiv e mesajul tău, dacă cineva e în defensivă vis a vis de subiectul alăptării va percepe ca pe o presiune, ca pe un imperativ moral sau ca pe o critică orice mesaj legat de alăptare, oricât de benign ar fi. „Alăptarea este norma biologică a speciei” un enunț lipsit de orice implicație morală și a cărui validitate nu e contestată de niciun biolog de pe lumea asta, devine în mintea unei mame care nu a reușit să alăpteze o critică la adresa calităților ei de mamă. În mintea ei se traduce prin „o fi norma biologică a speciei, dar uite eu nu am reușit, deci nu e așa cum spun ei, ce vor să spună ăștia de fapt, că nu sunt o mamă bună?” <>

<>

„Spune-i unei mame care nu a reușit să alăpteze despre acest studiu…”, era intro-ul din The Guardian care introducea stirea despre studiul din The Lancet. Da, chiar așa, spune-i unei mame care nu a reușit să alăpteze de un studiu care arată că laptele matern e mai bun decât cel praf, sau că bebelușii hrăniți cu lapte praf riscă să se îmbolnăvească mai des și vei înțelege cum s-au construit mecanismele ei de apărare. Confrunt-o cu adevărul după ce a fost mințită cu bună știință de soacra sau colega care nu au reușit să alăpteze și i-au spus că e normal ca alăptarea să doară, de medicul care i-a spus că după 1 an laptele de mamă este doar apă, de asistenta din maternitate care în loc să o încurajeze a tras-o de sâni și i-a spus că nu are lapte, de pediatrul care deși copilul a crescut bine în greutate i-a spus să îi dea și niște lapte praf că nu îi strică, de ginecologul care i-a spus că dacă are un țesut mamar accesoriu e periculos să alăpteze și i-a dat pastile să ablacteze pentru că era mai simplu decât să îi urmărească evoluția și oricum nici soția lui nu a alăptat, de asistenta din maternitate care înainte de externare a avut grijă să îi recomande „cel mai bun” lapte praf și să îi reamintească să nu îl mai țină pe bebe în brațe că „așa se învață răsfățat”, de producătorii de lapte praf (aflați în vârful piramidei minciunilor) care au transformat un produs artificial, care în mod normal ar trebui oferit doar în  situații excepționale într-unul de masă, mințind că este la fel, ba chiar mai bun decât laptele matern.<>

<>

Tot eu admit că nu toate mamele pot alăpta exclusiv. Situațiile de acest gen sunt rare (ca să nu spun extrem de rare), dar absența glandei mamare în urma mastectomiei, anomalii în dezvoltarea glandei mamare, tulburări hormonale pot impacta în anumite faze ale lactației capacitatea femeii de a genera o producție suficientă de lapte. De cele mai multe ori, există mecanisme de intervenție adecvate, cu medicație corespunzătoare și un management atent al alăptării unele mame aflate în această situație pot chiar să genereze la un moment dat o producție suficientă pentru alăptare exclusivă și să continue pe termen lung alăptarea. Altele optează să alăpteze în paralel cu suplimentare efectuată direct la sân. Dacă ați ști cât de lipsite de frustrare sunt unele din aceste mame, odată ce înțeleg că nu e vina lor, câtă tărie au să își accepte condiția specială în care se află și să se bucure de fiecare picătură de lapte matern pe care copilul îl primește și de faptul că își pot ține pruncul la piept. Fără frustrări, fără invidii, multe din aceste mame devin promotoare ale alăptării, pentru că în lupta lor, fie că au reușit să își atingă obiectivele sau nu, și-au dat seama de beneficiile laptelui matern.<>

<>

Aceste mame ar beneficia cel mai mult de posibilitatea de a accesa o bancă de lapte matern, la fel ca toate mamele care la un moment dat cred că nu pot să producă lapte sau ai căror copii nu reușesc să transfere eficient lapte și e nevoie de suplimentare până la stabilizare. V-ați întrebat de ce nu există bănci de lapte matern pe care să le acceseze toate mamele cu probleme în alăptare, în ciuda faptului că mame donatoare s-ar găsi imediat? Pentru că noi suntem prea ocupați să respingem studii, sfaturi, enunțuri despre alăptare care nu ne convin, pentru că suntem prea ocupate să ne acuzăm reciproc de mommy wars, în loc să folosim energia dată de frustrarea de a nu fi reușit să alăptăm pentru a genera ceva constructiv. Pentru că suntem prea ocupate să ne supărăm și să fim lezate de orice studiu care ne arată ceva ce nici măcar nu ar trebui studiat ci confirmat a priori, că alăptarea este standardul de nutriție a sugarului speciei. Pentru că ne simțim vinovate că nu am reușit și preferăm să ne mascăm vinovăția în defensă. De toată această degringoladă profită producătorii de lapte praf care își vând liniștiți produsele, alimentând și mai mult războiul artificial dintre mamele care alăptează și cele care nu alăptează, direcționând atenția de la problemele reale pe care ar trebui să le dezbatem,<>

<>

Dragă mămică ce nu ai reușit să alăptezi. Nu e vina ta. Noi cele care am reușit să alăptăm îți înțelegem frustrarea și emoțiile negative, multe dintre noi cele care alăptăm le-am simțit la un moment dat, la rândul nostru. Tocmai pentru că le-am trăit și noi, încercăm să le ajutăm pe viitoarele mame să le evite, încercăm să construim un viitor mai bun pentru fiicele noastre sau pentru partenerele fiilor noștri. Dacă vreodată te vei simți deranjată de studii care arată ceva ce nici măcar nu ar trebui studiat, ci acceptat ca atare (superioritatea alăptării), sau de vreun sfat pro alăptare dat vreunei gravide, de vreo campanie pro-alăptare sau de vreo mamă care alăptează în public, trage are în piept și acceptă valul de emoții negative care te inundă. Nu le direcționa către tine sau către mamele care alăptează, ci către cei care cu bună știință te-au împiedicat să alăptezi sau ți-au îngrădit accesul la lapte matern donat. Emoțiile negative pe care le resimți pot fi constructive. Depinde doar de tine. dacă te complaci într-o negare cu accente pasiv agresive și nu sancționezi vinovații sau îți folosești energia pentru ca ai tăi copii să nu mai treacă prin ceea ce ai trecut tu.<>

<>

Sursa foto 1, 2<>