Articol scris de
Consultant in alaptare IBCLC, psiholog


Ieri am celebrat si eu Saptamana Mondiala a Alaptarii, altfel decat doar alaptand. Si cu aceasta ocazie am vazut documentarul „Indraznesc sa alaptez!”.

A fost proiectat simultan, in premiera nationala, in principalele orase ale tarii. Am fost la Maternitatea MedLife – Eva din Brasov, unde s-au strans peste 100 de persoane interesate de subiect.

Cred ca a fost cel mai mare numar de participanti la proiectie, din intreaga tara.

Iar asta e meritul incontestabil al Mihaelei Drilea, IBCLC si al echipei de acolo.



Documentarul merita vazut, e un efort laudabil de a descrie o stare de fapt intr-o societate trista ce nu are capacitatea sa inteleaga si sa asimileze in normal, hranirea unui pui de om. Mi-ar fi placut poate ca documentarul sa fie si mai incisiv. Parca a fost prea bland sau poate sunt eu prea inversunata.

Indraznesc sa Alaptez! Primul film documentar romanesc despre alaptare, de Lion Productions

Si asa, la fix, cu ocazia Saptamanii Mondiale a Alaptarii citesc aceasta postare pe un blog celebru din Romania. Ce pot sa mai spun? Asta e nivelul de Ev Mediu in care inca traim. Asta inteleg romanii (barbati si femei deopotriva) ca inseamna alaptare.

Ceva mai trist si mai grobian nu cred ca am citit despre alaptare, in ultima vreme (nivelul de cultura se regaseste si in unele comentarii si reflecta foarte bine starea natiunii noastre). Cam asta se intelege despre alaptare. Ca are legatura cu sexul, deci nu are ce cauta in spatiul public. Punct

Ca unui copil i-ar fi rusine peste ani deoarece mama lui a indraznit impietatea de a pune poze cu el mancand. In conditiile astea eu cred ca in mod paradoxal, e nevoie de cat mai multe poze de gen. E nevoie culmea, sa facem pe exihibitionistele etaland de fapt ceva natural si firesc – hranirea unui pui de om. Poate prin desensibilizare normalizam perceptia eronata asupra alaptarii, repunand-o in drepturile sale.Si poate ca asa crestem si rata minuscula a alaptarii in Romania.

Parerea mea despre alaptare in public, in spatiul real sau virtual, e ferma si nu mi-o voi schimba. Intr-o tara in care rata alaptarii exclusive pana la 6 luni e de doar 12% (iar efectele se vad la copiii nostri in rate crescute de obezitate, sindrom metabolic, etc), in conditiile in care mamele habar nu au cum se alapteaza un copil (multe nu au mai vazut niciodata o femeie alaptand, implicit nu stiu ce sa faca odata externate din maternitate), in conditiile in care unii sunt atat de frustrati sexual incat sexualizeaza sanul care hraneste, e nevoie de cat mai multe poze cu femei alaptand. E nevoie de tone de poze cu femei alaptand.

Astfel vom intelege ca sa hranesti un copil la cerere nu este nici rusions, nici anormal.

Iar pe cei carora frustrarile, lipsa de intelegere si explorare a propriei sexualitati ii fac sa vada sanul care alapteaza ca fiind sexual, ii invit plina de condescendenta sa consulte un psihiatru.

Si daca cineva vine si aduce argumentul necesitatii alaptarii doar in intimitate (si sunt multe mame care alapteaza si din pacate gandesc asa), eu zic ca istoria ne dovedeste altceva.

Niciodata (pana la introducerea laptelui praf, a biberoanelor si a tetinelor, adica in urma cu vreo 50 de ani) hranirea sugarului nu s-a facut doar in intimitate, ferita de ochii lumii.

Mamele au fost dintotdeauna mobile, au mers la camp, au participat la treburile casnice, la viata sociala, au mers la medic si la cumparaturi, cu copilul dupa ele. Si l-au alaptat la cerere, ca altfel nu am fi supravietuit ca specie.

De asemenea, nu accept argumentul „alaptam, dar nu ne pozam”. Am subliniat mai sus importanta sociala a popularizarii alaptarii. Iar pozele cu care am ilustrat postarea arata ca in trecut, alaptarea era privita firesc (aparea la loc de cinste pe bancnote. Culmea, oare guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei nu i-o fi fost rusine sa isi puna semnatura pe ceva atat de „indecent”?) dar si inaltator (sublimata in diverse curente artistice). Bine ca artistului impresionist nu i-a fost rusine sa imortalizeze o mama alaptand, dar noi devenim dintr-o data pudibonzi intr-o societate bombardata de stimuli sexuali expliciti.

Traim intr-o societate de ipocriti. Ne place sa o vedem pe Olivia Wilde goala, dar ne oripilam cand abia i se vede sanul cu care isi hraneste nou nascutul.

Ca doar asta-i specicificul societatii macho in care barbatii devin vocali atunci cand „jucariile” lor favorite isi deturneaza rolul sexual si se reintorc la functia biologica care le justifica de altfel existenta in corpul femeii.
S-au facut studii pe tema asta, dar ar fi prea mult sa le citez aici, pentru ca nu-i asa, cei care vad alaptarea ca fiind sexuala, indecenta, obscena nu ar avea capacitatea sa inteleaga mai mult de-atat?!

Credit foto: Historic Photos and Prints of Breastfeeding


Despre Andreea Ola
Sunt consultant în alăptare IBCLC și psiholog. Scriu cu seriozitate despre alăptare, diversificare, somnul bebelușilor și psihologia lor. Abordez cu umor, episoade din viața mea de mamă. Poți afla mai multe despre pregătirea mea profesională in acesta pagina.
Proiectul "În brațe la mami" a pornit din dorința de a ajuta părinții din România să poată lua decizii informate despre alăptare și creșterea bebelușilor. Dacă simți că ai nevoie de un specialist alături de care să înfrunți fricile și care să te ajute să îți descoperi puterile, contactează-mă si stabileste o consiliere online.

Poți ajuta și tu, distribuind materialele gratuite de pe acest site, unui părinte ce are nevoie de informații corecte sau de sprijin în părințeală. Cu siguranță îți va mulțumi!
Subscribe
Notify of
guest
Numele tau
Adresa ta de email
Adresa site-ului tau

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Cursuri online “Școala de părințeală”